Unitatea de învǎţare 16

2 ore

Modulul III. Pompajul continuu cu prǎjini

III.5 Dimensionarea garniturii de prajini,
respectiv de ţevi
III.5.1 Dimensionarea garniturii de prǎjini
III.5.2 Variaţia eforturilor în garnitura de prǎjini
III.5.3 Dimensionarea garniturii de ţevi
III.5.4 Variaţia eforturilor în garnitura de ţevi

Cunoştinţe şi deprinderi
La finalul parcurgerii acestei unităţi de învăţare vei înţelege:
metodele de dimensionare a garniturii de prǎjini;
cum variazǎ eforturile unitare în garnitura de prǎjin, respectiv de
ţevi;
cum se dimensioneazǎ garnitura de ţevi.

La finalul parcurgerii acestei unităţi de învăţare vei putea să:

dimensionezi garnitura de prǎjini la solicitǎri statice prin metoda
rezistenţelor maxime admisibile;
dimensionezi garnitura de prǎjini la solicitǎri statice prin metoda
efoturilor unitare egale;
dimensionezi garnitura de ţevi;
determini variaţia eforturilor unitare în garnitura de prǎjini,
respectiv de ţevi.

III.5.1 Dimensionarea garniturii de prǎjini

Dintre toate elementele instalaţiei de pompare, prăjinile sunt cele mai
solicitate; de rezistenţa lor depinzând adâncimea de fixare a pompei.

171
Dimensionarea garniturii de prăjini de pompare se poate face pe baza
solicitărilor statice sau pe baza solicitărilor dinamice. În cele ce urmează se
va prezenta dimensionarea garniturii de prăjini ţinând seama de solicitările
statice. În acest caz există două metode de dimensionare şi
anume[1][2][4][5]:
• metoda eforturilor unitare maxime admisibile;
• metoda eforturilor unitare egale.

Metoda eforturilor unitare maxime admisibile

Principiul acestei metode constă în determinarea punctului în care
efortul unitar maxim din prăjinile cu diametrul cel mai mic ales este egal
cu efortul unitar admisibil al oţelului din care sunt confecţionate prăjinile.
Deasupra acestui punct se consideră prăjinile cu un diametru standardizat
imediat superior, determinându-se un alt punct în aceleaşi condiţii. În
continuare se procedează în mod asemănător până când suma lungimilor
tronsoanelor determinate devine mai mare decât adâncimea de fixare a
pompei.
Prin această metodă de dimensionare se obtine o garnitură de prăjini
mai uşoară, realizându-se economie de material şi micşorarea sarcinii în
prăjina lustruită. Pe de altă parte, cresc deformaţiilor elastice ale garniturii
de prăjini şi se micşorează cursa reală a pistonului pompei.
Pentru determinarea lungimii primului tronson de prăjini se pune
condiţia ca:

unde 1 este efortul unitar maxim la partea superioară a tronsonului 1,

- rezistenţa admisibilă a oţelului considerat.
Dacă se explicitează 1 şi se consideră egalitatea între acesta şi
rezultă:

+ +
=
(1)

iar lungimea primului tronson, este dată de relaţia:

−
=
+
(2)

172
 Pentru determinarea lungimii tronsonului 2 se pune condiţia ca:

2 ≤
Prin urmare, la egalitate rezultă:

+ + + +
=
(3)

iar lungimea celui de-al doilea tronson, este:

−
=
+
(4)

Procedând în mod similar se obţine şi lungimea tronsonului trei care

se poate determina cu relaţia:

−
=
+
(5)

Dacă ∑ > ! atunci surplusul ∆ = ∑ − ! (Lf fiind

adâncimea de fixare a pompei) se scade din fiecare tronson proporţional cu
ponderea tronsonului respectiv în lungimea totală. Prin urmare, lungimea
corectată a tronsoanelor va fi:

∆
#
= $ − %
∑
(6)

i=1...3

Test de autoevaluare 16.1

Care sunt metodele de dimensionare la solicitǎri statice ale garniturii de

prǎjini?

