Transferul de căldură

Transferul de căldură = fenomen complex, reprezentat de schimbul de energie termică între:

– două corpuri solide,
– două regiuni ale aceluiaşi corp,
– două fluide, ca rezultat al existenţei unei diferenţe de temperatură (potenţial termic) între acestea.

Existenţa unui potenţial termic determină transferul spontan de energie de la corpul cu temperatura
mai ridicată la corpul cu temperatura mai scăzută.
Transferul de căldură se ocupă cu procese dinamice, în care energia termică la anumiţi parametri
se transformă tot în energie termică, dar la alţi parametri.
Legile transferului termic stau la baza conceperii şi exploatării unui număr mare de procese,
aparate şi instalaţii industriale, caracteristice nu numai industriei alimentare, ci tuturor industriilor
de proces.
Cantitativ, transferul de căldură decurge conform principiului conservării energiei, principiu
exprimabil pentru sistemele izolate prin următoarea ecuaţie generală de bilanţ termic:
Qcedat=Q primit
Intr-un sistem izolat, în regim staţionar, cantitatea de căldură cedată de corpul cu temperatura mai
ridicată este egală cu cantitatea de căldură primită de corpul cu temperatura mai scăzută. (Valabil
în cazul absenţei din sistem a unor surse de căldură: reacţii chimice, biochimice sau nucleare.)
În cazul sistemelor neizolate, ecuaţia de mai sus capătă forma:
Qcedat=Q primit+Qpierderi
Qpierderi = cantitatea de căldură schimbată cu mediul înconjurător.

MECANISME DE TRANSMITERE A CĂLDURII

Există trei modalităţi de transmitere a căldurii:
– prin conducţie,
– prin radiaţie,
– prin convecţie.
Transferul de caldura prin conductie

Conductia reprezinta modul de transmitere a caldurii specifice a corpurilor in stare solida .

a). Cantitatea totala de caldura transmisa:

[𝑄]𝑆𝐼 = 𝐽(𝐽𝑜𝑢𝑙𝑒) 𝑠𝑎𝑢 𝐾𝑐𝑎𝑙

b). Fluxul de caldura = cantitatea de caldura transmisa in unitatea de timp:

𝑑𝑄
𝑄̇ = 𝑑𝜏

[𝑄̇ ]𝑆𝐼 = 𝑘𝑐𝑎𝑙/ℎ

c). Densitatea fluxului de caldura : q =cantitatea de caldura transmisa in unitatea de timp pe

unitatea de suprafata:

𝑄 𝑘𝑐𝑎𝑙
𝑞 = 𝑆∙𝜏 , [𝑞]𝑆𝐼 = 2 𝑠𝑎𝑢 𝑊/𝑚2
𝑚 ℎ

d). Camp de temperatura –totalitatea volumelor instantanee ale temperaturii dintr-un spatiu dat:

T = f(x, y, z, T)

Legea lui Fourier: introduce coeficientul de conductivitate termica

- Cantitatea de caldura transmisa prin conductie este proportionala cu gradientul de

temperatura cu semn schimbat, cu suprafata de schimb de caldura si timpul in care se
desfasoara procesul:

𝛿𝑡
𝑄=− ∙𝜆∙𝑆∙𝜏
𝛿𝑛

λ – coeficient de conductivitate termica

𝛿𝑡
-fluxul de caldura: 𝑄̇ = −𝜆 ∙ ∙ 𝑆
𝛿𝑛

𝛿𝑡
-densitatea fluxului de caldura: 𝑞 = −𝜆 ∙
𝛿𝑛

- coeficientul λ reprezinta cantitatea de caldura transmisa prin conductie in unitatea de timp la

diferenta de temperatura de 10C si la distanta de 1 m intre doua suprafete izoterme.
Condiţiile generale de desfãşurare a proceselor de conducţie termicã se referã la stabilirea
urmãtoarelor elemente:

- materialul este omogen sau neomogen;

- materialul este izotrop sau anizotrop;

- materialul conţine sau nu surse interioare de cãldurã cu o distribuţie datã;

- regimul termic este constant sau tranzitoriu;

- propagarea cãldurii are loc uni, bi sau tridirecţional

Ecuatia diferentiala a conductiei: in regim stationar si nestationar

Din corpul prin care se transmite caldura prin conductie se reprezinta un paralelipiped cu laturile
paralele cu sistemul de axe 𝑂𝑥 , 𝑂𝑦 , 𝑂𝑧 .

Corpul este considerat omogen si izotrop.

