XII

SOLICITĂRI COMPUSE

XII.1 Consideraţii generale

Sub acţiunea sarcinilor exterioare, în secţiunea transversală a unui

element mecanic se dezvoltă, în realitate, eforturi din solicitări diferite. Practic
se admite că o bară este supusă unei solicitări simple, aşa cum a fost definită în
capitolele precedente, atunci când se pot neglija celelalte solicitări. Dacă acest
lucru nu este posibil, studiul se face sub formă de solicitare compusă, în
această categorie fiind incluse şi solicitările simple de acelaşi tip ce se dezvoltă
simultan în plane diferite.
În funcţie de tipul tensiunilor ce se dezvoltă în secţiunile transversale
ale barelor, solicitările compuse pot fi:
- solicitări care produc numai tensiuni normale - , atunci când în
secţiunea transversală considerată se dezvoltă forţa axială N şi
momentul încovoietor M; tensiunea maximă se obţine din însumarea
algebrică pe aceeaşi direcţie a tensiunilor generate de fiecare efort;
- solicitări care produc numai tensiuni tangenţiale - , atunci când în
secţiunea transversală considerată se dezvoltă forţe tăietoare T şi
momentul de torsiune Mt; tensiunea maximă se obţine din însumarea pe
aceeaşi direcţie a tensiunilor generate de fiecare efort;
- solicitări care produc atât tensiuni normale - , cât şi tensiuni
tangenţiale - , atunci când în secţiunea transversală considerată se
dezvoltă solicitarea axială şi de forfecare, solicitarea de încovoiere şi de
torsiune etc.; tensiunea maximă se obţine prin aplicarea uneia din
relaţiile de verificare ale teoriilor de rezistenţă.

Calculul de rezistenţă se face punctual unde sunt tensiunile cele mai

mari, adică pe conturul secţiunii transversale a unei bare solicitată static.
Valoarea fiecărei tensiuni, ca parte a tensiunii finale, se determină cu relaţia de
calcul din solicitarea simplă. În unele cazuri apare necesitatea identificării
tensiunilor de acelaşi tip, pe o aceeaşi direcţie. Din aceste motive, după caz,
tensiunea poate fi însoţită de un indice ce reprezintă simbolul efortului care a
generat-o.
310 TEORIA ELASTICITĂŢII ŞI REZISTENŢA MATERIALELOR
Încovoierea oblică, de asemenea, se studiază în cadrul acestui capitol
prin prisma modului de determinare a relaţiilor de calcul. În acest caz legea de
variaţie a tensiunilor se determină într-un plan înclinat faţă de planul forţelor.

XII.2. Solicitări cu tensiuni normale

XII.2.1. Încovoierea în două plane

Încovoierea în două plane (dublă) este un caz particular al încovoierii

oblice (§ XII.5). Încovoierea dublă se studiază când sarcinile acţionează
simultan în planele principale de inerţie. Tensiunea normală maximă se
determină local în punctul cel mai defavorizat prin suprapunerea valorilor din
ambele încovoieri plane simple, tensiunile fiind normale pe secţiunea
transversală a barei.
Pentru exemplificare, se consideră o grindă simplu rezemată de secţiune
dreptunghiulară b2b încărcată în planele principale centrale, planele de
simetrie vertical şi orizontal cu forţele 2F şi respectiv F, ambele forţe
perpendiculare pe axa barei, fig. (XII.1). Se cere să se determine locul şi
valoarea tensiunii normale maxime.
Din studiul încovoierii în planul vertical, rezultă:
2
 M y1  0 2F  a  V4  3a  0 V4  F
3
4
 M y 4  0 V1  3a  2F  2a  0 V1  F
3
(XII.1)

4
M y max  M y 2  V1  a  F  a
3
Se obţine diagrama My a încovoierii grinzii în planul vertical; tensiunile
normale maxime se dezvoltă pe suprafeţele longitudinale ce conţin segmentele
DC şi AB.
Din studiul încovoierii în planul orizontal, rezultă:

