LUCRAREA 12

STUDIUL STĂRII DE TENSIUNI DINTR-UN CADRU

ÎNCHIS SOLICITAT LA ÎNCOVOIERE ÎN 3 PUNCTE
 Scopul lucrării
Lucrarea are ca obiectiv compararea valorilor măsurate şi
calculate ale tensiunilor de încovoiere dintr-o secţiune de pe axa de
simetrie a unui cadru dreptunghiular închis, solicitat la încovoiere în trei
puncte.

 Consideraţii generale şi noţiuni teoretice

Construcţiile formate din bare, drepte sau curbe, prinse rigid în
noduri, se numesc de obicei cadre şi pot fi, în funcţie de modul cum
sunt rezemate, static determinate sau static nedeterminate (exterior),
la fel ca orice construcţie inginerească.
Pe de altă parte, dacă o astfel de structură (plană şi încărcată cu
forţe şi momente care acţionează în planul ei) include contururi închise,
fiecare dintre acestea introduce câte trei eforturi necunoscute (N, T, M),
implicând o triplă nedeterminare statică interioară. Cele trei eforturi sunt
puse în evidenţă secţionând cadrul într-un punct arbitrar, iar valorile lor
coincid cu cele ale eforturilor secţionale (din diagramele de eforturi)
pentru punctul respectiv al cadrului.
Dacă există simetrii ale construcţiei şi încărcărilor, atunci gradul
nedeterminării interioare poate fi redus. Rezolvarea nedeterminărilor se
face aplicând una dintre metodele energetice cunoscute.
În orice secţiune transversală a unui cadru plan apar simultan
eforturi axiale N şi de încovoiere Miz, astfel încât expresia tensiunilor
rezultante maxime se scrie:
max Miz N
σmax
rez = σinc + σax = +A (1)
Wz

 Determinări experimentale
3.1. Echipamente, dispozitive
Se foloseşte un cadru închis, dreptunghiular, format din bare
drepte de secţiuni dreptunghiulare, aşezat pe dispozitivul de încovoiere

108
al maşinii unversale pentru încercări mecanice WDW 50. Încărcarea este
dată de o forţă concentrată F, plasată la mijlocul laturii orizontale
superioare a cadrului. În secţiunea de la mijlocul lungimii, de pe latura
de rezemare, sunt plasate două traductoare tensometrice identice, lipite
longitudinal pe feţele orizontale ale secţiunii.

F
137.5

10.0
140.0

130.0
l

F/2 F/2 48.0

a
L
48.0

24.0
299.0

Fig. 1. Cadrul închis folosit în experiment.

Cele două traductoare sunt montate în semi-punte, în braţe

adiacente ale punţii tensometrice, astfel încât semnalul lor rezultant de
la aparatul de măsură realizează eliminarea efectelor termice, dar şi a
tensiunilor de întindere date de solicitarea axială din cadru. În acest fel,
semnalul exp
rez citit la aparat reprezintă dublul valorii deformaţiei
specifice de încovoiere din secţiunea de măsurare.
Valoarea teoretică calc
rez a deformaţiei specifice din secţiunea de
măsurare se stabileşte din legea lui Hooke şi formula lui Navier, astfel:
σinc M
εcalc
rez = 2 ∙ = 2 ∙ E∙Wiz (2)
E z
unde modulul de elasticitate al materialului este E=178GPa, iar
modulul de rezistenţă Wz trebuie calculat, cu dimensiunile h=10mm şi
b=48mm, ale secţiunii transversale de lucru.

109
 Pe de altă parte, pe baza
modelului de F încărcare şi a M F/2
x1
dimensiunilor cadrului, se rezolvă
nedeterminările
I1 lui interioare (N şi I1
N
M), de exemplu aplicând teorema

x2
I2 lui Castigliano, folosind schema din I2
figura 2.

l
l

Dacă
X2 seXalege
2
semi-distanţa
dintre
I1 reazeme a=80mm, atunci x3 I1 x4
X1 X1
valorile celor două eforturi static
F/2
nedeterminate rezultă F/2
sub forma: F/2
N=-0.167F; M=35.259mmF
a a
L Aceste rezultate se introduc L
în expresia efortului de încovoiere Fig. 2. Schematizarea cadrului pentru
de pe regiunea x4 (fig. 3): rezolvarea nedeterminării.
F
Mi (x4 ) = M − 2 ∙ a − N ∙ 0.95L (3)
şi se stabileşte relaţia de dependenţă a efortului de încovoiere Miz din
secţiunea de măsurare, în raport cu încărcarea F; în forma ei finală,
această relaţie se scrie astfel:
Miz = 6,389mm ∙ F (4)
-43.32F
-0.167F
- -
-
+

25.189F
- -
-
N -

M
0.167F
6.389F
+
-0.5F -0.5F
80 80 80 80
-22.111F

Fig. 3. Aspectul diagramelor de eforturi ale cadrului.

