Test biocel

Celula reprezintă unitatea morfologică şi funcţională a lumii vii. În funcţie de gradul de complexitate
a organizării structurale celulele se clasifică în :
- procariote (celule fără nucleu structurat);
- eucariote (celule cu nucleu bine structurat

Celulele eucariote au la exterior un ÎNVELIŞ CELULAR, care delimitează un spaţiu intracelular

ocupat de:

- 1 NUCLEU
- 2 CITOPLASMĂ
- - NESTRUCTURATĂ (hialoplasma)
- - STRUCTURATĂ (morfoplasma), sau citoplasma reprezentata de organitele celulare de
ttipul:
- 1. ribozomi (organite de sinteza proteica)
- 2. reticul endoplasmatic (complex citoplasmatic responsabil de sinteza si modificarea
proteinelor si sinteza lipidelor)
- 3. aparat Golgi (complex citoplasmatic responsabil de modificarea, sortarea si impachetarea
produsilor de sinteza)
- 4. mitocondrii (organite celulare responsabile pentru sinteza energiei, de tip ATP, in celula),
- 5. lizozomi (organitele responsabile de digestia celulara),
- 6. peroxizomi (organite responsabile in detoxfiere, procesele antioxidante si de sinteza a
energiei)
- 7. centrioli (implicati in polarizarea celulei in diviziunea celulara),
- 8. citoschelet (retea tridimensionala de proteine fibrilare, implicate in asigurarea formei
celulare, formarea specializarilor plasmalemei, diviziunea, motilitatea, adeziunea, dar si alte
functii celulare)
- 9. vezicule citoplasmatice de diferite dimensiuni, cu rol in secretie (exocitoza), endocitoza si
transport intracelular

FORMA CELULELOR EUCARIOTE:

1- CELULE CU FORME SCHIMBĂTOARE
- celulele sanguine (leucocite in procesul de migrare in tesuturi)
- epiteliul mucoasei vezicii urinare
- fibroblastele in procesul de migrare

2- CELULE CU FORMĂ FIXĂ

- Celule sferice (ovului, celula adipoasă, granulocitele si limgocitele sanguine)
- Celule poliedrice:
- cubice (celulele epiteliului foliculului tiroidian)
-prismatice (celulele epiteliului mucoasei intestinale)
- Celule fusiforme (celulele musculare netede)
- Celule pavimntoase (celulele endoteliale vasculare, pleurale, cele ale pericardului seros)
- Celule cu prelungiri (neuron, osteocit)

Dimensiunea celulelor
Dimensiunea medie 10 – 40 m (majoritatea celulelor)
Cele mai mici: 4 – 5 m (spermatozoidul, celulele scoarţei cerebeloase – stratul granular)
Cele mai mari – 150 – 200 m (ovocitul)

Celula eucariotă este delimitata de mediu extracelular de învelişul celular alcatuit din:

1. Plasmalemă – dublu strat lipidic, alcătuit din fosfolipide, glicolipide şi colesterol, traversat în
întregime sau parţial de proteine membranare globulare.
2. Glicocalix – învelişul dulce al celulei, aflat pe suprafaţa externă a plasmalemei, alcătuit din
componentele glucidice ale glicolipidelor şi glicoproteinelor membranare.
3. Citoschelet membarnar, aflat pe suprafaţa internă a celulei, alcătuit din proteine fibrilare periferice

Specializări al plasmalemei:
A. Temporare, care se formează în funcţie de necesităţile de moment ale celulei. Acest tip de
specializări este reprezentat de pseudopode, lamelipode si folopde, formate în procesul de mişcare
ameboidală a unor celule (leucocite, fibroblaste)

B. Permanente, care persistă în mod constant la nivelul anumitor tipuri de celule diferenţiate.
Specializarile permanente pot fi de tip :

1. Specializări ale polului apical:

a) Microvili sunt specializari ale polului apical, cu rol in cresterea suprafetei de absorbtie,
prezenti la nivelul epiteliilor de absorbţie. La polul apical al celulelor epiteliului intestinal,
microvilii pot fi observati sub forma unui platou striat, in timp ce la polul apical al celulelor
epiteliului renal, sub forma de margine în perie

b) stereocilii sunt la polul apical al celulelor epiteliului epididimar, unde au rolul de a condensa, sub
forma de picături, produsul de secreţie al celulelor. În microscopia fotonică, stereocilii au aspectul
unor filamente lungi, aglomerate într-o structură asemănătoare cu flacăra de lumânare. Din punct de
vedere structural, stereocilii sunt expansiuni ale plasmalemei, susţinute de filamente de actină cu
lungimi diferite, dispuse dezorganizat.