2
M z1 0 F  2a  H 4  3a  0 H4 
3
F

1
M z4 0 H1  3a  F  a  0 H1  F
3
(XII.2)

1 2
M z max  M z 3  H1  2a  F  2a  F  a
3 3
 Solicitări compuse 311

1 Secţiunea 2
H1  F 2F 2
3 H4  F b
1 2 3 4 3
A B
x y

h=2b
y
M y2
D C
F
4 2 M z2
V1  F V4  F
3 3 z
a a a
z 2
1 M z3  Fa Obs. Eforturile Ty, Tz
M z2  Fa 3
3 având efecte negative
Mz
asupra stării tensiunilor
y normale nu se consideră
şi nu au fost reprezentate.
My
2
M y3  Fa
3
z 4
M y2  Fa
3

Fig. XII.1 Grindă simplu rezemată de secţiune dreptunghiulară b2b

încărcată în planele principale centrale

 Mz2
B

A + x
C
M y2 +  max C   My 2
   
C Mz 2 C

y D
M z2  My2

Fig. XII.2 Reprezentarea tensiunilor în secţiunea 2 a grinzii din fig.(XII.1)

312 TEORIA ELASTICITĂŢII ŞI REZISTENŢA MATERIALELOR
Se obţine diagrama Mz a încovoierii grinzii în planul orizontal;
tensiunile normale maxime se dezvoltă pe suprafeţele definite de segmentele
BC şi AD.
Tensiunea se calculează în secţiunea 2 unde se observă că momentul
încovoietor rezultant M  M y2  M z2 are valoarea cea mai mare. Tensiunea
maximă se dezvoltă în acest caz în punctele A şi C, locul de suprapunere pe
aceeaşi direcţie şi sens a tensiunilor maxime din încovoierile plane simple.
Având în vedere comportarea metalului pentru o aceeaşi valoare a tensiunii, de
întindere sau de compresiune, calculul de rezistenţă se face pentru tensiunea de
întindere  max c , fig. (XII.2).

4 1
F a F a
3F  a
 max c   M      3  3  3 (XII.3)
b   2b 
Mz2
y2
c c 2
2b  b 2
b
6 6

XII.2.2 Solicitarea compusă de încovoiere cu întindere

sau cu compresiune

Într-o primă etapă se consideră o bară solicitată cu o forţă verticală Fv.

Aşa cum s-a demonstrat, în secţiunea x se dezvoltă o tensiune de încovoiere
My
 My   z , ce are o variaţie liniară în planul vertical, fiind însă constantă la
Iz
aceeaşi distanţă z de axa neutră (a. n.), fig. (XII.3.a).
Într-o a doua etapă bara se consideră solicitată axial de o forţă de
întindere F, fig. (XII.3.b). În secţiunea transversală a barei se dezvoltă
N
tensiunea  N    ct. , aceeaşi pe întreaga secţiune.
A
Într-o solicitare simultană a barei cu Fv şi F, tensiunile fiind de acelaşi
tip şi pe aceeaşi direcţie, se însumează algebric, fig. (XII.3.c).
Rezultă relaţia de variaţie a tensiunii pentru solicitarea compusă de
încovoiere cu întindere:

My N
 M  N   z (XII.4)
y
Iy A
 Solicitări compuse 313

a.n.
FV
-
1 2 3 x x
y + M
y
y My

z
V1 V3 M y  z
y My = V3x Iy
x
z dA z
a)

+
H1 1 N=F 3 F x x
y N
y N
N   ct

z
A
x
dA z
b)
a.n.
FV - My
N
zn

H1 1 2 3 F x x
A’
y + A
zn

V1  M y N
V3 y
x
z

z
c)

Fig. XII.3 Solicitarea compusă de încovoiere cu întindere

Tensiunile extreme se dezvoltă la marginile secţiunii (z = zmax) şi au

valoarea:
My N
 max,min    (XII.5)
Wy A

Problemele de rezistenţă se rezolvă din condiţia  max   a .

