Made by Calin ITU

PROBLEMĂ PROPUSĂ
Aplicaţia 1
Un arbore transmite o putere P = 20 Cp de la roata 1 la roata 2,
la o turatie n = 400 rot/min. Se cunosc diametrele celor doua roti:
D1 = 200 mm si D2 = 360 mm, precum si rezistenta admisibila a
= 100 MPa. Se cere sa se dimensioneze acest arbore cu ajutorul
teoriei tensiunilor tangentiale.
Determinarea momentului de torsiune
Momentul de torsiune transmis de la roata 1 la roata 2 prin arbore este:

Scriind ecuatiile de echilibru, la cele doua roti, fata de axa arborelui,se obtine:
Determinarea proiectilor fortelor R1 si R2
Cu aceste valori ale fortelor din curele se gasesc fortele din planul vertical si cel orizontal si
se traseaza apoi diagramele momentelor incovoietoare.

R2

R1
Momentele de incovoiere din planul vertical
Momentele de incovoiere din planul orizontal
Se observa ca sectiunea periculoasa este in A, unde:

Momentul incovoietor echivalent conform teoriei III este:

Pe baza ecuatiei lui Navier rezulta valoarea diametrului:

Made by Calin ITU
Aplicaţia 2 În figură este dată o structură încastrată la un capăt solicitată de
forțele F1=2,4kN, F2=0,6kN, F3=1,4kN, F4=1,8kN. Se mai dau: l1=0,4m,
l2=0,6m, l3=0,4m și c=10mm. Se cer: eforturile secționale din încastrare,
diagramele s și t din încastrare și tensiunile echivalente ale punctelor B,
C și D.
1. Calculul eforturilor secționale

Secțiunea din încastrare se raportează la sistemul de axe xyz, x- axa longitudinală .

Convenția de semne:
Eforturile N și T se consideră pozitive dacă sunt de sens contrar axelor sistemului xyz
Momentele Mi și Mt sunt pozitive dacă vectorii lor sunt orientați în sensul axelor sistemului xyz.
Calculul eforturilor secționale în raport cu axa X F1
N
F1
Ty Tz Mt
0
Miy Miz

F2 0 0
F3 0 F3∙(l3+3c)
F4 0 0

Vedere din față

Mx  0 dacă axa y vine peste axa z.

Calculul eforturilor secționale în raport cu axa Y F1
N Ty Tz
F1 0
Mt
0
Miy
-F1∙3c
Miz

F2 0 F2 0 0
F3 0 - F3 F3∙(l3+3c) 0
F4 0 0 0 -F4∙(l2-4c)

Vedere de sus

My  0 dacă axa z vine peste axa x.

Calculul eforturilor secționale în raport cu axa Z F1
N Ty
F1 0
Tz
0
Mt
0
Miy
-F1∙3c
Miz
-F1∙c
F2 0 F2 0 0 0 F2∙(l1+ l2)
F3 0 - F3 0 F3∙(l3+3c) 0 -F3∙(l2-4c)
F4 0 0 F4 0 -F4∙(l2-4c) 0

Vedere laterală

Mz  0 dacă axa x vine peste axa y.

 2. Caracteristicile geometrice ale secțiunii din încastrare

Aria secțiuni transversale

A  b x h  6c  2c  1200 [mm2 ]
. Modulele de rezistență în raport
cu axele sistemului

6c  2c 
2
Wz   4000 [mm 3 ]
6

Wy 
6c   2c
2
 12000 [mm 3 ]
6
Wt  k1  h  b 2  k1  6c   2c   6408 [mm 3 ]
2

h – latura mare a dreptunghiului (h b),

k1 =0,267 – coeficient de formă funcție de raportul (h/b) – click aici.
 3. Calculul tensiunilor
Tracțiune Torsiune
Încovoiere

Mi M
Forfecare siy    z, siz  i  y
y z
4. Diagrame
hb
h / b 1,00 1,50 1,75 2,00 2,50 3,00 4,00 6,00 8,00 10,00
k1 0,208 0,231 0,239 0,246 0,258 0,267 0,282 0,299 0,307 0,313 0,333
K 0,141 0,196 0,214 0,299 0,249 0,26 0,281 0,299 0,307 0,313 0,333
k2 1,000 0,859 0,820 0,795 0,766 0,753 0,745 0,743 0,742 0,742 0,742

