(I.C.

Boghiţoiu – Construcţii electronice pentru tinerii amatori,

Ed. Albatros, 1989)

Pentru lanţurile audio lucrînd mono sau stereo, amplificatorul cel mai uzitat

este cel care asigură 50W pe canal. Un asemenea amplificator, realizat cu compo-

nente uşor de procurat este prezentat în schema din figura 42. Schema se situ-

ează în categoria celor de înaltă fidelitate, oferă o bună stabilitate în funcţionare

şi nu necesită reglaje deosebite.

Schema amplificatorului propus spre realizare este caracterizată prin: etaj

de intrare tip diferenţial, etaj pilot având ca sarcină dinamica un generator de

curent, circuit de protecţie automată la supracurenţi pentru tranzistoarele de

putere, legătură galvanică (directă) între etaje. Semnalul aplicat la intrarea am-

plificatorului va proveni de la un preamplificator mono sau stereo, capabil să asi-

gure o tensiune de ieşire de circa 0,5V.

Performanţele electrice ale amplificatorului sunt următoarele:

 Puterea nominală de ieşire pe o sarcină de 4Ω este de 50W.

 Banda frecvenţelor amplificate pentru o distorsiune de amplitudine

la capete de +2dB este cuprinsă între 18Hz la 30kHz.

 Tensiunea de intrare, pentru a asigura puterea de 50W pe sarcina

de 4Ω, la 1000Hz, este de minimum 0,5V.

 Impedanţa de intrare: 25kΩ.

 Coeficientul de distorsiuni nelineare: 0,3%

 Amplificarea în tensiune: 29dB

 Raportul semnal/zgomot: 80dB

 Tensiunea de alimentare: sursă dublă 2x25V

 Curentul de mers în gol: maxim 120mA

 Curentul mediu consumat pentru puterea de 50W nu depăşeşte 2A.

material scanat şi prelucrat de niq_ro (http://www.niq.go.ro & http://www.tehnic.go.ro)
 Funcţiunile îndeplinite de cele 13 tranzistoare ale amplificatorului sunt ur-

mătoarele: T1 - T2 constituie etajul de intrare diferenţial; T3 funcţionează ca gene-

rator de curent constant; T4 - T5 reprezintă etajul pilot; T6 realizează funcţia

denumită superdiodă; T7 lucrează ca generator de curent constant; T8 - T9 func-

ţionează ca etaje de protecţie electronică la supracurent; T10 — T11 sunt etaje de-

fazoare; T12 - T13 reprezintă etajul final de putere.

Semnalul audio ce trebuie amplificat trece mai întîi prin C 1 - R 1 după care

pătrunde în baza amplificatorului T 1 . În emitorul tranzistoarelor T1 - T2 este

introdus generatorul de curent T3 şi grupul de stabilizare D1 - D2, toate cu rol de

micşorare a distorsiunilor.

Cel de-al doilea tranzistor (T 2) al etajului diferenţial primeşte pe baza, prin

rezistorul R7, o tensiune reprezentând semnalul de reacţie negativă globală. Ampli-

ficarea întregului montaj poate fi reglată, în anumite limite, acţionând asupra re-

zistorului R7 . După amplificarea în T 1, semnalul audio este cules de la bornele re-

zistorului R3 şi introdus în etajul pilot format din tranzistoarele T4 - T5. Tranzis-

material scanat şi prelucrat de niq_ro (http://www.niq.go.ro & http://www.tehnic.go.ro)
torul T4, montat ca repetor, prezintă o impedanţa de intrare mare, ceea ce este

convenabil pentru ieşirea lui T 1 .

Sarcina etajului pilot este formată din supedioda T6 şi generatorul de curent T7.

Prin R 11 şi R 15 tensiunea de la terminalele superdiodei este transmisă ca

tensiune de polarizare pentru tranzitoarele T 10 - T 11 . Această tensiune de pola-

rizare este reglată prin manevrarea potenţiometrului P1 aflat în baza superdio-

dei, ceea ce are ca efect şi modificarea curentului de mers în gol al tranzistoa-

relor finale. Curentul de colector al tranzistorului T5, care trebuie să fie de

circa 10mA, se reglează din potenţiometrul semireglabil R 14 de 100Ω.

