Microbiologie

Curs 7
Aderenta bacteriana
 Adezine bacteriene
Structuri de suprafata
De multe ori adaptative
Dispar prin cultivarea succesiva in-vitro
Culturile secundare in-vitro sunt mai putin aderente
Aderenta depinde de
Complementaritatea sarcinilor electrice ale celor doua
suprafete
• Frecvent bacteriile au sarcina negativa la suprafata
• Zone limitate cu sarcina pozitiva
• Zone limitate cu caracter hidrofob
 Adezine de natura proteica
Fimbriile
Structuri proteice, filamentoase, neflagelare
Preponderent la bacteriile Gram negative, evidentiate
si la bacteriile Gram pozitive
Se leaga la celule de receptori specifici de suprafata
Diferitele variante fibrilare (la diferite bacterii) au
specific:
• Lungimea filamentului
• Diferente intre monomerii polipeptidici ai acestora
 Adezine de natura proteica
Proteine asociate pililor
PapG, FimH, PilC
Adezine trimerice din categoria autotrasportorilor
Asigura interactia celulelor gazda cu bacteriile
Intervin in interactiile cu proteinele matricei
extracelulare
In anumite conditii determina invazia celulelor
tinta
 Adezine de natura neproteica
Structuri glucidice sau complexe
In structura peretelui bacterian (Gram negativ sau
pozitiv)
Participa la patogeneza bacteriana
• Aderenta
• Evitarea mecanismelor de aparare
• Mentinerea potentialului electric bacterian
Polizaharide – glicocalix de tip capsular, strat mucos
 Adezine de natura neproteica

Exopolizaharidele capsulare
Implicate in patogeneza bacteriana
• Aderenta la stratul tisular
• Intensifica interactiile dintre liganzii
bacterieni si tisulari
• Formeaza un biofilm de matrice
moleculara prin care bacteriile adera
strans la tesut
 Adezine de natura neproteica
Exopolizaharidele capsulare
Implicate in patogeneza bacteriana
• Protectia celulei bacteriene fata de apararea gazdei
• Impiedica fagocitoza prin formarea de
agregate bacteriene mari
• Impiedica aderenta anticorpilor la
suprafata bacteriana
• Capsulele bacteriene sunt uneori similare
cu structurile gazdei
• Formarea de colonii rezistente din care se
elibereaza periodic bacterii pentru
implantare la distanta
Functiile moleculelor de adeziune
Efectele sunt diferentiate
Efecte competitive ce permit in anumite conditii favorizarea
dezvoltarii si multiplicarii bacteriene
Adezinele neproteice mai putin eficiente in adeziune fata de
cele proteice
Polizaharidele capsulare in anumite conditii favorizeaza
aderenta, alteori o impiedica (Neisseria meningitidis)
• De ce meningita data de Neisseria meningitidis este
asa agresiva?
• Zona cu aparare imuna deficitara
• Impiedicarea aderentei favorizeaza dispersia
rapida si invadarea tisulara
Functiile moleculelor de adeziune
Specificitatea interactiei
Receptorii de adeziune functioneaza pe
complementaritate
Interactie nespecifica – aderenta la celule de la diverse
specii (Salmonella sp.)
Permite transmisia prin vectori intermediari
Interactie specifica – aderenta la un tip celular (Helicobacter
pylori adera la celulele epiteliale gastrice dar nu la cele
profunde gastrice sau la cele colonice)
Permite o limitare a invaziei cu o toleranta crescuta
a gazdei si consecutiv o capacitate de a invada o
populatie mai numeroasa
 Modularea aderentei
Blocarea receptorilor celulari prin analogi structurali ai
adeziunii bacteriene
Aderenta in-vitro a streptococilor poate fi inhibata
cu acid lipoteichoic (analog structural al adezinelor
acestei bacterii)
Analogii structurali ai receptorilor structurali (cellule
gazda) blocheaza aderenta bacteriana prin legarea
acestora la acesti analogi
D-manoza inhiba aderenta tisulara a bacteriei
Shigella flexneri deoarece fimbriile acestora se
leaga de manoza
Se evidentiaza dependenta de tipul bacterian
 Modularea aderentei
Blocarea cu anticorpi specifici
Memorie imunitara
• Post-infectie
• Post-vaccinare

Utilizarea antibioticelor la doze subinhibitorii

blocheaza sinteza structurilor inclusiv de suprafata
cu modificari ale functiilor bacteriene, inclusiv ale
aderentei
 Modularea aderentei
Modificarea receptorilor celulelor gazdei (cantitativ si
calitativ) poate duce la o modificarea a aderentei
bacteriene
• O infectie virala a tractului respirator activeaza
receptorul pentru PAF (factorul activator plachetar)
• Creste predispozitia de infectare cu Streptococcus
pneumoniae si de invadare
• Meningita
• Septicemie
Modularea de catre bacterii a semnalizarilor celulare
• Direct
• Prin intermediul citokinelor
Dependenta aderentei de tipul
bacterian
Bacterii diferite modifica diferit componentele
celulelor gazda
• Interactioneaza cu receptori diferiti
• Moduleaza cai fiziologice de semnalizare
celulara
• Moduleaza expresia si functiile citoscheletului
celulelor gazdei
• Moduleaza functiile membranei plasmatice
Dependenta aderentei de tipul bacterian