Back
Made by Calin ITU
 Aplicatia 1
Aplicatia 2
Aplicatia 3
Aplicatia 4

PROBLEME REZOLVATE
Aplicaţia 1 Să se calculeze deplasarea verticală şi rotirea secţiunii de capăt B.
Relaţiile de calcul ale deplasărilor şi rotirilor
Conventia semne

 M i  M i
v B       dx
 E z  P
 M i  M i
B       dx
 E z  C o
 Conventia semne

 M  M i
v B     i   dx
 E z  P

Co = 0

vB  
 P  x    x dx  P

Px3 
P 3 P 3
 x dx   vB 
2

0
E z E z 0 3E z 0 3E z 3E z
 Conventia semne

 M i  M i
B       dx
 E z  Co


B  
 P  x    1dx  P

Px2 
P 2 P 2
E z 
E z 0
xdx  
2E z 0 2E z
B 
0 2E z
Aplicaţia 2 Să se calculeze rotirea secţiunii de capăt A.

Conventia semne
 Conventia semne

 M i  M i
A       dx
 E z  M o

Mo = 0

 q  x2   q  L  L 

L/2 
 
 L/2     x  3
A       1dx       1dx 
2 2 4 7 qL
0
E z

0
E z 48E z
Aplicaţia 3 Să se calculeze deplasarea si rotirea secţiunii de capăt A.

Po– sarcina fictiva

RB RC

M B  0  M A  P0  a  R C  L  0
Conventia semne Calcul vA

RB RC

P0 = 0
 MA  x 
L  
a
vA  
 MA 
  x dx    L   a 
    x dx 
MA  a
2L  3a 
0
E z 0
E z  L  6E z
Conventia semne Calcul A

RB RC

P0 = 0
 MA  x 
L  
a
A  
 MA 
  1dx   
L     x dx  M A L  3a 
 
0
E z 0
E z  L 6E z
Aplicaţia 4 Să se calculeze deplasarea pe orizontala, verticala si
rotirea secţiunii de capăt B.

Mohr Maxwell
 Calculul deplasarii orizontale uB


2
uB  
 Fa sin     a  1  cos() a  d
0
E z
 Calculul deplasarii orizontale uB
  sin d   cos 
uB  
2
 Fa sin     a  1  cos() ad sin 2
0
E z  sin  cos d  2
d

  

Fa 
3 2 2

E z  0 0
uB  sin  d   sin   cos  d 
 

 

uB 
Fa  3 
 cos  02 
cos 2  2
 Fa 3



 
1
   
 cos   cos(0) cos cos 0 
E z  4  E   2  4 
 
0 z

Fa3   Fa  1 
3

0  1  4  1  1  E 1  2 
1
uB  Fa 3
E z   z   uB 
2E z
 Calculul deplasarii verticale vB


2
vB  
 Fa sin     a  sin  ad
0
E z
 Calculul deplasarii verticale vB

2
vB  
 Fa sin     a  sin  ad 1  cos 2
sin  
2

0
E z 2
 
  

3 2
Fa 1  cos2 
3 2
Fa  1
3 2 2
cos2  
sin  d 
Fa
vB    d   d   d
2

E z 0 E z 0 2 
E z 0 2 2
 0


 2 

Fa   3
 3
 sin 2    
1 2 Fa
vB 
E z  2 0 4  4 E z
 
0

 Fa 3
vB  
4 E z
 Calculul rotirii sectiunii B B


2
B  
 Fa sin     1 ad
0
E z
 Calculul rotirii sectiunii B B

2
B  
 Fa sin     1 ad  sin d   cos 
0
E z

 
Fa 2 2
Fa 2 2 Fa 2   
B  
E z 0
sin d  
E z
cos    
E z 
cos
2
 cos 0 

0

Fa 2
B   0  1
E z

Fa 2
B 
E z
ANEXE
PROBLEME PROPUSE
 Să se calculeze deplasarea si rotirea secţiunilor C si B.