Poziţia axei neutre (zn) se determină din condiţia de zero a tensiunii,
calculată de exemplu pentru valoarea pozitivă a acesteia.

My N N Iy
 zn  0 zn   (XII.6)
Iy A My A
314 TEORIA ELASTICITĂŢII ŞI REZISTENŢA MATERIALELOR

În cazul încovoierii, duble (My, Mz) cu întindere, tensiunea  capătă

forma:
My Mz N
   My   Mz   N   z y (XII.7)
Iy Iz A

În cazul compresiunii termenul solicitării axiale  N îşi schimbă

N
semnul:  N   .
A
Reprezentând deformaţia barei din solicitarea de încovoiere w în mod
exagerat, se fac următoarele observaţii, fig. (XII.4):
- dacă solicitarea axială este de întindere, momentul produs de forţa
axială ( F  w F ) datorită deformării diminuează momentul încovoietor
şi, implicit, săgeata w generat de acesta;
- dacă solicitarea axială este de compresiune, momentul F  w F
accentuează săgeata w-F >w+F, astfel că în cazul grinzilor cu deschidere
semnificativă, momentul F  w F trebuie luat în considerare (capitolul
XIII).

w+F < w
F FV F x

x
w < w-F
F FV F x

Fig. XII.4 Deformaţia barei reprezentată exagerat

XII.2.3 Compresiunea sau întinderea excentrică

Solicitarea de compresiune sau întindere excentrică, ce apare în barele

încărcate cu o forţă paralelă cu axa barei, este un caz particular al solicitării
compuse prezentate în paragraful anterior.
Deoarece stâlpii din beton pot prelua doar tensiuni de compresiune,
studiul acestora este interesant în cazul solicitării de compresiune excentrică.
 Solicitări compuse 315
Se consideră un stâlp solicitat cu o forţă de compresiune F paralelă cu
axa x, într-un punct de pe axa z, la distanţa ez de axa y, fig. (XII.5).
x
ez F F  ez
x M y  z
Iy F F  ez
y max   
N=-F z F x A Wy
z N  
y A zn
x

x
+ + P
-
-
l

My=-Fez
P

Fig. XII.5 Stâlp solicitat cu o forţă de compresiune

Într-o secţiune x a barei se dezvoltă efortul N = - F, cu tensiunea de

F  ez
compresiune N = N / A şi efortul My = -F ez cu tensiunea  My   z.
Iy
Prin suprapunerea efectelor într-un punct P oarecare, tensiunea totală P se
calculează cu relaţia sub forma ei generală:

F F  ez
P    z (XII.8)
A Iy

Tensiunea maximă (z = zmax) se dezvoltă în domeniul în care ambii

termeni sunt de acelaşi semn, negativ:

F F  ez
 max     a . (XII.9)
A Wy

Dacă tensiunea minimă are valori pozitive, aceasta, în cazul stâlpilor

F F  ez
de beton, este tensiune periculoasă  min     0.
A Wy
316 TEORIA ELASTICITĂŢII ŞI REZISTENŢA MATERIALELOR
Poziţia axei neutre (z = zn) se stabileşte din condiţia de anulare a
tensiunii calculate, de exemplu, în raport cu domeniul în care tensiunea este
negativă.

