1 2

Grinda articulată — simplu rezemată Dacă momentul exterior se aplică în reazemul 1 al grinzii, diagrama momentului
Diagramele de eforturi din momente exterioare încovoietor este triunghiulară, cu momentul maxim în reazemul 1 (fig. 3.12, a). Dacă
momentele M1 şi M2 rotesc în acelaşi sens şi se aplică la extremităţile grinzii (fig. 3.12, b)
Momentele exterioare intervin când asupra unei structuri acţionează forţe
reacţiunile şi eforturile au expresiile date în tabelul 3.6.
excentrice, paralele cu axa sa. Acestea se reduc în axa structurii la forţe paralele cu
cele iniţiale şi la cupluri concentrate. Acest mod de solicitare apare frecvent la calculul
diagramelor de forţe tăietoare la structurile static nedeterminate.
În acest caz prin suprimarea continuităţii structurii în diferite secţiuni se
exteriorizează momentele încovoietoare. Acestea, împreună cu forţele date permit
calculul forţelor tăietoare. De exemplu, grinda din figura 3.11 este solicitată de o
forţă excentrică P aplicată la distanţa e de axa grinzii, prin intermediul unui braţ
vertical. Reducând forţa în axa grinzii se obţine un cuplu concentrat M=Pe, aplicat
în secţiunea 2. Expresiile reacţiunilor verticale nu depind de poziţia momentului
aplicat pe grindă (tabelul 3.5). Reacţiunile formează un cuplu care roteşte în sens
invers cu momentul direct aplicat (v. fig. 3.11). Forţa tăietoare este constantă şi
egală cu -V1. Diagrama de momente încovoietoare este alcătuită din două variaţii
liniare paralele, care au un salt egal cu mărimea momentului în secţiunea unde se
aplică momentul concentrat. Diagrama de forţă axială se deschide cu H1 şi este
constantă până la forţa P, în continuare fiind nulă.
Tabelul 3.5. Reacţiunile şi eforturile din cuplu concentrat Fig. 3.12
Structura Expresiile reacţiunilor şi eforturilor
Structura Expresiile reacţiunilor şi eforturilor
 X  H1  0 ; H 1  0
 M 2  V1 l  M 1  M 2  0 ;
 X   H1  P  0 ; H 1  P M1  M 2
V1 
 M 3  V1 l  M  0 ; V1  M Fig. 3.12, b l
l T1  V1  T2
 M 1  V3 l  M  0 ; V3  M
M1  M 1 ; M x  V1 x  M 1 
M1 x M 2 x

l l l

T1  V1  Tx  T2  M2   M2
M1  M 3  0 ;
M
M x  V1 x   x ;0  x  a
l Dacă momentele exterioare M1 şi M2 se aplică pe reazeme, dar rotesc în sensuri
Mb contrare, reacţiunile şi eforturile se obţin prin suprapunerea efectelor sau considerând
M 2  V1a  M  V3 b 
l că momentele se aplică simultan şi M2 > M1 (fig. 3.13).