Metoda eforturilor unitare egale

În cazul acestei metode se consideră o garnitură de prăjini tronsonată
cu un număr de tronsoane(mai mic sau cel mult egal cu trei) pentru care se

173
consideră că eforturile unitare în secţiunile superioare ale tronsoanelor sunt
egale. De asemenea, acestea trebuie să fie mai mici sau cel mult egale cu
rezistenţa admisibilă a oţelului din care sunt confecţionate prăjinile.

= ≤ .
Dacă se consideră o garnitură de prăjini formată din două tronsoane
se pune condiţia
Prin urmare, va rezulta următorul sistem de ecuaţii:

+ + + + + +
= '
&
= +
(7)

= =
()* )* ,- . )*
()+ )+ ,- . )+
Raportul, se notează cu x. De asemenea, se
defineşte ql, greutatea unitară a lichidului:

=/ 01 (8)

iar greutatea coloanei de lichid care acţionează pe suprafaţa brută a

pistonului are următoarea expresie:

= (9)

Prin urmare, sistemul de ecuaţii de mai sus devine:

+ − −1
=
2 '
(10)
+ 32 − 4
= −

III.5.2 Variaţia eforturilor unitare în garnitura de

prăjini
Pentru determinarea variţiei eforturilor în garnitura de prăjini se
determină efortul unitar maxim, σi max la partea superioară a fiecărui tronson
şi efortul unitar minim, σi min la partea inferioară a fiecărui tronson (fig.1).
Ţinând seama de forţele care acţionează în garnitura de prăjini,
eforturile unitare respective se calculează cu relaţiile prezentate în tabelul
urmǎtor.

174
Tabelul 1. Relaţiile de calcul pentru eforturile în garnitura de prǎjini.

Efortul unitar Relaţiile de calcul

5; =
89
=
89 : )*
; (
)* <: =>?
5
)*
(11)
)*
(12)

5; =
89 : )*
; (
)* <: =>? 89 : <: =>? ∑+@A* )@ ()@
=
;
5
)+ )+
(13) (14)

5; 89 : <: =>? ∑+@A* )@ ()@ 89 : <: =>? ∑B@A* )@ ()@

= =
; ;

5
)B )B
(15) (16)

σmax3 σ
l'p3
ap3, qp3
σmin3
σmax2
l'p2
ap2, qp2

σmin2
σmax1
l'p1
ap1, qp1
L σmin1
Pl

Ap

Fig. 1 Schema garniturii de prăjini şi diagrama de eforturi.

Exerciţiul 16.1

urmǎtoarele date: densitatea ţiţeiului, 0C =850 kg/m3; densitatea apei de zăcământ,

Sǎ se determine variaţia eforturilor în garnitura de prǎjini dacǎ se cunosc

0 =1050 kg/m3, densitatea oţelului, , 0D =7850 kg/m3, impuritǎţile, i=50%;

adâncimea de fixare a pompei, Lf=2750m; diametrul pistonului, dp=1,25 in; cursa,
S=3 m, numǎrul de curse duble /min=7 cd/min, raza manivelei, r=0,69m; lungimea
bielei, l=3,77m.
Tabelul 2. Datele garniturii de prăjini.