F My
   zn  0
A Iy
F F  ez
-  zn  0 (XII.10)
A Iy
Iy
zn  
A  ez

Pentru N  My într-o secţiune dreptunghiulară b h forţa poate fi

poziţionată de-a lungul axei z la o distanţă ezs astfel încât axa neutră să fie la
una din marginile secţiunii, secţiunea fiind solicitată numai de tensiuni
negative (condiţia limită N  = My , pentru zn = - h / 2), fig. (XII.6). Pentru
h
zn   , rezultă din (XII.10):
2

bh3
h h
 12 , de unde e zs  (XII.11)
2 bhezs 6

Înseamnă că, dacă punctul de aplicaţie al forţei de compresiune se

 h h
modifică de-a lungul axei z în intervalul   ,  , în secţiunea barei se
 6 6
dezvoltă numai tensiuni negative, valoarea maximă a acesteia fiind:
F F  ezs
 max    , fig. (XII.6).
A Wy
Pentru cazul în care forţa de compresiune acţionează într-un punct
oarecare al secţiunii, fig. (XII.7), expresia tensiunii are forma:

F F  ey F  ez
   y z (XII.12)
A Iz Iy
 Solicitări compuse 317

a.n.
h h
zn   ezs 
2 6

F z

b
h
a.n.
-
y max

Fig. XII.6 Forţa de compresiune acţionează de-a lungul axei z  N   M y  

zn ez
a.n.
yn
b

F z
ey

y
h

Fig. XII.7 Forţa de compresiune acţionează într-un punct oarecare al secţiunii

În cazul întinderii  N  F  , în relaţia (XII.12), primul termen, cel al

solicitării axiale, îşi schimbă semnul.
Condiţia de anulare a tensiunii calculate în raport cu domeniul în care
tensiunea este negativă (cadranul pozitiv al coordonatelor) stabileşte poziţia
axei neutre astfel încât secţiunea barei să fie solicitată numai la compresiune:

F F  ey F  ez
   y z0 (XII.13)
A Iz Iy

Multiplicând relaţia (XII.13) cu aria A şi având în vedere expresia

razelor de inerţie iy şi iz, ecuaţia axei neutre (yn, zn) devine:
318 TEORIA ELASTICITĂŢII ŞI REZISTENŢA MATERIALELOR

ey ez
1 2
yn  zn  0 (XII.14)
i z i y2

Relaţia (XII.14) reprezintă ecuaţia unei drepte ce taie axele Oy şi Oz în

punctele:
iz2
yn  - pentru zn  0
ey
(XII.15)
i y2
zn  - pentru yn  0
ez

Din relaţia (XII.15), pentru yn = - b/2 (eys  ey), rezultă:

i z2 b
e ys   (XII.16)
b 6
2
Se constată că la fel ca şi pe direcţia z, pe direcţia y – dacă punctul de
 b b
aplicaţie al forţei de compresiune F se modifică în intervalul   ,  –
 6 6
tensiunile din secţiunea transversală sunt numai negative.
Înseamnă că există o suprafaţă din secţiune în care, dacă acţionează
forţa de compresiune, tensiunile sunt numai negative pe întreaga secţiune,
suprafaţă numită sâmbure central. Analog, în cazul în care în interiorul
sâmburelui central acţionează o forţă de întindere, tensiunile de pe întreaga
secţiune sunt numai pozitive.
Practic, la stâlpii din beton ce pot prelua numai solicitarea de
compresiune, forţa de compresiune trebuie să acţioneze numai în interiorul
sâmburelui central.
Conturul sâmburelui central se obţine din ecuaţia axei neutre (XII.14),
punând condiţia ca aceasta să fie tangentă la conturul secţiunii.
Ecuaţia axei neutre în punctul A (yn = - h/2, zn = - h/2) este, fig. (XII.8):
ey b ez h
1      0, adică
b2 2 h 2 2
12 12 (XII.17)
e e
1  y  z  0
b h
6 6
 Solicitări compuse 319
Relaţia (XII.17) reprezintă ecuaţia unei drepte mn care intersectează
axele de coordonate în b/6, h/6 şi indică locul punctelor de aplicaţie al forţei F,
astfel încât axa neutră să fie tangentă la contur în punctul A. Procedând în mod
analog pentru toate celelalte puncte (B, C, D), se obţine conturul sâmburelui
central pentru o secţiune dreptunghiulară, fig. (XII.8). Axa neutră s-a
reprezentat pentru un punct oarecare de pe latura mn.