b) Flagelii si cilii vibratili su nt specializari ale plasmalemei, care caracterizeaza polul apical al
epiteliului căilor respiratorii şi epiteliului oviductului uterin. In microscopia fotonică, cilii
vibratili se observa sub forma unor structuri individuale

2. Specializări ale polului latero-bazal

La polul latero-bazal, numeroase tipuri de celule pot forma jonctiuni intercelulare si jonctiuni intre
celula si matricea extracelulara.
Pentru realizarea unor functii speciale de absorbtie, ca de exemplu reabsorbtia glucozei şi a
aminoacizilor din urina primară, membrana bazala a celulelor tubilor renali se pliaza, pentru a forma
labirintul bazal..
Specializările plasmalemei polului latero-bazal pot fi observate doar cu ajutorul metodelor de
microscopie electronică.

Nucleul este organitul celular cu rol de stocare si transmitere a materialului genetic, precum si cu rol
de coordonare si reglare a tuturor activitatilor celulare. Structura nucleului in interfaza este diferita de
cea a nucleului in diviziune si este caracterizata prin prezenta a elemmentelor structurale ca:
1. INVELISUL NUCLEAR
2. CARIOPLASMA (matrixul nuclear)
3. CROMATINA NUCLEARA
4. NUCLEOLUL

Forma nucleului si localizarea nucleului in celula

Forma nucleului, de cele mai multe ori se adaptează formei celulei. Astfel, celulele sferice si cubice
vor avea preponderent nuclei sferici, celulele prismatice – nuclei ovalari, iar celulele pavimentoase –
nuclei turtiti.
De cele mai multe ori, nucleul ocupa o pozitie centrala in celula. Exista si celule, in care localizarea
nucleului, precum si forma acestuia, depind de functiile celulei, fiind adaptate, pentru cresterea
eficientei functionale a spatiului citroplasmatic. In celulele, in care spatiul citoplasmatic este ocupat
cu un produs de depozitare (grasimea in adipocit) sau cu filamente contractile (celula musculara),
nucleul va avea forma turtita, discoidala sau bastoniforma si va avea o localizare periferica,
perimembranara. In celulele secretoare, forma nucleului va fi una sferica sau ovalara, dar localizarea
va fi bazala. In fagocite (monocite si leucocitele granulocite) nucleul va avea o forma variata, cu
nucleu reniform sau polilobat

Numărul nucleilor într-o celulă

Majoritatea celulelor eucariote dintr-un organism pluricelular, animal, sunt celule mononucleate. In
functie de specializarea pe care o au celulele, acestea pot avea mai multi nuclei sau pot fi anucleate.
Celule anucleate – eritrocite (hematii), sunt celulele cu rol in transportul gazelor respiratorii, cu
ajutorul hemoglobinei citroplasmatice. Absenta nucleului in aceste celule specializate este o adaptare
functionala de crestere a volumului celular, destinat procesului de schimb de gaze.
Celule binucleate - hepatocite, sunt celule cu intense procese metabolice, care necesita un numar
mare de copii de ARN mesager, ca matrite in sinteza de proteine. Aceasta necesitate este compensata
cu un nucleu suplimentar, care asigura dublarea materialului genetic disponibil.
Celule polinucleate – celule musculare striate si celule gigante (macrofage si osteoclaste). Sunt
celule, care formeaza plasmodii (diviziuni repetate ale nucleului, fara diviziuni ale citoplasmei sau cu
diviziuni incomplete ale citoplasmei) sau sincitii morfologice (fuziunea mai multor celule).