Diametrul Aria secţiunii transversale Greutatea unitară Lungimi tronsoane

in cm2 N/m m
3/4 2,85 24,2 1447
7/8 3,87 32,2 688
1 5,06 41,6 615

175
 III.5.3 Dimensionarea garniturii de ţevi
În alegerea ţevilor de extracţie, în afara calcului de rezistenţă, se ţine
seama de adâncimea de depunere a parafinei şi de posibilitatea de
instrumentare cu corunca în cazul ruperii prăjinilor de pompare.
În tabelul de mai jos se prezintǎ modul de alegere a lungimilor de
tronsoane și diametrelor tronsoanelor.
Tabelul 3. Dimensionarea garniturii de ţevi.
Tronsolnul Lungimea
= −
Diametrul
1 C C • Primul tronson va avea diametrul exterior egal cu
cel din simbolul pompei alese.
• Se verifică dacă jocul radial dintre prăjini şi ţevi
permite introducerea coruncii în caz de rupere a
prăjinilor de pompare.
2 C = 1000 m • Se evită schimbarea diametrului tronsonului de
pentru a permite prăjini la acelaşi nivel cu schimbarea diametrului
deparafinarea tronsonului de ţevi, deoarece mufele prăjinilor vor
mecanică a lovi în reducţia de îmbinare a ţevilor ducând la
tubingului. uzura acesteia (tronsonul 2 de ţevi va fi mai lung
decât tronsonul de prăjini cu cel puţin 10 m).
• Diametrul exterior al tronsonului 2 va fi imediat
superior faţǎ de cel al tronsonului 1.

Exerciţiul 16.2
Sǎ se dimensioneze garnitura de ţevi dacǎ se cunosc urmǎtoarele date: adâncimea
de fixare a pompei, Lf=2750m, pompa de tip P 2 3/8 x1 ¼.
Tabelul 4. Datele garniturii de prăjini.

Diametrul Aria secţiunii transversale Greutatea unitară Lungimi tronsoane

In cm2 N/m m
3/4 2,85 24,2 1447
7/8 3,87 32,2 688
1 5,06 41,6 615

III.5.4 Variatia eforturilor unitare în garnitura de ţevi

Garnitura de ţevi este solicitată cel mai mult la cursa descendentă
când are loc transferarea greutăţii coloanei de lichid, Pl de pe prăjini pe
ţevi. Forţele care acţionează în garnitura de ţevi sunt:

176
 • greutatea proprie;
• greutatea coloanei de lichid, Pl;
• greutatea coloanelor de lichid care acţionează pe suprafeţele
/C − /C şi /C − / (fig.2).
• forţa de şoc care poate apare în cazul ruperii prăjinilor: 1,1 ∙ ∙
Dupǎ stabilirea aceste forţe se pot determina eforturile unitare
maxime şi minime în garnitura de ţevi.

σmax2 σ

lt2 At2,at2,qt2

10 m σmin2
σmax1

lt1 At1,at1,qt1

L
σmin1

At

Pl
at

Fig. 2 Schema garniturii de ţevi şi diagrama de eforturi.

Tabelul 4. Eforturile în garnitura de ţevi.
Efortul unitar
5 ,
Relaţiile de calcul

=
89 : HI* JH) K,9 .: , ∙<∙8)
C
C 5
I*
(17)

=
89 : HI* JH) K,9 .: , ∙<∙8) : I* (I*
C
C
I*
(18)

=
89 : HI* JH) K,9 .: HI+ JHI* I+ ,9 .: , ∙<∙8) : I* (I*
C 5
C 5
I+
(19)

=
89 : HI* JH) K,9 .: HI+ JHI* I+ ,9 .: , ∙<∙8) : I* (I* : I+ (I+
C
C (20)
I+

177
 C 5 , C 5 reprezintă efortul unitar minim în tronsonul 1, respectiv în
În relaţiile din tabelul 4:

tronsonul 2, N/m2;
C , C – efortul unitar maxim în tronsonul 1, respectiv în tronsonul
2
2, N/m ;
lt – lungimea tronsonului de ţevi, m;
qt – greutatea unitară a ţevilor, N/m;
ati – aria secţiunii pline a ţevilor, m2;
At –aria secţiunii interioare a ţevilor, m2;
Ap –aria secţiunii brute a pistonului, m2.
Oţelul pentru ţevi se alege de așa manierǎ încât efortul unitar
admisibil al oţelului sǎ fie mai mare decât valorea maximǎ a eforturilor
unitare maxime calculate.

Test de autoevaluare 16.2

Care sunt forţele care acţioneazǎ în garnitura de ţevi?

