DETERMINAREA EFICACITĂȚII MEDII A TALERELOR PRACTICE ȘI A ÎNĂLȚIMII

ECHIVALENTE A UNUI TALER TEORETIC ÎN FRACȚIONARE

Eficacitatea medie (Em) a talerelor practice dintr-o coloană de fracționare este definită
ca raportul dintre numărul de talere teoretice (Nt) realizat de coloana respectivă și numărul de
talere practice (Np) din coloană. Deci poate fi scrisă următoarea relație:

Nt
Em  (1)
Np

Înălțimea echivalentă a unui taler teoretic (IETT) este definită ca raportul dintre
înălțimea de umplutură (sau alt sistem de contactare continuă), Iu, a unei coloane și numărul
de talere teoretice pe care aceasta îl realizează , respectiv:

Iu
IETT  (2)
Nt

Aceste două mărimi, Em și IETT, sunt necesare în proiectare , la determinarea înălțimii

coloanelor de fracționare. Calculând numărul de talere teoretice necesar unei fracționări dorite,
prin una din metodele cunoscute, se poate determina, în continuare, numărul de talere practice
folosind mărimea Em sau, în cazul coloanelor cu umplutură înălțimea stratului de umplutură
folosind mărimea IETT. Eficacitatea medie a talerului depinde de o mulțime de variabile, care
pot fi grupate în următoarele categorii:
a. tipul talerului;
b. condiții de curgere a celor două faze de-a lungul coloanei (de exemplu, raportul L/V,
viteza vaporilor, etc.) ;
c. proprietățile sistemului de separat (de exemplu volatilitatea relativă, viscozitatea
lichidului, etc.).
înălțimea echivalentă a talerului teoretic depinde de geometria umpluturii precum și de
factorii grupați în categoriile b și c menționate mai sus. Datorită numărului mare de variabile
care intervin, până în prezent, nu dispunem de relații care să țină seama de toți factorii
menționați. Există numai relații empirice care permit o estimare mai mult sau mai puțin exactă
a mărimilor Em și IETT. Valorile cele mai sigure pentru Em și IETT se obțin numai pe cale
experimentală.
Scopul lucrării
În cadrul acestei lucrări se urmărește determinarea experimentală a eficacității medii a
talerelor dintr-o coloană de laborator echipată cu talere cu clopoței, și a înălțimii echivalente a
unui taler teoretic pentru o coloană prevăzută cu umplutură tip sită.
Principiul metodei
Pentru calculul mărimilor de mai sus se apelează la relațiile (1) și (2) care necesită
cunoașterea numărului de talere teoretice(Nt). în acest scop se supune fracționării un amestec
binar, de compoziție oarecare și se realizează operația de fracționare. Din motive de exactitate
și ușurință operația de fracționare se realizează la rație infinită de reflux. În acest caz numărul
de talere teoretice necesar separării reprezintă chiar numărul minim de talere (Nmin) care se
poate calcula cu relația lui Fenske (relația 3), fie prin metoda grafică simplificată McCabe
Thiele (fig 1) în funcție de simetria curbei y-x, respectiv de constanța volatilității relative.
 xd x
lg  lg b
1  xd 1  xb
N min  1 (3)
lg  m

Unde: xd reprezintă fracția molară a componentului mai volatil în distilat;

xb reprezintă fracția molară a componentului mai volatil în produsul de bază;
αm reprezintă volatilitatea relativă a amestecului binar (în condiții medii de
temperatură și concentrații din coloană)
Când curba de echilibru y-x este simetrică iar α este aproximativ constant, Nmin se poate
calcula cu relația lui Fenske sau prin metoda grafică; în caz contrar, se folosește numai metoda
grafică.
Așadar, pentru a stabili numărul de talere teoretice realizat de o coloană de fracționare
este suficient să se determine compozițiile produselor din vasul de reflux și din blazul coloanei,
obținute cu o rație de reflux infinită și să se calculeze volatilitatea relativă medie.
Compozițiile produselor de vârf și de bază corespund stării staționare de funcționare a
coloanei, stare care se caracterizează prin constanța profilelor de temperatură, de debite și de
compoziții de-a lungul coloanei.
Volatilitatea relativă medie αm necesară în aplicarea relației (3) se poate calcula ca
medie aritmetică a volatilităților relative corespunzătoare a patru puncte de pe curba y-x,
uniform repartizate între concentrațiile xd și xb. Deci determinând volatilitățile relative αi, :
4
yi
1  yi  i
i  , i=1,2,3,4   m  1
(4)
xi 4
1  xi

xb xd
Figura 1. Determinarea numărului de minim de talere prin metoda grafică McCabe Thiele
 Modul de lucru

În această lucrarea se determină Em și IETT efectuând fracționarea la reflux infinit , pe

diferite coloane, a amestecului de tetraclorură de carbon- benzen. Schema principială a unei
astfel de instalații este prezentată în figura 2.

Pentru realizarea lucrării se procedează în felul următor:

-se introduce în blazul coloanei o cantitate de amestec de tetraclorură de carbon+

benzen;

-se realizează etanșeitatea tuturor legăturilor din sistem;

-se pornește circulația apei de răcire prin condensatorul coloanei;

- se conectează reșoul de încălzire la rețeaua electrică prin intermediul unui

autotransformator și se reglează tensiunea astfel încât să funcționeze normal;

-se așteaptă până se atinge starea de funcționare staționară în sistemul de fracționare

lucrând la rație de reflux infinită;

-se iau probe din distilat și din blazul coloanei și li se determină indicii de refracție .

Figura 2 Schema principială a sistemului de fracționare

 Cu ajutorul curbei de corelare a indicilor de refracție cu procentul masă de tetraclorură
de carbon din amestec (Figura 4 ) se determină compoziția fiecărei din cele două probe. Cu
compozițiile astfel obținute se calculează xd și xb, apoi cu ajutorul curbei de echilibru y-x (Figura
3), fixând patru valori ale lui x, egal repartizate intre cele doua valori ale concentrațiilor
produselor, se determină pe curba de echilibru patru valori ale y, apoi cu ajutorul relației 4 se
determină αm. Cu aceste date și cu volatilitatea relativă medie determinată se determină
numărul de talere teoretice realizat de coloană la rație infinită de reflux. În continuare, se
calculează eficacitatea medie și înălțimea echivalentă a talerului teoretic.

Tip Np Îu Distilat Produs de bază Em IETT

coloană (cm)
nD20 %CCl4 xd nD20 %CCl4 xb

Talere cu
clopoței

Umplutură
tip sită

Diagrama y-x pentru amestecul benzen+CCl4 la P=1 atm

1.0

0.9

0.8

0.7

0.6
y (fr. mol)

0.5

0.4

0.3

0.2

0.1

0.0
0.0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1.0
x (fr. mol)
Figura 3 Diagrama y-x a amestecului binar benzen-tetraclorură de carbon, la presiune
atmosferică
 1.506
1.504
1.502
1.500
1.498
1.496
1.494
1.492
1.490
1.488
1.486
1.484
1.482
20
nD

1.480
1.478
1.476
1.474
1.472
1.470
1.468
1.466
1.464
1.462
1.460
10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
% masa CCl4

Figura 4 Curba de corelare indici de refracție – procent masă tetraclorură de carbon în amestec