Prin rezistoarele R11 şi R15, ambele de 470Ω, semnalul audio este injectat în

bazele tranzistoarelor complementare T10 şi T11. Semialternanţa pozitivă aplicată

bazei tranzistorului T10 duce la deschiderea acestuia şi în continuare la deschide-

rea tranzistorului final notat cu T12. În acest mod, punctul median notat cu M,

deci şi borna difuzorului, vor fi apropiate mult de ramura +25V a tensiunii de

alimentare şi ca atare un curent important va străbate bobina mobilă. Din schemă

se observă că semialternanţa pozitivă este aplicată în acelaşi timp şi bazei lui T11,

dar acesta fiind un tranzistor pnp nu se va deschide. ( M este punctul comun al

lui C 14 şi C 15 ).

La sosirea semialternanţei negative, tranzistorul T10 care are structura npn

nu va lucra, în schimb va funcţiona tranzistorul T 11 .

Prin deschiderea lui T11 este asigurată şi deschiderea celui de-al doilea

tranzistor final, T13, care va apropia de data aceasta punctul M şi deci şi difuzo-

rul de ramura -25V. În acest mod bobina mobilă a difuzorului este străbătută

când de semialternanţa pozitivă când de cea negativă, fiind redate astfel toate

alternanţele aplicate intrării.

Este posibil ca pe timpul funcţionării, datorită unor eventuale defecţiuni,

curentul de colector prin tranzistoarele finale T12 - T13 să crească mai mult decât

cel de regim. Într-o asemenea situaţie va intra automat în funcţiune sistemul de

protecţie realizat cu tranzistoarele T 8 – T 9 .

material scanat şi prelucrat de niq_ro (http://www.niq.go.ro & http://www.tehnic.go.ro)

 Când defecţiunea apare la tranzistorul T 12 va intra în funcţiune T 8 , iar

pentrul finalul T13 va intra în funcţiune T9. Exemplificând, presupunem că datorită

unei cauze oarecare curentrul de colector al tranzistorului T 12 creşte peste -

2A; automat, căderea de tensiune de la bornele rezistorului R24 va creşte peste

valoarea de 0,6V şi prin R17 este condusă la baza tranzistorului T 8 , care până în

acest moment a fost blocat. În momentul în care T 8 începe să conducă, se

observă din schema că baza lui T10 este adusă către potenţialul punctului median

M şi ca atare T1o se blochează. Automat va tinde să se blocheze şi finalul T12,

practic curentul prin acesta limitându-se la valoarea de protecţie în timp ce

semnalul va fi redat mult distorsionat şi cu intensitate scăzută.

În acelaşi mod acţionează şi ramura de protecţie a braţului din care fac

parte tranzistoarele T 9 şi T 13 .

Diodele D3...D6 aflate în schema circuitului de protecţie au rolul de a opri

trecerea semnalului audio din circuitul de emitor al finalelor către baza tranzis-

toarelor T10 - T11.

Pentru evitarea apariţiei de oscilaţii supraacustice, în circuitul difuzorului s-

a introdus o inductanţă L1 de 2μH. Acelaşi rol îl are şi circuitul tip Boucherot

format din C12 – R26 în derivaţie pe difuzor, precum şi capacitoarele C2, C6 şi C7.

Pentru realizarea inductanţei L1 se va folosi o carcasă cu diametrul de

16mm şi va cuprinde un număr de 10 spire realizate cu sârmă de cupru emailat cu

diametrul de 1mm.

Pentru alimentarea amplificatorului se va folosi un bloc redresor clasic. Pen-

tru determinarea tensiunii şi a puterii necesare, asigurată de redresor, se pleacă

de la puterea nominală de ieşire a amplificatorului şi debitată pe sarcină, care

este difuzorul de 4Ω.