Să se calculeze deplasarea si rotirea secţiunii C si rotirea sectiunii B.

Made by Calin ITU
 Aplicatia 1
Aplicatia 2
Aplicatia 3

PROBLEME REZOLVATE
Aplicaţia 1 Să se calculeze deplasarea verticală şi rotirea
secţiunii de capăt B.
Diagramele de momente Conventia semne

Schema de incarcare
pentru calculul lui vB

Schema de incarcare
pentru calculul lui jB
Relaţiile de calcul ale deplasărilor şi rotirilor
 i  m iGv
vB  
E z
 i  m iGj
jB  
E z
2

miGv 3 2
  miGv   
1  1  3

1  2
  P    
 2  3 P 3
vB  
E z 3E z

1 
  P    1 2
jB    
2 P 
E z 2E z
Aplicaţia 2 Să se calculeze deplasarea si rotirea secţiunii de capăt A.

RC
RB

 M C  0  M A  R B  L  0
MA
RB 
L
 i  miGv
vA   Calculul deplasarii sectiunii A
E z

Sistemul cu incarcare Sistemul cu incarcare fictiva (forta

exterioara reala unitara) pentu calculul lui vA

a  1  M  L   2a
M A  a   2 A  3 M  a
vA  2    A 3a  2L 
E z E z 6E z
 i  miGj
jA   Calculul rotirii sectiunii A
E z

Sistemul cu incarcare Sistemul cu incarcare fictiva (cuplu

exterioara reala unitar) pentu calculul lui jA

1  2L
  MA  L  
jA 
M A  a 1   2  3  M A 3a  L 
E z E z 3E z
Aplicaţia 3 Să se calculeze rotirea secţiunii de capăt A.

Conventia semne
 i  miGj
jA  
E z
Calculul rotirii sectiunii A
Sistemul cu incarcare Sistemul cu incarcare fictiva (cuplu
exterioara reala unitar) pentu calculul lui jA

Spre
Anexe
mi
Mi

 1 qL2 L   qL2 L   1 2qL2 L 

    1    1     1 3
jA        
3 8 2 8 2 2 8 2 7 qL
E z E z E z 48 E z
ANEXE

Revenire
Aria suprafetelor delimitate de o parabola
Aria triunghiului dreptunghic
PROBLEME PROPUSE
 Să se calculeze deplasarea si rotirea secţiunilor C si B.

Să se calculeze deplasarea si rotirea secţiunii C si rotirea sectiunii B.

Autor: Calin ITU
TEORIE
Notiuni introductive
Un cadru este static nedeterminat exterior (fig.a), atunci când numărul
necunoscutelor din legaturile mecanice este mai mare decât numărul ecuaţiilor de
echilibru care se pot scrie pentru acel cadru. În acest caz, gradul de
nedeterminare, este dat de diferenţa dintre numărul necunoscutelor şi cel al
ecuaţiilor de echilibru care se pot scrie.

Pentru sistemele static nedeterminate,

necunoscutele suplimentare se notează cu X1,
X2, X3, ... Xn.
Pentru cadrele relativ simple întâlnite frecvent în
aplicaţiile
inginerului mecanic, cea mai simplă metodă de
rezolvare a sistemelor static nedeterminate, este
X1 metoda eforturilor (metoda sarcinii unitare sau
metoda Mohr-Maxwell), metodă prezentată la calculul
X2 deformaţiilor.

În această metodă, sistemul static nedeterminat

se transformă mai întâi într-un sistem static
determinat echivalent (notat SE) şi apoi în unul
static determinat de bază (notat SB).
Ce este un sistem echivalent?
Sistemul real Sistemul echivalent SE, se obţine din sistemul static
nedeterminat dat, prin înlocuirea legăturilor mecanice cu
reacţiunile aferente şi care se notează cu X1, X2, ... Xn, unde n
este gradul de nedeterminare al sistemului iniţial.

Sisteme
Echivalente
Ce este un sistem de bază?
Sistemul real

Sistemul de baza SB, se formează din sistemul

echivalent SE, prin înlăturarea de pe sistemul echivalent
SE a tuturor sarcinilor aplicate şi a necunoscutelor X1,
X2, ... Xn. Rezultă că sistemul de bază SB, este format
numai din elementul de rezistenţă static nederminat.

