1.

Amiba

Parameci

Clamidomonada si Spirogira
3.
Amiba
Forma corpului Forma corpului unei amibe este
variabilă și schimbătoare, lipsită
de o structură fixă. Este compusă
dintr-o singură celulă, cu
membrana celulară care
înconjoară o masă de citoplasmă.
Organ de locomotie Amoeba se deplasează prin
extinderea și retragerea
pseudopodelor. Acest mod de
deplasare este cunoscut sub numele
de "locomotie ameboiză".
Nutritie Amiba este un organism unicelular
care se hrănește prin fagocitoză, un
proces prin care particulele de hrană
sunt înconjurate și absorbite de către
membrana celulară. poate găsi
diferite tipuri de particule organice
pe care să le utilizeze ca sursă de
hrană.
Excretie eliminare a deșeurilor rezultate din
metabolismul celular. În cazul
amibelor, eliminarea deșeurilor are
loc prin pseudopodele lor, extensii
temporare ale corpului.
Reproducere Amoeba se reproduce prin două
modalități principale: prin diviziunea
binară (divizarea nucleului, urmată
de divizarea citoplasmei și a celulei
în două celule fiice identice.) și prin
formarea de chisturi.
Rolul in natura Amoeba servește ca hrană pentru alte
organisme, contribuind astfel la
structura și funcționarea lanțului trofic
din ecosistemele acvatice.
Rolul pentru om Amoeba pot fi utilizate în
biotehnologie și inginerie genetică
pentru a produce sau a testa
anumite substanțe, precum proteine
sau enzime.
Infuzorie
Infuzoriile au în general o formă
alungită sau ovală si au un singur
nucleu în interiorul citoplasmei.
Infuzoriile sunt acoperite cu cili, mici
fire de peri mobili, care le ajută în
deplasare și în capturarea hranei.
se hrănesc printr-un proces cunoscut
sub numele de fagocitare
intracelulară.se hrănesc cu bacterii,
alge și alte organisme microscopice.
De obicei, eliminarea deșeurilor în
cazul infuzoriilor are loc prin
structuri specializate, cum ar fi anal
pore sau zonele specializate ale
membranelor celulare.
diviziunea binară și conjugarea
(proces de schimb reciproc de
material genetic între doi indivizi)
descompunerea materiei organice în
ecosistemele acvatice. Ele consumă
particule organice mici și bacterii,
contribuind astfel la reciclarea
substanțelor nutritive și la menținerea
echilibrului ecologic.
sunt folosite în cercetarea științifică ,
oferă oportunități de înțelegere a
proceselor celulare fundamentale și
a relațiilor în ecosistemele acvatice.
4. ASEMANARI
Clamidomonada și Spirogyra sunt două tipuri de alge verzi care prezintă anumite asemănări. Iată
trei dintre aceste asemănări:

Structura celulară: Ambele organisme sunt alcătuite din celule eucariote, având nucleu delimitat de
membrană. Aceste celule conțin cloroplaste, organite responsabile de fotosinteză, care conțin
pigmentul verde clorofilă, conferindu-le culoarea verde caracteristică.

Modul de reproducere asexuată: Atât Clamidomonada, cât și Spirogyra, pot realiza reproducerea
asexuală prin diviziune celulară simplă sau prin fragmentare. În timpul diviziunii celulare, se
formează celule fiice identice, iar în cazul fragmentării, fragmente de organism se pot dezvolta în
organisme complete.

Fotosinteză: Ambele alge sunt capabile să efectueze fotosinteza, proces prin care utilizează lumina
solară pentru a produce energie și a transforma dioxidul de carbon și apa în substanțe organice, cum
ar fi glucoza. Prin fotosinteză, aceste organisme contribuie la producția de oxigen și la ciclul global
al carbonului.

DEOSEBIRI
Structura celulelor: Clamidomonada este alcătuită din celule individuale, sferice sau ovoidale,
care pot fi mobile datorită prezenței flagelilor. Pe de altă parte, Spirogyra constă din filamente
lungi de celule cilindrice sau fusiforme care formează structuri filamentare.

Metoda de deplasare: Clamidomonada se poate deplasa în mediul său prin intermediul

flagelilor, care sunt structuri de mișcare similare cozițelor. În schimb, Spirogyra nu este
cunoscută pentru deplasarea activă; filamentele sale stau adesea ancorate în mediu și depind
de factorii de mediu pentru dispersie.

Reproducere asexuală: Clamidomonada se poate reproduce asexual prin diviziune celulară sau
prin formarea de zoospori (celule mobile care pot genera noi indivizi). Pe de altă parte,
Spirogyra se reproduc asexual prin fragmentare, unde fragmente din filamente se pot dezvolta
în organisme complete, sau prin formarea de așa-numite „akinete”, structuri rezistente care
conțin material genetic și care pot germina ulterior.
 5.
Complexitatea structurală: Parameciul prezintă o organizare celulară complexă și o structură
corporală bine dezvoltată. Celula de Parameciu are cili, structuri de mișcare care permit
organisme să se deplaseze activ în mediul lor. De asemenea, prezintă structuri specializate
precum citostomul (o deschidere pentru ingestia hranei) și citofaringele (structuri care ajută la
procesul de ingestie). Această complexitate structurală îi conferă parameciului avantaje în ceea
ce privește adaptabilitatea la medii variate.

Sistemul de reproducere: Parameciul are un sistem de reproducere complex, care include atât
reproducerea asexuală prin diviziune binară, cât și reproducerea sexuală prin conjugare. Acesta
este un aspect remarcabil al biologiei parameciului și arată o anumită versatilitate și
adaptabilitate la variațiile din mediu. Conjugarea, în special, adaugă o dimensiune suplimentară
de diversitate genetică la populația de paramecii, ceea ce poate contribui la succesul lor în
colonizarea diferitelor medii.

6.
Algele, organisme simple și omniprezente, reprezintă o componentă esențială a ecosistemelor acvatice și
terestre. Prin procesul lor de fotosinteză, algele produc oxigenul vital pentru viața pe Pământ. Ele
reprezintă, de asemenea, o sursă importantă de hrană pentru numeroase organisme marine și contribuie
la menținerea echilibrului în lanțurile trofice. Algele au un rol crucial în reglarea concentrațiilor de dioxid
de carbon, contribuind la gestionarea schimbărilor climatice. De asemenea, sunt utilizate în industrie
pentru producerea de alimente, biocombustibili și substanțe chimice. Studiul algelor oferă, de asemenea,
perspective valoroase în domeniul biotehnologiei și medicinii, datorită substanțelor bioactive pe care le
conțin. În plus, algele sunt esențiale pentru filtrarea și purificarea apei, contribuind la menținerea calității
ecosistemelor acvatice. Capacitatea lor de a absorbi substanțe poluante și metale grele face din alge un
element vital în lupta împotriva poluării. De asemenea, algele au un potențial remarcabil în domeniul
tehnologiilor durabile, fiind investigate pentru utilizarea lor în producția de biopolimeri și materiale
ecologice, contribuind astfel la reducerea impactului negativ al activităților umane asupra mediului. Astfel,
algele nu doar susțin biodiversitatea, ci au și impact semnificativ asupra vieții umane și a ecosistemelor
globale.