M x1  V3 l  x1  ; a  x 1  b
N 1  H1  P  N 2 ; N 2  N 3  0

Fig. 3.11
 3 4
Fig. 3.13
Cadre static determinate
Cadrele sunt structuri alcătuite din bare legate între ele rigid în toate nodurile
sau numai în anumite noduri. În nodurile în care legătura între bare nu este rigidă,
există de obicei articulaţii interioare. Legăturile interioare între bare trebuie astfel
dispuse ca structura obţinută să aibă invariabilitatea geometrică şi fixarea în plan
asigurate. Cadrele static determinate se întâlnesc rar în practică, ele însă constituie
schema de calcul (structura de bază) pentru rezolvarea cadrelor static nedeterminate
prin metoda forţelor. Dintr-o structură static nedeterminată prin suprimarea unui
număr de legături egal cu gradul de nedeterminare statică se obţine structura de
bază (fig. 3.34). Cadrul din figura 3.34, a este de două ori static nedeterminat; suprimând
două legături interioare se obţine un cadru static determinat. Cadrul din figura 3.34, b
este static nedeterminat o dată; pentru a obţine un cadru static determinat se introduce o
articulaţie interioară pe rigla 1-2. Dacă la cadrul o dată static nedeterminat (fig. 3.34, c)
se suprimă o legătură în încastrare se obţine un cadru static determinat. Cadrele static
determinate sunt alcătuite din bare drepte şi din bare cotite.
Fig. 3.34
Trasarea diagramelor de eforturi necesită calculul reacţiunilor, care se determină
scriind ecuaţiile de echilibru static pe structura în ansamblu şi condiţiile de momente
încovoietoare nule în articulaţiile interioare. Pentru a trasa diagramele de eforturi este
necesar să se precizeze convenţiile de semne pentru eforturi. Astfel, convenţiile de
semne pentru forţa axială şi tăietoare sunt identice cu cele de la grinzile drepte, iar
momentul încovoietor se consideră pozitiv când întinde fibra interioară.
În cazul cadrelor cu mai multe deschideri (v. fig. 3.34, a) precizarea numai a
fibrei interioare nu este suficientă şi de aceea se obişnuieşte să se puncteze pe figură,
fibra aleasă ca bază pentru momentul încovoietor pozitiv. Aceste convenţii corespund
alegerii unui sens de parcurgere al structurii de la stânga la dreapta (reprezentat
printr-o săgeată pe structură), aplicând pentru fiecare bară convenţiile de la grinda
dreaptă. În ceea ce priveşte reprezentarea diagramelor de eforturi pe barele cadrului,
forţa tăietoare şi axială pozitivă se reprezintă deasupra axei barei, iar momentul
încovoietor pe fibra întinsă.
Diagramele de eforturi la bare cotite
Bara cotită este alcătuită din două bare drepte legate între ele rigid, punctul
de intersecţie fiind numit nod. Deformarea barei cotite este condiţionată de rigiditatea
nodului, care obligă tangentele în nod la axa deformată a barelor să formeze un
unghi egal cu unghiul iniţial între axele barelor nedeformate. Datorită rigidităţii
nodului 1, deformarea barei 1-2 antrenează şi deformarea barei 1-3 (fig. 3.35, a) şi
astfel apar diagrame de eforturi pe ambele bare. Pentru bara cotită din figura 3.35, b,
sunt trasate diagramele de eforturi pentru fiecare bară în parte. Din ecuaţiile de echilibru
pe structura în ansamblu se determină reacţiunile.
Fig. 3.35
Expresiile reacţiunilor şi eforturilor din secţiunile caracteristice se prezintă în
tabelul 3.20. Diagramele de eforturi se verifică prin izolarea nodului 3 şi scrierea
ecuaţiilor de echilibru static pentru acesta (fig. 3.35, f). Izolarea nodului se face
secţionând barele care concură în nodul respectiv. Nodul izolat trebuie să fie în
echilibru sub acţiunea forţelor concentrate aplicate în nod (dacă acestea există) şi a
 5 6

eforturilor M, T, N din fiecare secţiune efectuată. Ecuaţiile de echilibru după verticală

şi orizontală servesc la verificarea forţei tăietoare şi axiale, iar ecuaţia de momente
verifică valorile momentului încovoietor.
Tabelul 3.20. Reacţiunile şi eforturile la bara cotită
Structura Expresiile reacţiunilor şi eforturilor
 X   H1  P  0 ; H 1  P Fig. 3.36