h/6
a.n.
A D
n z
b

m
B C

b/6
y
h

Fig. XII.8 Conturul sâmburelui central – secţiune dreptunghiulară

La o bară de secţiune circulară de diametru d şi rază r, razele de inerţie

fiind egale iz =iy, poziţia axei neutre se determină din ecuaţia:

ey ez
1  2
rn  rn  0
i z i y2
i y2
i z2
rn     (XII.18)
ez ey

Pentru rn = - d/2, axa neutră este tangentă la contur:

d2 d2
d 16 16 d
  , e zs  e ys  (XII.19)
2 e zs e ys 8

Înseamnă că, la un stâlp de secţiune circulară, sâmburele central are

diametrul d/4.
În solicitarea de întindere excentrică, modul de rezolvare este similar,
cu observaţia că tensiunea de compresiune, c = - N / A, se înlocuieşte cu
tensiunea de tracţiune, tr = N / A, fig. (XII.9).
320 TEORIA ELASTICITĂŢII ŞI REZISTENŢA MATERIALELOR

d/4
d
Fig. XII.9 Conturul sâmburelui central – secţiune circulară

XII.3 Solicitări cu tensiuni tangenţiale

În acest tip de solicitări se încadrează solicitarea compusă de torsiune

cu forfecare, precum şi cea corespunzătoare forfecării concomitente pe două
direcţii.

Mt
z
T O

dA

f  t

Fig. XII10 Solicitări cu tensiuni tangenţiale

În fig. (XII.10) se consideră cazul unei secţiuni solicitate de o forţă

tăietoare T care produce tensiuni tangenţiale  f şi de un moment de torsiune
Mt care produce tensiuni tangenţiale  t .
Tensiunile tangenţiale corespunzătoare  f şi  t din dreptul elementului
de suprafaţă considerat, de orientare dată, se însumează pe baza regulilor
calcului vectorial:
 Solicitări compuse 321

   2f   t2  2 f  t cos  , (XII.20)

unde  este unghiul format de cele două tensiuni. Dacă tensiunile sunt coliniare
( = 0), atunci se obţine:

   f  t . (XII.21)

Însumarea tensiunilor se face de obicei în dreptul celui mai solicitat

punct al secţiunii periculoase. Problemele de rezistenţă se rezolvă în baza
condiţiei:

  a (XII.22)

XII.4 Solicitări cu tensiuni normale şi tensiuni tangenţiale.

Calculul de rezistenţă al arborilor solicitaţi la încovoiere
şi torsiune

În această categorie de solicitare compusă se încadrează cele mai

frecvente probleme de rezistenţă din domeniul organelor de maşini. Astfel,
arborii de maşini sunt bare solicitate la încovoiere cu torsiune, iar secţiunile
transversale ale arborelui cotit, ale unor scule aşchietoare sau batiuri de maşini
se află într-o stare generală de solicitare compusă.
Se consideră un arbore AB pe care sunt fixate două roţi având diametrul
D1 şi D2, fig. (XII.11 a). Cunoscând forţele F1 şi F2 care acţionează la periferia
celor două roţi, se pune problema dimensionării arborelui. Pentru dimensionare
este necesar să se determine solicitările la care este supus arborele. În acest
scop, forţele F1 şi F2 de la periferia celor două roţi se reduc fiecare în centrele
de greutate, rezultând schema de încărcare din fig. (XII.11 b), prin care
arborele este solicitat de forţele F1 şi F2 la încovoiere în planul vertical, iar de
D D
momentele M t1  F1 1 şi M t 2  F2 2 la torsiune.
2 2
Trasând diagramele de momente încovoietoare şi momente de torsiune,
fig. (XII.11 c), se poate stabili care este secţiunea cea mai solicitată. În cazul de
faţă, secţiunea cea mai solicitată se află în dreptul roţii de diametru D1. În
această secţiune, arborele este supus unei solicitări compuse datorită efortului
moment încovoietor maxim M  M1 şi momentului de torsiune M t constant
pe interval.
322 TEORIA ELASTICITĂŢII ŞI REZISTENŢA MATERIALELOR