Sistem echivalent Sistem de baza

 Aplicatia 1
Aplicatia 2
Aplicatia 3

PROBLEME REZOLVATE
Aplicatia 1
Să se ridice nedeterminarea, pentru grinda din figura.
De asemenea sa se calculeze rotirea sectiunii din dreptul reazemului.
Aplicaţia 2

Să se ridice nedeterminarea, pentru cadrul de

rigiditate constantă, din figura.

Rezolvare:
♦ Sunt 5 reacţiuni şi se pot scrie 3 ecuaţii de echilibru. Rezultă gradul de
nedeterminare:
n = 5 - 3 = 2.
♦ Sistemul este static nedeterminat exterior de 2 ori.
♦ Se formează sistemul echivalent SE.
♦ Corepunzător lui n = 2, sistemul de ecuaţii, are forma:
Aplicaţia 2
Sistem echivalent Sistem de baza
1. Se încarcă sistemul de bază SB cu
sarcina exterioară p şi se trasează
diagrama de momente Mi0.
2. Se încarcă sistemul de bază SB, pe
rând cu X1 = 1 şi X2 = 1 şi se
trasează diagramele de momente
încovoietoare mi1, respectiv mi2.
Diagrame eforturi
=1
=1
D10- deplasarea pe directia necunoscutei
X1 a sectiunii in care actioneaza X1,
produsa de sarcinile exterioare aplicate.

D20- deplasarea pe directia necunoscutei

X2 a sectiunii in care actioneaza X2,
Diagrame Diagrame produsa de sarcinile exterioare aplicate.
momente momente d11 - deplasarea pe direcţia lui X1 a
secţiunii în care acţionează X1, produsă de
X1 = 1,

d22 - deplasarea pe direcţia lui X2 a

secţiunii în care acţionează X2, produsă de
X2 = 1,

d12 - deplasarea pe direcţia lui X1 a

secţiunii în care acţionează X2, produsă de
X1 = 1,

d21 - deplasarea pe direcţia lui X2 a

secţiunii în care acţionează X1, produsă de
Spre anexe X2 = 1,
Coeficientii de influenta

δ11, δ12 – coeficienti de influenta

Coeficienţii Δi0 şi δii din sistem, se calculează astfel:

1  1   4
Δ10 din diagramele Mi0 şi mi1 D10     2 pa 2
 2a   a     pa4
E  3   3
Δ20 din diagramele Mi0 şi mi2 1  1  3 
D 20    2 pa 2
 2a    2a   2  pa4
δ11 din diagrama mi1, E  3  4 
δ12 = δ21 din diagramele mi1 şi mi2 1  1  2  7 3
d11              3a
E  2
a a a a 2a a
 3 
δ22 din diagrama mi2
d12  d 21 
1
 a  2a   a   a 3
E
1  1  2  8 3
d 22       2a   a
E  2
2 a 2a
 3  3

Spre anexe
Calcul necunoscute principale (reactiuni)

 7a 3 4a 3
  X1  2a  X 2 
3
 pa4  0
3 3
 3
 2a 3  X  8a  X  2pa4  0
 1
3
2

S-a obţinut acum, sistemul static determinat

Pentru acest sistem, se pot efectua

acum calcule de rezistenţă sau
deformaţii.
Aplicatia 3
Să se ridice nedeterminarea, pentru
bara din figura.

Rezolvare:
♦ Sunt 4 reacţiuni şi se pot scrie 3 ecuaţii de echilibru. Rezultă gradul de nedeterminare: n = 4 - 3 = 1.
♦ Sistemul este o data static nedeterminat exterior.
♦ Se formează sistemul echivalent SE.
♦ Corepunzător lui n = 1, sistemul de ecuaţii, are forma:
Aplicatia 3
Sistem echivalent Sistem de baza

1. Se încarcă sistemul de bază SB cu 2. Se încarcă sistemul de bază SB, cu X1 = 1 şi

sarcinile exterioare F si 2F şi se se trasează diagrama de momente
trasează diagrama de momente Mi0. încovoietoare mi1.
 Coeficienții de influență

