Curs 8

Capsula si stratul mucos. Unele bacterii au prorietatea de a

elabora, in anumite conditii de mediu, un material macromolecular cu
caracter vascos, gelatinos. Dupa unii autori, aceasta proprietate, ar exista
potential la toate bacteriile, dar s-ar manifesta regulat numai la unele
specii. Substanta mucoida capsulara este mai mult sau mai putin difuzibila
in mediul inconjurator. In functie de structura si de relatiile sale cu celula
bacteriana, substanta mucoida se poate prezenta sub urmatoarele forme:
Microcapsula, cu o grosime de 0,2 um, corespunde situatiei in care
substanta mucoida alcatuieste un strat foarte fin in jurul celulei
bacteriene, incat este detectabila prin metode imunologice, nu insa si prin
microscopie.
Capsula sau macrocapsula, cu grosimi depasind 0,2 um, se prezinta
ca o formatiune morfologic distincta si demonstrabila prin metode
citologice.
Stratul mucos, masa amorfa neorganizata, ale carei componente
vascoase se dispun fara semnificatie anatomica, in jurul celulei
bacteriene.
Zooglea sau masa zoogleica - in care stratul mucos leaga intre ele
prin fibrile extracelulare, intr-o singura masa, mai multe celule, alcatuind
adevarate colonii mucilaginoase de bacterii.
Datorita indicelui sau de refractie foarte apropiat de acela al
mediului, capsula este greu de observat prin microscopie directa. Avand o
afinitate slaba pentru coloranti, ea poate fi evidentiata numai prin
coloratii speciale cu mordansare sau apare ca o imagine negativa dupa
colorarea cu tus de China. Prezenta stratului mucos si a capsulei da
culturilor pe medii lichide un caracter vascos, siropos, datorita difuzarii
in mediu a unora dintre substantele capsulare.
Compozitie chimica. Capsula si stratul mucos sunt, in general, de
natura polizaharidica, fapt care explica atat consistenta vascoasa,

1
gelatinoasa, cat si refringenta caracteristica a acestor formatiuni. In unele
cazuri, capsula contine homopolizaharide, cum este la Leuconostoc
(glucan) sau la unele specii de Pseudomonas (levan - polimer de fructoza).
In altele insa, capsula contine heteropolizaharide, ca la Pseudomonas
aeruginosa (polimeri de D-glucoza, D-galactoza, D-manoza si acid-
glucuronic). Uneori, compoztia chimica a capsulei este corelata cu
specificitatea antigenica a celuleor respective si permite diferentierea lor
serologica in scop de diagnostic.
Semnificatie biologica. Capsula nu este parte integranta din celula
bacteriana care rezulta din activitatea ei metabolica si care poate fi
indepartat fara ca viata celulei sa sufere. Protejeaza celula bacteriana de
efectul nociv al desicatiei si poate reprezenta un rezervor pentru stocarea
substantelor nutritive sau a celor rezultate din metabolism; la bacteriile
patogene, capsula exercita un rol protector si fata de actiunea fagocitelor.
Datorita acestui fapt, bacteriile patogene capsulate au o virulenta mai
mare pentru om si animale, iar pierderea capsulei poate determina
pierderea capacitatii de invazie si virulenta.
Glicocalixul. Glicocalixul este alcatuit dintr-o masa de filamente
polizaharidice atasate de suprafata bacteriilor, formand o structura ca o
pasla pe suprafata celulei. Asigura fixarea ferma si specifica a acesteia pe
alte celule sau suporturi neanimate. Glicocalixul este absent in culturile
pure de laborator. Se formeaza numai la celulele aflate in conditii
naturale, care apar la la microscopul electronic inconjurate de o retea de
fibre, ce adera unele de altele si de alte celule sau suprafete inerte.
Semnificatie biologica. Glicocalixul bacterian apare numai in medii
naturale competitive, populate de mai multe tipuri de bacterii, in care
selectia favorizeaza celulele protejate de glicocalix, capabile sa adere prin
intermediul lui la diferite substraturi. Prezenta glicocalixului creeaza
conditii favorabile de nutritie, prin mentinerea si concentrarea enzimelor
degradative eliberate de bacterii. In acelasi timp, el creeaza un rezervor
de hrana pentru bacterii, prin legarea diferitilor ioni si molecule care

2
provin din mediul injurator. In cazul bacteriilor patogene asigura fixarea
si mentinerea acesteia in mediile naturale sterile (de ex., caile urinare).

Flagelii. Flagelii sunt apendice filamentoase, unice sau multiple,

dispuse la suprafata bacteriilor, reprezentand organitele de locomotie
caracteristice organismelor procariote.
Morfologie. Flagelii sunt structuri filamentoase, subtiri, flexibile si
fragile, de forma helicala. Lungimea lor variaza in functie de specie, dar,
in general, este mult mai mare decat aceea a celulelor care ii poarta.
Forma lor tipica este cilindrica, desi uneori pot aparea turtiti ca o
panglica. Aranjamentul flagelilor pe suprafata celulei, ca si numarul lor
sunt in general caracteristice pentru o specie. S-au descris bacterii fara
flageli (atriche - imobile), cu un singur flagel (monotriche), cu un fascicul
de flageli situat la un pol al celulei (lofotriche) sau la ambii poli
(amfitriche), sau cu numerosi flageli asezati pe toata suprafata celulei
(peritriche).
Ultrastructura. Flagelii sunt alcatuiti din 3 structuri principale:
corpul bazal, articulatia si filamentul helical extracelular. Corpul bazal
este portiunea cea mai importanta, deoarece functioneaza ca un motor
rotativ al carui ax de transmitere este conectat cu filamentul helical
printr-o articulatie flexibila universala. La bacteriile Gram-negative
corpul bazal este alcatuit din 4 discuri interconectate, si anume: 1) discul
M dispus in membrana plasmatica si montat rigid pe axul de transmisie; 2)
discul "S" localizat in regiunea supramembranara; 3) discul "P" inclavat
in stratul de peptidoglican si 4) discul "L" legat de membrana externa
lipopolizaharidica a peretelui celular. Structura corpului bazal este mai
simpla la bacteriile Gram-pozitive, de ex., la Bacillus subtilis , la care este
format din doua discuri corespuzatoare discurilor "S" si "M" de la E. coli.
Cuplul de torsiune care determina rotatia axului ia nastere intre discul
"M" avand rolul de rotor, si discul "S" fixat rigid in peretele celular, in

3
stratul peptidoglicanic care actioneaza ca stator. Articulatia flexibila face
legatura intre axul de transmisie al motorului si filamentul flagelului.
Modul de deplasare . Filamentul flagelului, pus in miscare de
motorul rotativ, se roteste rigid, invartindu-se in jurul propriului sau ax,
ca o helice submicroscopica, propulsand celula. Viteza de deplasare este
relativ mare, 20-80 um/s, depasind in multe cazuri de 40 ori lungimea
celulei pe secunda.
Directia de deplasare . In mod normal, la E. coli flagelii se rotesc
in sens "antiorar", formand un fascicul in urma celulei, pe care o
propulseaza pentru a se deplasa in linie dreapta. Cand sensul rotirii se
schimba, devenind "orar", fasciculul de flageli se rasfira, fiecare tragand
in alta directie, si bacteria se rostogoleste. Cand rostogolirea s-a terminat,
fasciculul se reface din nou si celula, dirijata intr-o noua directie, aleasa
la intamplare, isi reia drumul drept.