Pizarro-Cerdá si Cossart, 2006

 Secventialitatea aderentei
Streptococcus mutans sintetizeaza un polizaharid glucanic si
acizi lipotheicoici prin intermediul carora adera la suprafata
smaltului dentar
• Se organizeaza in colonii
• Adera strans la smalt
• Se dezvolta un mediu anaerob prin acumulare de
glicoproteine si saruri din saliva
• Se acumuleaza produse de catabolism (acidifiere)
• Se modifica sinteza proteinelor celulare
• Se initiaza formarea cariei
• Biofilmul format se diversifica din punct de vedere al
compozitiei celulare (bacteriene) si extracelulare
Matricea extracelulara
 Aderenta bacteriilor la matricea
extracelulara
Bacterii interactioneaza prin intermediul adezinelor (agregate fimbrilare,
adezine trimerice din categoria autotrasportorilor etc.):
• Laminina
• Fibronectina
• Colagen
• Vitronectina
E. coli interactioneaza cu fibronectina
H. pylori (gastrita, cancerul gastric) prezinta adezine si receptori ce se
leaga cu mare afinitate de vitronectina, collagen de tip IV, laminina
Celulele bacteriene elibereaza in mediu enzyme ce degradeaza
componentele matricei extracelulare: P. aeruginosa produce elastaze si
protease alcaline (degradeaza Laminina); Treponema denticola strabate
membrana bazala dupa degradarea lamininei, colagenului de tip IV; H.
pylori elibereaza protease ce degradeaza in vitro fibronectina
Componentele matricei extracelulare

Frantz et al., 2010

 GLICOZAMINOGLICANI

Unitati repetitive de dizaharide (N-acetilglucozamina sau N-acetilgalactozamina si

acidul glucuronic sau iduronic)
Gruparile carboxil si sulfat confera structurii o sarcina globala negative; puternic effect
osmotic atragand apa si mentinand un grad de hidratare cu rol structural si functional
In aceasta categorie de compusi intalnim acidul hialuronic, chondroitin sulfat si
dermatan sulfat, heparan sulfat, keratan sulfat
Lanturile de polizaharide, nu pot forma structuri globulare si adopta o conformatie
deschisa formand un gel hidratat poros ce permite matricei sa reziste la compresiune
Colagenul rezista la fortele de intindere

Alberts, 2015
ACIDUL HIALURONIC

Nu se leaga covalent la proteine

Prezent in toate tesuturile, in fluide,
in embrioni
Controleaza formarea septului
interventricular, interatrial, a valvelor
Excesul degradat de hialuronidaza
Produs in cantitati mari in procesul
de reparare dupa arsuri
Prezent in fluidul din articulatii
Componentele matricei extracelulare
(proteine, proteoglicani) si ale
membranei citoplasmatice
interactioneaza cu acidul hialuronic.

Alberts, 2015
 PROTEOGLICANI
Proteoglicanii confera matricei suport
mecanic, formeaza agregate mari cu
acidul hialuronic, leaga factori de crestere,
fibre de colagen, rol structural si de filtrare
functionala a laminei bazale, adeziune
celulara.
Agrecanul – cartilaj, 100 lanturi de
glicozaminoglicani (GAG)
Decorina – secretata de fibroblaste, 1
lant de GAG, se leaga de fibrilele de
collagen
GAG si proteoglicanii se asociaza cu
proteine fibroase (colagenul), cu lamina
bazala – compozit complex
Alberts, 2015
 Colagenul
Componenta de baza a matricei extracelulare
Reprezinta 25–30% din masa totala a proteinelor
3 lanturi de α polipeptide cu structura helicoidala; triplet
Gly-Xaa-Yaa (hidroxiprolina respectiv prolina) =
(ProHypGly)n; glicina permite formarea unui spirale
stranse iar hidroxiprolina si prolina sunt esentiale pentru
forma spiralata
Colagen fibrillar (I, II, III, V, XI)
Colagen asociat fibrilelor (IX se asociaza cu fibrile tip II
in cartilaj)
Colagen ce formeaza retele (IV, VII - de ancorare)
Colagen non-fibrillar transmembranar (XVII)
Colagenul non-fibrilar din structura proteoglicanilor
(XVIII)
Alberts, 2015
 Fibronectina

Glicoproteina formata din 2 subunitati unite prin punti disulfidice si prezinta un rol
important in legarea celulelor la substrat (in interactia celula-matrice). Poate fi
solubila sau insolubila (fibrile).
Domeniile sunt organizate in module cu situsuri specifice de legare. Un astfel de
situs este reprezentat de secventele repetate de fibronectina tip III (bogate in
secvente RGD arginina-glicina-acid aspartic), essentiale in legarea de integrine si
membrane citoplasmatice.
Peptidele ce contin secventele RGD, se pot lega de cellule blocand astfel legarea
acestora la filamentele de fibronectina din substrat. Acestea se pot integra in
structurile diferitelor materiale pentru a stimula adeziunea si proliferarea celulara.

Alberts, 2015
 LAMININA

Laminina clasica de tip I este o proteina formata din 3 lanturi

de polipeptide (alfa, beta si gamma), cu peste 1500 de
aminoacizi, unite prin punti disulfidice. Fiecare lant prezinta n
izoforme ce confera proprietati diferite laminei bazale. Lantul
gama-1 se gaseste in majoritatea heterotrimerilor iar lipsa
acestuia la soareci duce la moartea animalului deoarece nu se
formeaza lamina bazala.
Prezinta multe situsuri de legare pentru integrine, perlecan,
distroglicani, nidogen

Alberts, 2015
Integrine
 Bibliografie
Madigan et al., Brock Biology of microorganisms, 2011 (13th ed.)
Pizarro-Cerdá si Cossart, Bacterial Adhesion and Entry into Host Cells, Cell,
2006
Christian Frantz, Kathleen M. Stewart and Valerie M. Weaver, The extracellular
matrix at a glance, Journal of Cell Science 123, 4195-4200, 2010
https://www.semanticscholar.org/paper/Chapter-2-Integrin-Structure-and-
Function-Srichai-Zent/f581eb4f2a4acfdf8e8dce8b340a2a5f9348845b