3 1 2 4
F1> F2
D1 D2 R1< R2

d
x
a)
y V1 2F2 +F1
z F1 F2 V4 =
a a 3
a

F1 F2
Mt1=F1R1
x
b)
Mt2=F2R2
Detaliul A
x
My

d
+
y M1 M y1
max 
c) My1 Wy
z
Mt
–
d
Mt1= Mt2 M t1

Wp
Detaliul A yx
xy xy
 x
xy x  
y yx
yx
z y

Fig. XII.11 Arbore solicitat la încovoiere şi torsiune

 Solicitări compuse 323

M
Tensiunile maxime generate de eforturile menţionate,   şi
Wy
Mt
 , se dezvoltă pe un volum elementar situat la periferia arborelui, fig.
Wp
(XII.11c).
Deoarece aceste tensiuni sunt diferite, pentru calculele de rezistenţă de
dimensionare sau de verificare se aplică ipotezele de rezistenţă.
Aplicând ipoteza a III-a de rezistenţă, se poate scrie:

M2 M t2
 ech   2  4 2  4 (XII.23)
W y2 W p2

Având în vedere că în cazul secţiunii circulare W p  2Wy , rezultă:

M 2  M t2
 ech  (XII.24)
Wy

Se numeşte moment echivalent expresia:

M ech  M 2  M t2 , (XII.25)
rezultă:
M ech
 ech   a . (XII.26)
Wy

Se obţine în felul acesta o formulă de calcul asemănătoare cu cea de la

încovoiere. Punând condiţia ca  ech   a , rezultă relaţia de dimensionare:

M ech
Wynec  , (XII.27)
a

d3
de unde, pentru secţiunea circulară la care Wy  , se obţine:
32
32M ech
d3 . (XII.28)
 a
Când se pune problema verificării tensiunilor care iau naştere în
secţiune, se aplică relaţia (XII.26).
324 TEORIA ELASTICITĂŢII ŞI REZISTENŢA MATERIALELOR
P XII.1. Să se dimensioneze arborele din fig. (P XII.1.a), dacă
 a  120 MPa. Roţile (2) şi (3) sunt acţionate prin intermediul forţelor
verticale, iar roata (5) este acţionată de forţe orizontale.

1m 2000 N
1m 5
4 0,5 m
2m H4 = 500 N
3 3125 N
1m 0,5 m
V4 = 2875 N
2 500 N 2000 N
1 0,5 m
H1 = 625 N
3500 N 500 N

V1 = 3625 N

Fig. P XII.1.a

Rezolvarea problemei impune schematizarea elementului mecanic în

plan vertical şi orizontal.
Calculul reacţiunilor şi a diagramei de efort moment încovoietor pentru
schematizarea în plan vertical:

 Fz  0 V1  V4  6.5 kN
 M y,1  0 4 1  2.5  3  V4  4  0 V4  2.875 kN
 M y ,4  0 V1  4  4  3  2.5 1  0 V1  3.625 kN

M y ,12  V1  x12 x1  0 m M y ,1  0 kNm

x2  1 m M y ,2  3.625 kNm

M y ,23  V1  1  x23   4  x23 x2  0 m M y ,2  3.625 kNm

x3  2 m M y ,3  2.875 kNm

M y ,43  V4  x43 x4  0 m M y,4  0 kNm

x3  1 m M y ,4  2.875 kNm
 Solicitări compuse 325
Calculul reacţiunilor şi a diagramei de efort moment încovoietor pentru
schematizarea în plan orizontal:

 Fy  0 H1  H 4  2.5 kN
 M z ,1  0 2.5  5  H 4  4  0 H 4  3.125 kN
 M z ,4  0 H1  4  2.5 1  0 H1  0.625 kN