Nucleolul
Este o structura amembranara, compacta si hipercromatica din nucleu. Este locul de sinteza a
moleculelor de ARNr (ribozomal) si se formeaza ca urmare a localizarii activitatilor de transcriptie in
jurul unor gene, responsabile de sinteza ARNr (organizatori nucleolari), care se gasesc pe
cromozomii 13, 14, 15, 21 si 22 in cazul celulelor speciei umane

Cromatina nucleara
Cromatina nucleara vizibila in microscopia optica este de doua tipuri:
1 - heterocromatina (hipercromatica), cromatina mai condensata, care se aglomereaza in zona
perimembranara, iar in zonele centrale ale nucleului poate forma un aranjament caracteristic pentru
diferite tipuri de celule.
2 - eucromatina (mai slab colorata), cromatina decondensata, laxa, care contine regiunile
informationale ale genomului si ocupa spatiile dintre heterocromatina.
Cromatina este reprezentata de complexe nucleo-proteice, alcatuite din ADN, ARN si proteine si are
proprietati acide, care permite evidentierea acesteia cu substante colorante cu proprietati bazice
(albastru toluidina, hematoxilina).

Invelisul nuclear
Invelisul nuclear, sau anvelopa, este o structura formata din doua membrane celulare simple, fiecare
de 6-7 nm, cu un spatiu inermembranar de 20-40 nm (spatiu perinuclear). Pe preparatele de
microscopie optica colorate, anvelopa nucleara este evidentiata, datorita proprietatilor bazofile ale
ribozomilor dispusi pe suprafata membranei externe nucleare, care impreuna cu aglomerarile
perimembranare de cromatina, contribuie la evidentierea unui contur hipercromatic al nucleului.

Organitele celulare se organizeaza in complexe functionale, care asigura sinteza si secretia celulara,
digestia celulara, producerea de energie, motilitatea si adeziunea celulara.
Organitele sintezei si secretiei din celula eucariota sunt reprezentate de: ribozomi, reticulul
endoplasmatic granular (REG), reticulul endoplasmatic neted (REN) si complexul Golgi. Organitele
generatoare de energie sunt reprezentate de mitocondrii

Ribozomii, sau corpusculii lui Palade sunt organite celulare amembranare, care asigura sinteza
proteica.
În microscopia fotonică, celulele cu o intensă sinteză proteica prezinta zone bazofile hipercromatice,
reprezentate de aglomerari ribozomale.
În microscopia electronica de transmisie (TEM), ribozomii apar sub forma unor corpusculi ovalari
cu diametrul longitudinal de 20-30nm si cel transversal de 16-17nm si un coeficient de sedimentare
de 80 S la eucariote şi 70 S la procariote

Complexul Golgi este un aparat celular de transformare, selectie si impachetare a moleculelor

destinate exportului celular sau a protein-enzimelor din lizozomi. Complexul Golgi este implicat, de
asemenea, in formarea si reciclarea membranelor celulare.
In microscopia fotonica complexul Golgi este evidentiat prin prelucrarea sectiunilor cu tetraoxid de
osmiu, cobalt si nitrat de argint (impregnare argentica), ceea ce duce la evidentierea complexului
Golgi in negru. Acest organit se gaseste situat in jurul nucleului, sub forma unei retele de filamente
neregulate.
In microscopia electronica aparatul Golgi este vazut sub forma unor saci turtiti suprapusi, paraleli si
curbati, care prezinta:
- o fata de formare - cis, proximala, convexa, care este orientata spre nucleu,
- o fata de maturare - trans, distalaă, concava si orientata spre plasmalema,
- microveziculele de 20 – 60 nm (veziculele de formare) aflate in vecinatatea fetei de formare,
- macroveziculele de 60 – 200 nm (vezicuele de maturare), care se desprind de pe fata de maturatie a
complexului
Mitocondriile sunt organitele generatoare de energie din celula eucariota. Mitocondriil sunt structuri
membranare complexe, care contin enzimle oxidative necesare oxidarii materialelor nutritive,
sintezei moleculelor de ATP si cuplarii celor doua procese prin fenomenul fosforilarii oxidative.
In microscopia fotonica, forma mitocondriile depinde de functia si tipul celular (alungite sau
granulare). Dimensiunile mitocondriilor variaza de la 3 (hepatocite, nefrocite) la 12 m (celulele
epiteliale ale pancreasului exocrin), iar distributia este dictata de structurile celulare
In microscopia elecronica, mitocondriile apar delimitate de o membrana dubla (anvelopa),
prezentand o membrana externa neteda, o membrana interna pliata, formatoare de creste
mitocondriale, o camera interna (matrixul mitocondrial) si o camera externa (spatiul
intermembranar). Fiecare dintre aceste structuri are o compozitie biochimică particulara si functii
specifice