Algebră Curs 5 – Aplicaţii liniare 1

CURS 5 Aplicații liniare

Matricea asociată unei aplicaţii liniare
b b
Fie f  L K (U, V) şi bazele B U  e1 ,..., e n  U , B V  v1 ,..., v m  V . Atunci dim U  n şi
dim V  m . Vectorii f e1 , f e 2 ,..., f e n   V .Atunci ei se scriu în funcţie de vectorii bazei lui V
f e1   a 11 v1  a 21 v 2  ...  a m1v m
f e 2   a 12 v1  a 22 v 2  ...  a m2 v m
............
f e n   a 1n v1  a 2 n v 2  ...  a m n v m

sau f e j    a i j v i , j  1, n . Coeficienţii a ij sunt unici şi definesc o matrice

m

i 1

 a 11 a 12 ... a 1n 
 
 a 21 a 22 ... a 2 n 
A  (a ij )    M mn K 
... ... ... ... 
 
a 
 m1 a m 2 ... a mn 
numită matricea asociată aplicaţiei liniare f faţă de bazele B U , B V . Vom nota
A   B U , B V f  . Dacă U  V notăm A   B U f  .
Exemplu. Fie funcția identitate a lui IR 3 , endomorfismul 1IR 3 : IR 3  IR 3 ,
f x1 , x 2 , x 3   x1 , x 2 , x 3  . Să se scrie matricea lui faţă de baza canonică din IR 3 .
1 0 0
 
Rez. 1IR3    0 1 0  .
0 0 1
 
Exemplu. Să se scrie matricea aplicaţiei liniare f : C3  C3 ,
f x1 , x 2 , x 3   i x1  2 x 2 , 2  3i x 2  x 3 , x 1  2i x 3  faţă de baza canonică din C 3 .
Rezolvare. Baza canonică a lui C 3 este e1 , e 2 , e 3  . Formăm tabelul

f e1  f e 2  f e3 

e1 i 2 0
e2 0 2  3i  1
e3 1 0 2i
unde f e1   f 1,0,0  i,0,1 , f e 2   f 0,1,0   2, 2  3 i ,0 , f e 3   f 0,0,1  0,1, 2 i  . Atunci
matricea aplicaţiei f în bazele canonice din C 3 este
i 2 0
  not
f    0 2  3 i  1  A
1 0 2 i 

 x1   i 2 0   x1   ix1  2x 2 
       
Obs. A   x 2    0 2  3 i  1   x 2    x 2 2  3i   x 3  .
 x  1 0 2 i   x 3   x1  2ix 3 
 3 

În general relația f x   y se poate scrie matriceal

yBV  A  xBU

1
Algebră Curs 5 – Aplicaţii liniare 2
 x1   y1 
   
x2  y 
unde x BU    şi yBV   2  sunt vectorii coloană formaţi cu coordonatele vectorilor x şi y
 
   
x  y 
 n  m
în bazele spațiilor U și V.
Propoziţia 9. Dacă U/K , V/K sunt două spaţii vectoriale, dim U  n , dim V  m , atunci
L K (U, V) ~
 M mn (K) .

Teorema 10. Fie U/K , V/K , W/K trei spaţii vectoriale, f, h  L K (U, V) şi g  L K (V, W) . Atunci
1. Dacă dim U  dim V  n atunci f este inversabilă dacă şi numai dacă f  este inversabilă
 
2. Dacă f este izomorfism, atunci μ f 1  f  ;
1

3. μ(g  f)  μ(g)   (f)

4.  f  h    f    h 
5. 1V   I n unde n  dim V , 1V e funcția identitate a spațiului V, 1V v   v
Exemplu.
Fie funcţiile f : IR 3  IR 2 x  şi g : IR 2 x   M 2 IR  definite prin
 2 2  3 
 
f a , b , c   a  b  b  a  x  a  2c  x 2 , g   x  x 2   .
   