M m
2
D10    io 1  R  d  
   m1G
Coeficienţii Δi0 şi δii din sistem, se E E

0
   
calculează astfel: Calcul portiune liniara
Calcul portiune circulara
Δ10 din diagramele Mi0 şi mi1 

δ11 din diagrama mi1, m m

2
d11    1 1  R  d  
  m1G
E E 
0
  Calcul portiune liniara
Calcul portiune circulara

 1   2 
  2FR  R    R  R 
2
F  R sin   FR  2R   R  2   3  11 FR 3
D10    0  R  d    
0
E  E  E  3 E
 1  2
  2R  2R   2R
2
0  2  3 8 R3
d11    0  R  d  
0
E E 3 E
 Coeficienții de influență

Cu valorile coeficienţilor determinati, sistemul, capătă forma:

11 FR 3
 
X1  3 3E  F
11
8R 8
3 E

S-a obţinut acum, sistemul static determinat

Pentru acest sistem, se pot

efectua acum calcule de
rezistenţă sau deformaţii.
ANEXE

Revenire
În Figura, se prezintă relaţiile de calcul a ariei şi poziţia centrului de
greutate, pentru cele mai întâlnite forme ale diagramelor de eforturi.

2
1

  bh

1
1  b  h
3
2
2  b  h
1 3
 bh
2 revenire
PROBLEME PROPUSE
Pentru sistemele din figurile de mai jos (de rigiditate EI = constantă), se cere ridicarea nedeterminării
şi trasarea diagramelor de eforturi. De asemenea se cere determinarea deplasării și rotirii secțiunii 2.
Autor: Calin ITU
TEORIE
Notiuni introductive
Solicitarea prin şoc are loc atunci când asupra unui corp intervine o variaţie
bruscă de viteză. Şocul este urmarea contactului dintre corpuri, produs într-un timp
foarte scurt.

Exemple de solicitările prin şoc

- Baterea piloţilor,
- forjarea pieselor,
- căderea obiectelor grele pe elementele de rezistenţă

Mărimile (eforturi, tensiuni, deformaţii) produse în timpul şocului şi care poartă

numele de mărimi dinamice, pot fi calculate cu relaţiile:

Nd, Mid, Mtd - sunt eforturile (axial, încovoietor, torsiune)

dinamice adică cele din timpul şocului
Nst, Mi,st, Mt,st - eforturile statice, adică cele produse de sarcinile
aplicate static
σd, δd, jd - tensiunea normală şi deformaţiile (deplasarea,
respectiv rotirea) dinamice, cele produse în timpul şocului
σst, δst, jst - tensiunea normală şi deformaţiile statice, produse
de sarcinile aplicate static
ψ - un multiplicator de şoc (sau de impact)
Relatia multiplicatorului de impact

2h 2h
  1 1  1
st st

h - înălţimea de la care cade (loveşte) sarcina (greutatea) mobilă

δst - deplasarea secţiunii de impact produsă de greutatea care loveşte,
considerată ca o forţă statică aplicată în secţiunea de impact.
 Aplicatia 1
Aplicatia 2
Aplicatia 3

PROBLEME REZOLVATE
Aplicatia 1
Greutatea Q = 20 daN cade de la înălţimea h pe bara de oţel cu
secţiunea circulară de diametru d = 50 mm, ca în figura.
Se cere să se calculeze înălţimea h de la care poate să cadă greutatea
Q, astfel încât în momentul şocului tensiunea normală din sistem să nu
depăşească σa = 150 MPa. În calcule se va neglija greutatea barei. Se
consideră E = 2,1·105 MPa.
Aplicatia 1
Sistemul reprezentat numai prin axa geometrică este prezentat în Fig.a,
iar cel încărcat cu sarcina statică Q, în Fig.b.

Relatia de calcul este

Aplicatia 1
Diagrame

N=-Q
Mi=Q∙a

În secţiunea periculoasă (secţiune circulară) rezultă o solicitare compusă, iar

tensiunea normală statică maximă, este
Aplicatia 1
Se calculează acum deplasarea statică δst a secţiunii de impact
PROBLEME PROPUSE
Flambajul barelor drepte
zvelte, solicitate la
compresiune

Made by Calin ITU

Theory
Flambajul este fenomenul de trecere al unei piese din starea de echilibru stabil
în cea de echilibru instabil, la o anumită valoare (critică) a sarcinilor aplicate.