Tensiunea eficace măsurată la bornele sarcinii (difuzorului) este dată de

relaţia

Uef  Pie  Z ie  50  4  14,142V

material scanat şi prelucrat de niq_ro (http://www.niq.go.ro & http://www.tehnic.go.ro)

 Tensiunea de vârf a unei semialternante a tensiunii eficace care a fost de-

terminată mai înainte este:

Umax  Uef 2  14,142  1,41  19,94V

Valoarea tensiunii de alimentare E a necesară se determină cu relaţia:

E a  U max  URE  UCE  UD

în care:

Umax - tensiunea de vârf a semnalului de la bornele sarcinii;

URE - căderea de tensiune de la bornele rezistorului din emitor;

UCE - căderea de tensiune dintre colectorul şi emitorul tranzistorului;

UD - tensiunea necesară pentru a atinge regimul de saturaţie.

Uzual se folosesc valorile:
URE  0,5V ; UCE  1V ; UD  2V

Înlocuind găsim:

E a  19,94  0,5  1  2  23,44V

Practic se va lucra cu o tensiune E a  25V .

Curentul eficace care străbate sarcina pentru a obţine puterea maximă de

50W este:

Pie 50
I ef    12,5  3,5355A
Z ie 4

Curentul fie vârf va fi:

I max I ef 2  3,5355  1,41  4,985  5A

Valoarea medie a curentului de alimentare este:

I max 5
I med    1,5923A
 3,14

Puterea consumată de la sursa de alimentare de ambele tranzistoare este:

material scanat şi prelucrat de niq_ro (http://www.niq.go.ro & http://www.tehnic.go.ro)

 2E a  I max 2  25  4,985
Pc    79,378  80W
 3,14

Cu aceste date rezultă că redresorul amplificatorului va trebui să

asigure o tensiune de 25V pe un braţ (deci 2x25V) şi un curent maxim

de 5A.

Dacă realizăm un lanţ de amplificatoare stereo, deci vor exista

două canale de amplificare simetrice, rezultă că redresorul va trebui

calculat pentru o putere dublă, î n ac es t c az t r an s f o r m a t o r u l v a t r e -

b u i s ă a ib ă o s e c ţi u n e d e m i n i m 16 cm 2 .

Primarul se va bobina cu sârmă de cupru emailat, având diametrul de 0,6...0,7mm,

iar secundarul care va trebui să asigure o tensiune de 2x20V, va fi bobinat cu sârmă de

cupru emailat, cu diametrul de 1,2...1,3mm.

Amplificatorul va fi realizat pe o plăcuţă de steclotextolit placat pe o singură

faţă şi cu o grosime de 1,6...2mm.

Traseul cablajului va fi executat aşa fel încît să urmărească, pe cât posibil mai fidel

modul în care piesele sunt dispuse în schema de principiu. Traseul cablajului de alimen-

tare va avea o lăţime de circa 4mm şi va fi încărcat cu un strat de cositor având înăl-

ţimea de 1mm.

Pentru asigurarea unui regim termic care să conducă la o bună funcţionare a

amplificatorului, va fi necesar ca tranzistoarele care disipa putere să fie montate pe

radiatoare de răcire. În acest scop, tranzistoarele tip BD vor fi prevăzute cu plăcuţe

de aluminiu avînd o suprafaţă de minim 10cm2.

Cele două tranzistoare finale se vor fixa pe un radiator cu aripioare, care să

asigure o suprafaţă de răcire de minim 150cm2 pentru fiecare. Pentru izolarea din punct

de vedere electric, între fiecare tranzistor 2N3055 şi plăcuţa de răcire se va aşeza o

foiţă de mică decupată după conturul tranzistorului. De asemenea, şuruburile de

strîngere ale tranzistoarelor vor fi izolate prin intermediul unor cilindri de trecere

confecţionaţi dintr-un material izolator oarecare.