Energia paralelipipedului variaza cu o cantitate totala:

𝑑𝑄𝑡𝑜𝑡 = 𝑑𝑄𝑥 + 𝑑𝑄𝑦 + 𝑑𝑄𝑧 - Căldura totală acumulată de elementul dx, dy, dz.

𝑑𝑄𝑥 = 𝑑𝑄𝑋, − 𝑑𝑄𝑋„ – caldura acumulata in corp (ramasa) pe directia x, in timpul 𝑑𝜏

𝑑𝑄𝑋, - Caldura elementara care intra prin fata ABCD

𝑑𝑄𝑋,, - Caldura care iese prin fata A’B’C’D’ (cea cedata)

Aplicand legea lui Furier sub forma diferentiala:

 𝑑𝑄 𝛿𝑡 , 𝛿𝑡
𝑄̇ = ; 𝑑𝑄 = −𝜆 𝑑𝑛𝑑𝜏 => 𝑑𝑄𝑋 = −𝜆 𝑑𝑦𝑑𝑧𝑑𝜏
𝑑𝜏 𝛿𝑛 𝛿𝑥

𝛿𝑡 𝛿𝑡
𝑑𝑄𝑋” = −𝜆 (𝑡 + 𝑑𝑥) 𝑑𝑦𝑑𝑧𝑑𝜏 =>
𝛿𝑥 𝛿𝑥
2 2
𝛿𝑡 𝛿𝑡 𝛿 𝑡 𝛿 𝑡
=> 𝑑𝑄𝑥 = −𝜆 𝑑𝑦𝑑𝑧𝑑𝜏 + 𝜆 𝑑𝑦𝑑𝑧𝑑𝜏 + 𝜆 2 𝑑𝑥𝑑𝑦𝑑𝑧𝑑𝜏 = 𝜆 2 𝑑𝑥𝑑𝑦𝑑𝑧𝑑𝜏
𝛿𝑥 𝛿𝑥 𝛿𝑥 𝛿𝑥
Asemanator se obtine caldura acumulata pe celelalte directii ale paralelipipedului:

𝛿 2𝑡
𝑑𝑄𝑦 = 𝜆 2 𝑑𝑥𝑑𝑦𝑑𝑧𝑑𝜏
𝛿𝑦

𝛿 2𝑡
𝑑𝑄𝑧 = 𝜆 2 𝑑𝑥𝑑𝑦𝑑𝑧𝑑𝜏
𝛿𝑧
𝛿 2𝑡 𝛿 2𝑡 𝛿 2𝑡
=> 𝑑𝑄𝑡𝑜𝑡 = 𝜆 ( 2 + 2 + 2 ) 𝑑𝑥𝑑𝑦𝑑𝑧𝑑𝜏
𝛿𝑥 𝛿𝑦 𝛿𝑧

Variatia energiei paralelipipedului prin schimbul de caldura cu exteriorul in timpul dτ conduce la

𝛿𝑡
variatia temperaturii acestuia cu 𝑑𝜏
𝛿𝜏

𝛿𝑡
=> 𝑑𝑄𝑡𝑜𝑡 = 𝑐𝑝 𝜌𝑑𝑥𝑑𝑦𝑑𝑧𝑑𝜏 = 𝑒𝑐𝑢𝑎𝑡𝑖𝑎 𝑐𝑎𝑙𝑜𝑟𝑖𝑚𝑒𝑡𝑟𝑖𝑐𝑎
𝛿𝜏
𝛿 2𝑡 𝛿 2𝑡 𝛿 2𝑡 𝛿𝑡
𝜆 ( 2 + 2 + 2 ) 𝑑𝑥𝑑𝑦𝑑𝑧𝑑𝜏 = 𝑐𝑝 𝜌𝑑𝑥𝑑𝑦𝑑𝑧𝑑𝜏 =>
𝛿𝑥 𝛿𝑦 𝛿𝑧 𝛿𝜏

𝛿2𝑡 𝛿2𝑡 𝛿2𝑡 𝛿𝑡

=> 𝜆 ( 2
+ 2
+ ) = 𝜌𝑐𝑝 𝛿𝜏
𝛿𝑥 𝛿𝑦 𝛿𝑧 2

𝛿𝑡 𝜆 𝛿 2𝑡 𝛿 2𝑡 𝛿 2𝑡
=> = ( + + )
𝛿𝜏 𝜌𝑐𝑝 𝛿𝑥 2 𝛿𝑦 2 𝛿𝑧 2
− 𝑒𝑐𝑢𝑎𝑡𝑖𝑎 𝑐𝑜𝑛𝑑𝑢𝑐𝑡𝑖𝑒𝑖 𝑠𝑢𝑏 𝑓𝑜𝑟𝑚𝑎 𝑑𝑖𝑓𝑒𝑟𝑒𝑛𝑡𝑖𝑎𝑙𝑎
Cazuri particulare de transmitere a caldurii prin conductie in regim stationar:

1.Conductia printr-un perete plan format dintr-un singur strat.