 
a) Să se scrie matricile aplicaţiilor f şi g în bazele canonice din spaţiile respective ;
b) Să se calculeze f 1 cu ajutorul matricii lui f;
c) Calculaţi g  f cu ajutorul matricilor.
Rezolvare.
 
a) Baza canonică a lui IR 3 este e1 , e 2 , e 3  iar baza canonică a lui IR 2 x  este 1, x , x 2 . Formăm
tabelul

f e1  f e 2  f e3 

1 1 1 0
x 1 1 0
2
x 1 0 2

unde f e1   f 1,0,0  1  x 2 , f e 2   f 0,1,0  1  x , f e3   f 0,0,1  x  2 x 2 . Atunci

matricea aplicaţiei f în bazele canonice din IR 3 , respectiv IR 2 x  este
1  1 0  not
 
f   1 1 0   A
1 0 2 
 
 2 0   0 2   0  3
Pentru g calculăm g1    , gx     , gx 2     . Formăm tabelul
0 1 0 0 1 1 
g(1) g(x) g(x²)
E11 2 0 0
E12 0 2 3
E 21 0 0 1
E 22 1 0 1

2
Algebră Curs 5 – Aplicaţii liniare 3
2 0 0 
 
0 2  3
Deci matricea lui g în bazele canonice din IR 2 x  , respectiv M 2 IR  este g   
0 0 1 
 
1 0 1 

b) f 1 : IR 2 x   IR 3 . Matricea lui f 1 este A 1 . Dacă p  a  bx  cx 2 calculăm
a   2 2 0   a   2a  2b 
  1     
A  pBIR x   A   b     2 2 0    b     2a  2b 
1 1

 c  4   1  1 2   c    a  b  2c 
2

       
 
Rezultă f a  bx  cx  2a  2b,2a  2b,a  b  2c  .
1 2

 2 2 0 
 
 1 2  6 
c) g  f : IR  M 2 (IR ) ; g  f   g   f   
3
. Fie x  a , b, c   IR 3 . Calculăm
1 0 2 
 
 2 1 2 
 
 2 2 0   2a  2b 
a   a  
   1 2  6     a  2b  6c 
g  f    b    b =  
c  1 0 2    a  2c 
   2 1 2     c  
 2a  b  2c 
   
.
 2a  2b  a  2b  6c 
Atunci g  f a , b , c    
 a  2c 2a  b  2c 

Schimbarea matricii unei aplicaţii liniare la schimbarea bazelor

Teorema 11.
b b b b
1. Fie U/K , V/K două spaţii vectoriale cu baze B U  U , BU  U , respectiv B V  V , BV  V ,
f  L K (U, V) .
Dacă T este matricea de trecere de la baza BU la baza BU
C este matricea de trecere de la baza BV la baza BV
A   BU ,BV f  este matricea aplicaţiei liniare f faţă de bazele B U , B V
A   BU ,BV f  este matricea aplicaţiei liniare f faţă de bazele BU , BV
Atunci
A   C 1  A  T
2. Dacă U  V , atunci:
A   T 1  A  T

Valori şi vectori proprii

Definiţie. Fie V/K un spaţiu vectorial şi f : V  V endomorfism.
Vectorul v  V \ {0 V } se numeşte vector propriu al endomorfismului f dacă şi numai dacă există un scalar

  K astfel încât f ( v)  v . Scalarul  se numeşte valoare proprie.

Definiţie. Mulţimea tuturor valorilor proprii ale lui f se numeşte spectrul lui f şi se notează  (f ) .

Observaţie. Ecuaţia f ( v )   v , v  0 V este echivalentă cu f  1V v   0 V (unde 1V este funcţia

identitate a spaţiului V , 1V : V  V , 1V v   v ) .

3
Algebră Curs 5 – Aplicaţii liniare 4
Propoziţia 12.
Mulţimea V  {v  V f v   v} este un subspaţiu al lui V astfel ȋncât f V   V

Definiţie. V se numeşte subspaţiu propriu corespunzător valorii proprii  .