Superdioda T6 va fi montată pe radiatorul finalelor T12 - T13. Pentru protecţia

material scanat şi prelucrat de niq_ro (http://www.niq.go.ro & http://www.tehnic.go.ro)

bobinei mobile a difuzorului, în serie cu acesta se va monta o siguranţă fuzibilă de 3A.

După terminarea construcţiei propriu-zise se va trece la efectuarea reglajelor

necesare unei funcţionări corecte.

La început se va verifica tensiunea de alimentare dată de redresor. Se cuplează

apoi difuzorul, iar în lipsa acestuia un rezistor de 4Ω/50W, confecţionat din conductor

rezistiv. Cu ajutorul unui fir de cupru, se conectează la masă borna de intrare a

amplificatorului. Cu ajutorul unui miliampermetru de curent continuu, introdus în serie cu

colectorul tranzistorului T7, se reglează R14, până când în circuit va circula un curent de

circa 10mA. Se va trece apoi la reglarea curentului de mers în gol al tranzistoarelor

finale T12 şi T13.

Mai întâi se înseriază un miliampermetru de curent continuu în colectorul lui T12, iar

apoi în colectorul lui T13. Reglând din potenţiometrul P1 vom urmări ca aparatul de măsură să

indice un curent de circa 40mA, atât pentru un braţ, cât şi pentru celălalt.

În cazul când între curenţii de colector ai celor două tranzistoare există o

diferenţă mai mare de 3mA, atunci se vor verifica valorile rezistoarelor din circuitele de

polarizare, a rezistoarelor R24 - R25, care trebuie să fie identice, precum şi modul cum s-

a făcut împerecherea tranzistoarelor finale cât şi al tranzistoarelor T10 - T11 din

punct de vedere al factorului β. De asemenea, se va ajusta în limite mici şi rezistorul

R3. După această operaţie se conectează în derivaţie pe difuzor un voltmetru de cu-

rent continuu. Va trebui ca acesta să nu indice nici o tensiune.

Dacă avem la dispoziţie un osciloscop, îl vom cupla tot în derivaţie pe difuzor şi

vom controla dacă nu apar eventuale oscilaţii parazite. În cazul unor asemenea osci-

laţii, va fi necesar să mărim pe rând capacitoarele C6 şi C7.

Verificarea funcţionării circuitelor de protecţie se face în felul următor:

Se înlătură scurtcircuitul de la intrare şi se cuplează la bornele de intrare un ge-

nerator audio fixat pe circa 800Hz şi cu o tensiune în jur de 0,35V. Se va reţine pe

cât posibil intensitatea sunetului redat de difuzor. Apoi, folosind un rezistor de 3...4Ω

şi 50W, pe care îl vom conecta ritmic în derivaţie pe difuzor, vom urmări dacă inten-

sitatea sunetului scade foarte mult atunci când sarcina suplimentara se află conec-

material scanat şi prelucrat de niq_ro (http://www.niq.go.ro & http://www.tehnic.go.ro)

tată.

Pentru protecţia difuzorului, în cazul când unul din tranzistoare se

scurtcircuitează sau datorita altor defecte, în serie cu difuzorul se introduce o

siguranţă calibrată.

Când se realizează un lanţ stereo, fiecare amplificator de canal (stînga sau

dreapta) se va realiza în cutii ecranate şi conectate la masă comună.

Pentru a măsura performanţele amplificatorului realizat, se vor folosi ca

aparate de bază un generator audio, un voltmetru electronic şi eventul un oscilograf.

Astfel, pentru a ridica curba de răspuns în frecvenţă a amplificatorului, vom

folosi un generator de audiofrecvenţă care va fi conectat la intrare, iar la ieşire în

derivaţie pe o sarcină rezistivă sau pe difuzor având cuplat un voltmetru electronic.

Menţinînd constantă tensiunea de intrare, dar modificînd frecvenţa din aproape în

aproape, se va urmări valoric tensiunea de ieşire.

Se va putea astfel trasa curba tensiunii de ieşire (Uie) funcţie de frecvenţa (f).

material scanat şi prelucrat de niq_ro (http://www.niq.go.ro & http://www.tehnic.go.ro)