Schimbând sensul reacţiunii H1  0.625 kN:

M z ,14   H1  x14 x1  0 m M z ,1  0 kNm

x2  1 m M z ,2  0.625 kNm
x3  3 m M z,3  1.875 kNm
x4  4 m M z ,4  2.5 kNm
M z ,54  2.5  x54 x5  0 m M z ,5  0 kNm
x4  1 m M z ,4  2.5 kNm

Momentele de torsiune, calculate pe intervale, au valoarea:

M t12  0 kNm
M t 23  3.5  0.5  0.5  0.5  1.5 kNm
M t 34  3.5  0.5  0.5  0.5  0.5  0.5  2  0.5  0.75 kNm
M t 45  2  0.5  0.5  0.5  0.75 kNm

Arborele fiind solicitat la încovoiere în planul vertical şi orizontal, se va

calcula momentul încovoietor rezultant:

2 2 2 2
M 2  M y,2  M z ,2  3.625  0.625  3.678 kNm

M 3  M y2,3  M z2,3  2.8752  1.8752  3.432 kNm

Momentul echivalent conform relaţiei (XII.25):

- în secţiunea 2:

M ech  M 22  M t22  3.6782  1.52  3.972 kNm

326 TEORIA ELASTICITĂŢII ŞI REZISTENŢA MATERIALELOR
- în secţiunea 3:
M ech  M 32  M t23  3.4322  1.52  3.745 kNm

- în secţiunea 4:
M ech  M z2,4  M t24  2.52  0.752  2.610 kNm

Schematizare
în plan vertical 4 kN 2,5 kN
1 2 3 4 5 x
y

V1 V4 z
1m 2m 1m 1m
My [kNm]
+
2,875
2,5 kN
Schematizare în 3,625
plan orizontal z
x

y
H1 H4
2.5
1.875
0.625 –
Mz [kNm]
1,5
+ 0,75
Mt [kNm]

Fig. P XII.1.b

Dimensionarea se face in conformitate cu relaţia (XII.27), pentru

valoarea maximă a momentului echivalent, cel din secţiunea 2:

d3 3.972 106 Nmm


32 120 MPa

32  3.972 106
d 3  69.6 mm  70 mm
 120
 Solicitări compuse 327

XII.5 Încovoierea oblică

În încovoierea oblică, sarcinile acţionează într-un plan longitudinal

numit oblic, ce cuprinde axa barei, dar nu conţine nici una din axele principale
ale secţiunii transversale.
Se consideră secţiunea dreaptă definită de x, dintr-o grindă de secţiune
constantă, (conform figurii XII.12 I y  I z se adoptă cazul I yz  0 astfel ca Imax

trece prin cadranul 0, ), solicitată în planul vertical xz, la care singurul efort
2
ce se dezvoltă este momentul încovoietor după axa y, M y , fig. (XII.12).

F
My
x
= =
F
y x
l
z

n
M3

y My = Fd zn P(y1,z1)
Iy  G N(yn,zn)
2 –
M2 yn
axa neutră
2
I 2 = I max I3 = Imin
3
M2 şi M3 sunt +
proiecţiile lui My z Iz max
dupa 2 şi 3

Fig. XII.12 Grindă de secţiune constantă solicitată în planul vertical xz

328 TEORIA ELASTICITĂŢII ŞI REZISTENŢA MATERIALELOR

Axele principale de inerţie G 2 şi G 3 sunt rotite faţă de sistemul dat cu

2 I yz
unghiul 2,3 (vezi §VIII.3) determinat cu relaţia (VIII.27), tg 2 2 ,3  
I y  Iz
rezultând în baza condiţiilor adoptate   0 . Faţă de noile axe, 2 , 3 , se
calculează momentele de inerţie axiale maxime I 2 şi minime I 3 .
Rezolvarea problemei se face considerând încovoierea oblică ca o
încovoiere concomitentă a barei în planele principale x2 şi x3 .
Componentele momentului încovoietor după aceste plane sunt M2 şi
M3, iar tensiunile generate de acesea într-un punct P de coordonate ( y1 , z1 )sunt
2P si 3P.