3.2. Modul de lucru

Efectuarea lucrării presupune parcurgerea următoarelor etape:
 se aşează cadrul pe reazemele dispozitivului de încovoiere;
 se conectează cablurile traductoarelor la puntea tensometrică;

110
  se porneşte puntea şi se echilibrează la zero canalele de măsurare;
 se porneşte maşina pentru încercări, setată pe funcţionarea în
programul de solicitare specific cadrului considerat;
 pentru fiecare nivel al încărcării, se citesc valorile deformaţiilor
specifice exp
rez indicate de aparatul de măsură;
 se completează tabelul cu valorile experimentale colectate.

 Prelucrarea datelor experimentale

Folosind valorile măsurate şi calculate ale deformaţiilor specifice,
se stabilesc abaterile relative ale valorilor experimentale, în raport cu
cele teoretice, folosind relaţia:

 calc
rez   rez
exp
   100 [%] (5)
 calc
rez

Tabelul 1. Sinteza rezultatelor experimentale

F  exp
rez  calc
rez

[N]
[µm/m] [µm/m] [%]

 Concluzii
În lucrarea de faţă se analizează diferenţa dintre valorile
calculate, respectiv stabilite experimental, ale deformaţiilor specifice de
pe feţele orizontale ale secţiunii instrumentate (cu traductoare
tensometrice) a unui cadru dreptunghiular, închis, solicitat la încovoiere
în trei puncte.

Bibliografie
[1] Buzdugan, Gh., Rezistenţa materialelor, Ed. Academiei, Bucureşti, 1986.
[2] Horbaniuc, D. s.a., Îndrumar pentru lucrări de laborator la Rezistenţa
materialelor, rotaprint I.P. Iaşi, 1987.
[3] Mocanu, D.R., Analiza experimentală a tensiunilor, vol.1, Ed. Tehnică,
Bucureşti, 1977.

111
Verificarea tensiunilor maxime într-o secţiune de pe axa de simetrie
verticalăa unui cadru dreptunghiular închis.

112
LUCRAREA 12

FIŞA LUCRĂRII DE LABORATOR

STUDIUL STĂRII DE TENSIUNI DINTR-UN CADRU

ÎNCHIS SOLICITAT LA ÎNCOVOIERE ÎN 3 PUNCTE

1. Standarde de referinţă (sau referinţe bibliografice)

[1] Buzdugan, Gh., Rezistenţa materialelor, Ed. Academiei, Bucureşti, 1986.
[2] Horbaniuc, D. s.a., Îndrumar pentru lucrări de laborator la Rezistenţa
materialelor, rotaprint I.P. Iaşi, 1987.
[3] Mocanu, D.R., Analiza experimentală a tensiunilor, vol.1, Ed. Tehnică,
Bucureşti, 1977.

2. Echipamente şi dispozitive
Se foloseşte un cadru închis, dreptunghiular, format din bare
drepte de secţiuni dreptunghiulare, aşezat pe dispozitivul de încovoiere
al maşinii unversale F
pentru încercări WDW 137.5

50. Încărcarea este

dată de o forţă
10.0

concentrată F, plasată
140.0

la mijlocul laturii 130.0

l

orizontale superioare a
cadrului. În secţiunea
de la mijlocul lungimii, F/2 F/2 48.0
de pe latura de L
a
rezemare, se află două
traductoare
48.0

tensometrice identice,
lipite longitudinal pe 299.0
24.0

feţele orizontale ale

secţiunii. Fig. 1. Cadrul închis folosit în experiment.
Traductoarele
sunt montate în semi-punte, încât semnalul exp
rez citit la aparatul de
măsură reprezintă dublul valorii deformaţiei specifice de încovoiere din
secţiunea de măsurare.

113
 3. Mărimi determinate
Valoarea teoretică calc
rez a deformaţiei specifice din secţiunea de
măsurare se stabileşte din legea lui Hooke şi formula lui Navier, astfel:
σinc M
εcalc
rez = 2 ∙ = 2 ∙ E∙Wiz (1)
E z
unde Miz=6,398·F, modulul de elasticitate al materialului este
E=178GPa, iar modulul de rezistenţă Wz se calculează, cu dimensiunile
h=10mm şi b=48mm ale secţiunii transversale de lucru.
La final se determină precizia măsurărilor, ca abatere relativă faţă
de valoarea calculată, folosind relaţia:
 calc   exp
   rez rez
 100 [%] (2)
 rez
calc

4. Rezultate

Tabelul 1. Sinteza rezultatelor experimentale

Nr.  exp
rez  calc
rez

crt.
[µm/m] [µm/m] [%]

5. Concluzii

Data: STUDENT,

Numele şi prenumele:
Semnătura,

114