Se considera un perete plan format dintr-un singur strat, omogen si izotrop care are parametrii cp,
ρ si λ, care nu variaza cu temperatura. Peretele are grosimea δ iar cele doua fete ale peretelui au
temperaturile tp1, respectiv tp2. Regimul termic este stationar, iar fluxul de caldura se transmite prin
perete aplicand legea Fourier, densitatea fluxului de caldura fiind:

𝜆
𝑞 = (𝑡𝑝1 − 𝑡𝑝2 )
𝛿

2.Conductia printr-un perete plan format din mai multe straturi.

Consideram un perete format din trei straturi: 𝑡𝑝1 > 𝑡𝑝2 > 𝑡𝑝3 > 𝑡𝑝4

Fluxul de caldura se transmite unidirectional, densitatea fluxului de caldura fiind:

𝑡𝑝1 − 𝑡𝑝4 𝑡𝑝1 − 𝑡𝑝4

𝑞= =
𝛿1 𝛿2 𝛿3 𝛿
+ + ∑3𝑖=1 𝑖
𝜆1 𝜆2 𝜆3 𝜆𝑖
3.Conductia printr-un perete cilindric format dintr-un singur strat.

Pentru determinarea fluxului de caldura se pleaca de la legea Fourier:

𝛿𝑡
𝑄̇ = −𝜆 ∙𝑆
𝛿𝑛
𝛿𝑡 𝛿𝑡
=
𝛿𝑛 𝛿𝑟
𝑆1 = 2𝜋𝑟1 𝑙 − 𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎𝑓𝑎𝑡𝑎 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑖𝑜𝑎𝑟𝑎

𝑆2 = 2𝜋𝑟2 𝑙 − 𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎𝑓𝑎𝑡𝑎 𝑒𝑥𝑡𝑒𝑟𝑖𝑜𝑎𝑟𝑎

2𝜋𝑙𝜆(𝑡𝑝1 − 𝑡𝑝2 )
𝑄=
𝑑
𝑙𝑛 2
𝑑1

2𝜋𝑙𝜆(𝑡𝑝1 − 𝑡𝑝2 )
𝑄̇ =
𝑑
2,3 𝑙𝑛 2
𝑑1
4.Conductia printr-un perete cilindric format din mai multe straturi

𝑡𝑝1 > 𝑡𝑝2 > 𝑡𝑝3 > 𝑡𝑝4

𝑄̇ = 𝑄1̇ = 𝑄2̇ = 𝑄3̇

2𝜋𝑙(𝑡𝑝1 − 𝑡𝑝4 )
𝑄̇ =
1 𝑑2 1 𝑑3 1 𝑑4
𝑙𝑛 + 𝑙𝑛 + 𝑙𝑛
𝜆1 𝑑1 𝜆2 𝑑2 𝜆3 𝑑3

2𝜋𝑙(𝑡𝑝1 − 𝑡𝑝𝑛+1 )
𝑄̇ = − 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑢𝑛 𝑝𝑒𝑟𝑒𝑡𝑒 𝑐𝑢 𝑛 𝑠𝑡𝑟𝑎𝑡𝑢𝑟𝑖
1 𝑑
∑𝑛𝑖=1 𝑙𝑛 𝑖+1
𝜆𝑖 𝑑𝑖

5.Conductia printr-un perete sferic format dintr-un singur strat

𝑡𝑝1 > 𝑡𝑝2 𝑆 = 4𝜋𝑟 2

2𝜋𝜆(𝑡𝑝1 − 𝑡𝑝2 ) 2𝜋𝜆(𝑡𝑝1 − 𝑡𝑝2 )𝑑1 𝑑2

𝑄̇ = =
1 1 𝑑2 − 𝑑1
−
𝑑1 𝑑2

6.Conductia printr-un perete sferic format din mai multe straturi

𝑡𝑝1 > 𝑡𝑝2 > 𝑡𝑝3 > 𝑡𝑝4

2𝜋(𝑡𝑝1 −𝑡𝑝𝑛+1 )
𝑄̇ = 𝑛 1 𝑑𝑖+1−𝑑𝑖
∑𝑖=1
𝜆𝑖 𝑑𝑖+1 𝑑𝑖