 M 4  V1l  P  4a  0 ; V1  P  V4
4
3P 2
T1  T2  H 1  V1  cos  
8
P 2
T2  T3  T2'  P cos    În cazul în care forţele concentrate acţionează pe două console ale unei structuri
8
Fig. 3.35 P
(fig. 3.37, a), reacţiunile şi eforturile din secţiunile caracteristice au expresiile
T3  T4  V4   ; M1  M4  0 ; prezentate în tabelul 3.21. Diagramele de eforturi sunt reprezentate în figurile 3.37,
4 b, c, d, iar verificarea acestora se efectuează izolând nodurile 2 şi 4 din structură şi
3 Pa Pa
M 2  H 1  V1  a  ; M 3  V4  2a  scriind ecuaţiile de echilibru pentru ele.
4 2
5P 2
N 1  N 2  V1  H 1  cos  
8
P 2
N 2  N 3  N 2  P cos   ; N 3  N 4  0
8

Analizând diagramele de eforturi din figura 3.35 şi echilibrul nodului 3 rezultă Fig. 3.37
pentru eforturile care apar în secţiunile imediat vecine nodului că:
 forţa axială şi forţa tăietoare îşi modifică brusc valoarea când se trece (peste
nod) de la o bară la alta, deoarece axele pe care se proiectează forţele îşi
schimbă orientarea (spre exemplu T 3'  T 3" şi N '3  N "3 );
 dacă în nod concură numai două bare, momentul încovoietor în cele două
secţiuni vecine nodului este acelaşi (M’=M”=M3), deoarece cele două secţiuni
au ca centru de greutate nodul teoretic. Ordonatele diagramei de momente Tabelul 3.21. Reacţiunile şi eforturile la bara cotită
într-un nod rigid cu două bare se rabat totdeauna de aceeaşi parte, adică în Structura Expresiile reacţiunilor şi eforturilor
interior (fig. 3.35, d) sau în exterior.
 X  H1  0 ; H 1  0 ;  M 5  V1  3a  P  4a  2 P  2a  0 ;
Aceste concluzii sunt valabile numai când în nod nu este aplicat un moment
exterior. V1  2 ,667 P ;  M 1  V5  3a  2 P  a  Pa  P ; V5  0 ,333P
Dacă asupra unei bare cotite (fig. 3.36, a) acţionează forţa P, aceasta deformează T1  T2  T4 ,8  0 ; T3  T4   P ; T4  T5   V5   0 ,333P ;
barele 1-2 şi 2-3, iar efectul nodului rigid rezultă doar din diagrama de momente. T2 ,6  T6'  P1  2 P ; M1  M3  M5  M2  M6  0 ;
Fig. 3.37
M 2  P1a  2 Pa  M 4 ,5 ; M 2 ,6   P1a  2 Pa ; M4   Pa ;
M4  V5  3a  Pa ; N1  N 2   V1   2 ,667 P ;
N 2  N 4 ,5   V1  P   0 ,667 P ; N 3  N 4  N5  0
 7 8

Diagramele de eforturi în cadre

La trasarea diagramelor de eforturi pentru cadrele static determinate se folosesc
rezultatele de la studiul barelor drepte şi al celor cotite. Atenţie deosebită trebuie
acordată respectării convenţiilor de semne pentru eforturi şi relaţiilor diferenţiale
între acţiuni şi eforturi. Pentru a urmări mersul calculelor, se prezintă câteva exemple
de determinare a reacţiunilor şi diagramelor de eforturi la cadre static determinate.
Astfel, structura din figura 3.38, a are reacţiunile şi eforturile prezentate în
tabelul 3.22. Pentru verificarea diagramelor de eforturi se scriu ecuaţiile de echilibru
pentru nodurile 2 şi 3 (fig. 3.38, e şi f).

Fig. 3.38

Tabelul 3.22. Reacţiunile şi eforturile în cadrul static determinat

Structura Expresiile reacţiunilor şi eforturilor
 X  H1  ph1  0 ; H 1  ph1
ph12 ph2
 M 4  V1l   0 ; V1  1  V4
2 2l
   
T1  T2   H1   ph1 T2  T3  V1 cos   H1 sin
;
Fig. 3.38 a
T3  T4  ph1 ; M1  M4  0 ; M2   ph1  h ;
ph12
M3   ; N1  N 2   V1 ;
2
N 2  N 3   V1 sin  H1 cos   ; N 3  N 4  V4