Observaţie. 0 V  V .

Teorema 13. Fie V/K un spaţiu vectorial şi f : V  V endomorfism. Atunci

1. Unui vector propriu v al lui f îi corespunde o singură valoare proprie.
2. Vectorii proprii corespunzători la două valori proprii distincte sunt liniar independenţi .
3. 1   2  V1  V 2  {0 V } .
b
Teorema 14. Fie V/K un spaţiu vectorial cu baza B  e1 , e 2 ,..., e n  V , dim V  n şi f : V  V

endomorfism cu matricea A   B (f )  (a ij )  M n K  . Atunci   K este valoare proprie a lui f dacă şi

numai dacă  este soluţie a ecuaţiei det ( A   I n )  0 .

Definiţie. Fie A  M n K  .

a 11   a 12 ... a 1n
a 21 a 22   ... a 2n
Polinomul P    det A   I n  =
... ... ... ...
a n1 a n2 ... a nn  

P  se numeşte polinom caracteristic al matricii A.

Ecuaţia det A  I n   0 se numeşte ecuaţia caracteristică a matricii A .
Cazuri particulare.
a 11   a 12
 Pentru n  2 P()=  2   TrA  det A
a 21 a 22  

a 11   a 12 a 13
 Pentru n  3 P()= a 21 a 22   a 23  3  2  Tr A     J  det A 
a 31 a 32 a 33  

a 11 a 12 a 11 a 13 a 22 a 23
unde J  + +
a 21 a 22 a 31 a 33 a 32 a 33
Teorema 15
b
1. Dacă B, B  V , A   B (f ), A'   B (f ) . Atunci matricele A şi A  au acelaşi polinom caracteristic

Consecinţă. P() este invariant la schimbarea bazei .

2. A şi A t au acelaşi polinom caracteristic .

Demonstraţie.
1. Dacă T este matricea de trecere de la B la B atunci A   T 1 AT
PA ()  det A   I n   det T 1 AT  I n   det T 1 AT  T 1 I n T   det [T 1 (A  I n )T] 

4
Algebră Curs 5 – Aplicaţii liniare 5
 det T det(A  I n ) det T  det A  I n   PA () , deci A şi A  au acelaşi polinom caracteristic care
1

este de fapt polinomul caracteristic al endomorfismului f .

  
2. PA t () = det A t  I n  det A  I n 
t
  det A  I n  = PA  
Observaţie. det A  P 0  ; A este inversabilă dacă 0 nu este valoare proprie a sa .

Definiţii. Fie V/K un spaţiu vectorial, f : V  V endomorfism şi o valoare proprie a sa    (f ) .

- multiplicitatea algebrică a valorii proprii m a = ordinul de multiplicitate al rădăcinii  a

polinomului caracteristic al lui f
- multiplicitatea geometrică a valorii proprii  m g  dim V , unde V este subspaţiul propriu

corespunzător valorii  .
Propoziţia 16. Fie V/K un spaţiu vectorial cu dim V  n , f : V  V endomorfism şi o valoare proprie a sa
   (f ) . Atunci 1  m g  m a .

Exemplu. Fie f : IR 2  IR 2 , f a , b   6a  b ,2a  5b  . Să se calculeze valori şi vectori proprii. Să se

formeze o bază a lui IR 2 din vectori proprii liniar independenţi şi să se scrie matricea lui f faţă de această
bază.
 6 1
Rezolvare. Matricea lui f este A    . Polinomul caracteristic al matricii A este P     4   7 
 2 5
cu rădăcinile  1  4 ,  2  7 .

V1  a 1,2  a  IR , V 2  a 1, 1 a  IR. Formăm baza B  v1  1,2 , v 2  1,1 , cu

vectori proprii. Matricea lui f faţă de B este

 4 0
D  T 1  A  T   
0 7
 1 1
unde T    este matricea de trecere de la baza canonică B a lui IR 3 la baza B .
  2 1 