Lucrarea de verificare

1. Cum se dimensioneazǎ garnitura de prǎjini prin metoda rezistenţelor

maxime admisibile?
2. Cum se dimensioneazǎ garnitura de prǎjini prin metoda eforturilor unitare
egale?
3. Cum se aleg diametrele tronsoanelor de ţevi?
4. Care sunt forţele care acţioneazǎ în garnitura de prǎjini?
5. Cum se alege oţelul pentru ţevi?
6. Cum se determinǎ efortul unitar maxim în tronsonul 1 al garniturii de
prǎjini?
7. Cum se determinǎ efortul unitar minim în tronsonul 1 al garniturii de ţevi?

178
 Răspunsurile la testele de autoevaluare
16.1 Metodele de dimensionare a garniturii de prǎjini la solicitǎri statice
sunt:metoda eforturilor unitare maxime admisibile și metoda eforturilor
unitare egale.
16.2 Forţele care acţionează în garnitura de ţevi sunt: greutatea proprie a ţevilor;

pe suprafeţele: /M2 − /M1 şi /C − / ; forţa de şoc care poate apare în cazul

greutatea coloanei de lichid, ; greutatea coloanelor de lichid care acţionează

ruperii prăjinilor.

Rezumat
Dintre toate elementele instalaţiei de pompare, prăjinile sunt cele mai
solicitate; de rezistenţa lor depinzând adâncimea de fixare a pompei.
Dimensionarea garniturii de prăjini de pompare se poate face pe baza solicitărilor
statice sau pe baza solicitărilor dinamice.
În cadrul acestei unitǎţi de învǎţare se prezintǎ dimensionarea garniturii de
prăjini ţinând seama de solicitările statice prin două metode şi anume: metoda
eforturilor unitare maxime admisibile și metoda eforturilor unitare egale.
Pentru determinarea variţiei eforturilor în garnitura de prăjini se determină efortul
unitar maxim, σi max la partea superioară a fiecărui tronson şi efortul unitar minim,
σi min la partea inferioară a fiecărui tronson.
În alegerea ţevilor de extracţie, în afara calcului de rezistenţă, se ţine seama,
dimensionând de la suprafaţă spre talpa sondei de adâncimea de depunere a
parafinei şi de posibilitatea de instrumentare cu corunca în cazul ruperii prăjinilor
de pompare.
De asemenea, se evită schimbarea diametrului tronsonului de prăjini la
acelaşi nivel cu schimbarea diametrului tronsonului de ţevi, deoarece mufele
prăjinilor vor lovi în reducţia de îmbinare a ţevilor ducând la uzura acesteia.
Distanţa minimă între aceste nivele va fi de minim 10 m (tronsonul de ţevi va fi mai
lung decât tronsonul de prăjini cu cel puţin 10 m). Diametrele trosoanelor de ţevi se
stabilesc de jos în sus ţinând seama de pompa aleasă.
Garnitura de ţevi este solicitată cel mai mult la cursa descendentă când are
loc transferarea greutăţii coloanei de lichid de pe prăjini pe ţevi. Forţele care
acţionează în garnitura de ţevi sunt: greutatea proprie; greutatea coloanei de lichid;
greutatea coloanelor de lichid care acţionează pe suprafeţele ( At 2 − At1 ) şi (At 1 − A p )
și forţa de şoc care poate apare în cazul ruperii prăjinilor.

179
 Bibliografie

1. Firu, F., Chiţu-Militaru, P., Mocănescu, F., Manolache, V.: Extracţia ţiţeiului prin
pompaj, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A. Bucureşti 2004.
2. Lyons,W.C., Plisga, G.J.: Standard Handbook of Petroleum and Natural Gas
Engineering, second edition, Elsevier, USA, UK, 2005.
3. Marcu, M.: Extracţia petrolului. Sisteme de extracţie, Editura Universitǎţii Petro-Gaze
din Ploiești, 2013.
4. Popescu, C., Coloja, M.P.: Extracţia ţiţeiului şi gazelor asociate, vol. 2, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1993.
5. Takacs, G.: Sucker-Rod Pumping Handbook. Production Engineering Fundamentals
and Long-Stroke Rod Pumping, Gulf Professional Publishing, Elsevier, USA, UK,2015

180