Experimentul este un test desfășurat în condiții controlate pentru a examina validitatea unei ipoteze, a

demonstra un adevăr general cunoscut sau a determina eficacitatea a ceva ce nu a mai fost încercat
până atunci.

Fiind o metodă frecvent utilizată în ştiinţele naturii, experimental în sociologie suportă un larg evantai de
aprecieri, de la poziţii contestatare până la cele 4care numesc "experiment" tot soiul de experienţe sau
tehnici de cercetare, în dorinţa de a conferi sociologiei, respectiv anumitor studii, o aură mai puternică
de ştiinţificitate

Caracteristicile definitorii pentru experiment

Sunt în număr de trei:

1. Intervenţia activă a subiectului cunoscător, fie prin provocarea sau introducerea unui factor nou, fie
prin dirijarea variaţiei unui factor existent;

2. Controlul unor factori;

3. Scopuri cognitive, atât în premise cât şi în finalitate.

Experimentul porneşte de la teorie, verificând-o!

La fel ca si in cazul observatiei, experimentul presupune urmarirea, respectiv inregistrarea obiectiva si

sistematica a manifestarii fenomenelor sociale; spre deosebire insa de metoda observatiei, experimentul
presupune interventia activa a cercetatorului, si anume:

a)  experimentatorul provoaca intentionat fenomenul;

b) „izoleaza' variabilele cercetate si mentine sub control alti factori care pot perturba cercetarea -
in afara variabilelor manipulate de cercetator, se urmareste ca alti factori ce intervin in situatia
experimentala sa ramana constanti, sa fie controlati;

c)  cercetatorul poate modifica conditiile de manifestare a fenomenelor pentru a sesiza relatiile
dintre variabilele experimentale;

d) compara efectele obtinute la grupul experimental (in care se intervine prin introducerea
variabilei independente) cu cele obtinute la grupul martor („grupul de control' in care nu
actioneaza variabila independenta).
ANALIZA DOCUMENTELOR SOCIALE Documentele sociale sunt:texte, imagini grafice sau obiecte care
furnizează informaţii despre faptele, fenomenele şi procesele sociale din trecut sau prezent. Elesunt
„urme" directe sau indirecte ale faptelor sociale. Pornind de la aceste „urme",sociologul încearcă să
reconstituie în plan teoretic viaţa socială, relaţiile interumane,procesele sociale.Actele oficiale, ziarele şi
revistele, cărţile şi foile volante tipărite, afişele,fotografiile, benzile imprimate, casetele video,
însemnările zilnice, jurnalele personale, scrisorile, biografiile şi autobiografiile, dar şi uneltele de
muncătradiţionale sau moderne, produsele muncii, bunurile de consum, ca şi creaţia artisticăreprezintă
documente sociale, importante surse de informaţii în sociologie.Documentele sociale pot fi clasificate
după mai multe criterii:

După natura lor:

scrise(texte) sau nescrise (obiecte, imagini, simboluri).

După conţinutul informaţional:

cifrice în limbajul natural (necifrice)

După destinaţie :

Personale şi publice

După emitent:

Oficiale si neoficiale.