Flambajul mai este cunoscut şi sub denumirea de fenomen de pierdere a

stabilităţii unei piese

Calculul de flambaj al unui element de rezistenţă constă în determinarea valorii

forţei critice şi alegerea unei forţe reale mai mică de cf ori, unde cf poartă numele
de coeficient de siguranţă la flambaj.
Flambajul unui element de rezistenţă poate avea loc în trei domenii: elastic,
elasto - plastic si plastic

Pentru domeniul elastic (formula lui Euler):

E - modulul de elasticitate longitudinal al materialului elementului de rezistenţă
Imin - momentul de inerţie axial minim al secţiunii transversale a elementului de
rezistenţă
lf - lungimea de flambaj, care depinde de modul de rezemare al elementului de
rezistenţă.

Pentru domeniul elasto - plastic (relaţia lui Tetmajer -Iasinski)

A - aria secţiunii transversale a barei

σcr - o tensiune critică
Cele mai frecvente moduri de
rezemare a elementului de
rezistenţă şi relaţia lungimii de
flambaj lf.
 Aplicatia 1
Aplicatia 2

PROBLEME REZOLVATE
Aplicaţia 1
Să se determine forţa capabilă pe care o poate suporta
sistemul din figura ştiind că bara orizontală are rigiditate mare.
Se cunosc:
σa = 150 MPa, caf = 3, E = 2,1 · 105 MPa, σcr = 310 -1,14 λ, d = 20
mm, D = 30 mm, k = d/D =0,66, a = 0,75 m.
Rezolvare
Se determină efortul axial N din stâlp

Sensul real al efortului axial N, confirmă ipoteza de mai înainte că stâlpul este
solicitat la compresiune.
♦ Problema este de efort capabil.
♦ Relaţia fundamentală (de bază) de calcul, pentru probleme de efort capabil, este:

Bara este articulată la ambele capete (cazul a)

Rezolvare
Coeficientul de zvelteţe λ este:

Rezultă că la o eventuală atingere a forţei critice de flambaj, stâlpul de susţinere

va flamba în domeniul elasto-plastic.
♦ Se calculează forţa critică de flambaj, cu relaţia:

Forţa critică de flambaj determinată, se introduce în relaţia:

85726
3 85726
1.5  F F1cap   19050 N  19,05 kN
1.5  3
Rezolvare

Deoarece în enunţul problemei se dă şi tensiunea normală admisibilă σa,

înseamnă că trebuie făcut şi calculul de rezistenţă

Forţa capabilă pentru întregul sistem, este:

şi a rezultat din condiţia de stabilitate (flambaj).

Aplicaţia 2
Să se dimensioneze barele de oţel din figura, pentru care se cunosc:
E = 2,1·105 MPa, σa = 150 MPa, caf = 3,  =300, h = 2 m.
Rezolvare
♦ Bara 1 este solicitată la întindere, iar bara 2 la compresiune.
♦ Eforturile axiale din cele două bare se determină cu ajutorul schemei de mai jos.

La flambaj se va calcula numai bara 2.

Rezolvare
Relaţia de bază pentru flambaj, este:

Lungimea de flambaj lf (cazul c), este:

Pentru problemele de dimensionare, se calculează Fcr:

obţinându-se diametrul barei:

Cu această valoare pentru diametrul barei, se verifică domeniul (presupus iniţial

a fi cel elastic). Se calculează λef
Rezolvare
Cum se verifică domeniul de flambaj (cel elastic), rezultă că pentru condiţia de
stabilitate se acceptă această dimensiune: d1 = 22 [mm].

Tot pentru bara 2, se calculează un diametru necesar şi din condiţia de

rezistenţă:

Pentru bara 2, rezultă în final diametrul secţiunii transversale:

şi a rezultat tot din condiţia de stabilitate.

Bara 1 este solicitată la întindere, deci se dimensionează numai din condiţia de

rezistenţă: