Lupu Isabelle

Clasa: XI F

Circuitul apei in natura

Circuitul apei în natură (numit și ciclul
hidrologic sau ciclul apei) este procesul de
circulație continuă a apei în cadrul
hidrosferei Pământului. Acest proces este
pus în mișcare de radiația solară și de
gravitație. În cursul parcurgerii acestui
circuit, apa își schimbă starea de agregare
fiind succesiv în stare solidă, lichidă sau
gazoasă. Apa se mișcă dintr-un element
component al circuitului în altul, de exemplu
dintr-un râu într-un ocean, prin diferite procese fizice, dintre care cele mai însemnate sunt evaporația,
transpirația, infiltrația și scurgerea.

Transformări de stări de agregare

Topirea și solidificarea Trecerea unei substanțe din stare solidă în lichidă se numește topire. Solidificarea
este fenomenul invers topirii și constă în trecerea unei substanțe din stare lichidă în cea solidă. În general,
topirea are loc prin absorbție de caldură (încălzire), iar solidificarea are loc prin cedare de caldură (răcire)
Vaporizarea și condensarea Trecerea unei substante din stare lichidă în stare de vapori (gazoasă) se
numește vaporizare. Fierberea este vaporizarea care are loc în toată masa lichidului. Evaporarea este
vaporizarea care are loc doar la suprafața lichidului.
Sublimarea și desublimarea Substanțe ca naftalina, camforul, acidul benzoic și altele au proprietatea de a
trece din stare solidă direct în stare de vapori. Se spune că ele sublimează. Fenomenul invers, de
transformare din stare de vapori direct în stare solidă se numește desublimare.

Apa minerală este o apă potabilă provenită dintr-o sursă naturală (izvor), sau forată artificial (sondă) și care
prin structura ei fizică și compoziția chimică – de obicei complexă – poate exercita efecte terapeutice. Are o
compoziție chimică constantă, raportată la fluctuațiile anuale.

Modalitățile de utilizare ale apelor minerale

Cura externă: balneație externă în bazine sau cadă, piscine și solarii, irigații medicinale, comprese.
Cura internă: crenoterapia (cura de băut), inhala ții, pulveriza ții, gargarisme, iriga ții vaginale.
Pentru extragere de săruri sau gaze pentru cură sau pentru industrializare.

Salinitatea desemnează conținutul în săruri al unei soluții, al unei ape (marine, oceanice, lacustre sau
subterane), precum și al unui sol. Se exprimă cantitativ drept concentrație masică și procent masic, fiind
exprimată de obicei în grame pe litru (g/l) de apă, grame pe kilogram (g/kg) sau în promile (‰). Diferența
de salinitate poate fi exploatată ca potențial energetic regenerabil prin energie potențială osmotică.

În principiu, ciclul apei constă din următoarele procese:

 Evaporarea este procesul prin care apa se transferă de la suprafa ța oceanelor și a altor corpuri de apă
în atmosferă.
Lupu Isabelle
Clasa: XI F

 Advecția este procesul de transfer al unei proprietă ți atmosferice (căldură, frig, umiditate, vorticitate)
prin mișcarea orizontală a masei de aer.
 Condensarea este procesul prin care vaporii de apă din aer se transformă în picături lichide de apă,
formând nori sau ceață.
 Precipitațiile sunt constituite din apa care s-a condensat în atmosferă și cade pe suprafa ța pământului.
 Sublimarea este procesul prin care apa în stare solidă (ghea ță sau zăpadă) se transformă direct în
vapori, fără a mai trece prin starea lichidă.
 Intercepția prin foliaj este partea din precipitații care este interceptată de frunzi șul plantelor și care, în
timp, se evaporă fără a mai ajunge la suprafa ța solului.
 Infiltrația este procesul de pătrundere a apei de la suprafa ța solului în interiorul solului, prin umplerea
golurilor dintre particulele de sol.
 Topirea este procesul de transformare a apei din starea solidă (ghea ță sau zăpadă) în stare lichidă.
 Scurgerea este procesul prin care apa se mișcă la suprafa ța sau sub suprafa ța solului. În această
mișcare se poate face distincție între:
 Capilaritatea este mecanismul care asigură mișcarea verticală a apei subterane.