M y2
M 2  M y cos  2 , unde  M 2   z1
I y2
(XII.29)
M z3
M 3   M y sin  2 , unde  M 3   y1
I z3

În punctul P de coordonate ( y1 , z1 ), având în vedere semnul tensiunilor

din relaţia (XII.29), tensiunea  are valoarea:

M y cos  2  M y sin  2
  M M  z1  y1 
2 3
I2 I3
(XII.30)
z y 
 M y  1 cos  2  1 sin  2 
 I2 I3 

M2 M
unde  2 P  z1 ,  3P   3 y1
I2 I3
Axa neutră a secţiunii corespunde punctelor pentru care tensiunea este
nulă,   0 ( M y  0 ). Ecuaţia axei neutre este:

yn z
sin  2  n cos  2  0 (XII.31)
I3 I2

Relaţia (XII.31) reprezintă o dreaptă având coeficientul unghiular :

 Solicitări compuse 329

zn I I
tg    2 tg 2   max tg 2 . (XII.32)
yn I3 I min
În raport cu axele principale, unghiul  se obţine având în vedere
rotirea axelor prin prisma sensului de măsurare a unghiului .
Se observă că axa neutră nu mai este perpendiculară pe planul
momentului încovoietor, ci face un unghi     cu vectorul moment
încovoietor. Axa neutră se roteşte către momentul de inerţie minim I z3 .
Tensiunea maximă se dezvoltă în punctul cel mai depărtat de axa neutră.
Valoarea tensiunii maxime se stabileşte prin prisma relaţiei (XII.30) în raport
cu axele principale centrale, având în vedere semnul tensiunilor.

P XII.2 O bară încastrată cu capăt liber, fig. (P XII.2), construită din profil
cornier L 10010010 este solicitată datorită greutăţii proprii. Se cere
determinarea tensiunii maxime din încastrare.

10
x
y
3000
z

Fig. P XII.2

Conform standardelor în vigoare, profilul menţionat are următoarele

caracteristici geometrice: I z  I y  177 cm4, I 2  280 cm4, I 3  72.9 cm4,
I zy  103.55 cm4, q  1.5 N/cm, 2max  3.54 cm şi 3max  7.07 cm.
qx 2
Într-o secţiune x valoarea efortului este M   . Valoarea maximă a
2
ql 2 1.50   300 
2
momentului încovoietor este : M    67500 [Ncm].
2 2
2 I yz
Ţinând seama de relaţia tg 2 2 ,3   şi de faptul că planul
I y  Iz
momentului încovoietor este paralel cu o latură a cornierului, unghiul format de
planul momentului încovoietor cu axele principale este:
330 TEORIA ELASTICITĂŢII ŞI REZISTENŢA MATERIALELOR

1 2 103.55
  arctg  45o , fig. (P.XII.3). Din simetria secţiunii rezultă de
2 177  177
asemenea   45o .

y =75.4 M
Iy
 +
2A = 3,54
cm

axa neutră

2 3A = 7,07
cm A –
I 2  I max 3
Iz z
I3  Imin
Fig. P XII.3

Având în vedere relaţia (XII.32), ecuaţia axei neutre este:

280
z n   yn tg 45o  3.84 yn
72.9
zn
tg   3.84    75.4o
yn
Coordonatele punctului cel mai îndepărtat de axele principale, în
conformitate cu standardul, sunt:
2 A  3.54 cm
3 A  7.07 cm

M 2
Ţinând seama de relaţia (XII.30), M 2  M 3   47730 [Ncm], se
2
obţine:
47730  7.07 47730  3.54
 max     3522.93 [N/cm 2 ]  35.22 [MPa]
280 72.9