Subiecte pentru examen 4 iunie 2020, ora 17.

00
„CULTURĂ ORGANIZAȚIONALĂ” – M.S.R.U. II

Cursul 1: CONTINUTUL, CARACTERISTICILE SI ROLURILE CULTURII ORGANIZATIONALE

- Conceptul de cultură organizațională (la alegere 3 definiții)
În „American Heritage Dictionary” cultura este definit ă ca fiin totalitatea credin ţelor, valorilor,
comportamentelor, instituţiilor şi alte rezultate ale gândirii şi muncii umane, ce sunt transmise social în
cadrul unei colectivităţi”.

„Webster’s New Collegiate Dictionary” defineşte cultura organiza ţional ă ca fiind „un model de integrare a
comportamentului uman ce include modalităţi de gândire, limbaj, ac ţiune cât şi artefacturi, şi care depinde
de capacitatea umană cu privire la procesele de înv ăţare şi transmitere a cuno ştin ţelor c ătre genera ţiile
următoare”.

În viziune proprie, cultura organizaţională reprezintă totalitatea valorilor, simbolurilor, ritualurilor,

ceremoniilor, miturilor, atitudinilor şi comportamentelor ce sunt dominante într-o organizaţie, sunt
transmise generaţiilor următoare ca fiind modul normal de a gândi, simţi şi acţiona şi care au o influenţă
determinantă asupra rezultatelor şi evoluţiei acesteia.

- Determinanții culturii organizaționale – exogeni și endogeni

Influenţa fondatorului sau a unui lider dominant: Managementul de nivel superior are posibilitatea, prin
autoritatea pe care o are, să adopte decizii care să afecteze în mod efectiv pe oricare dintre salariaţii firmei.
Aceasta îi dă puterea de a influenţa semnificativ cultura managerială şi cultura organizaţională a firmei.

Tehnologia informaţională
Ritmul rapid al schimbărilor tehnologice, ciclul scurt de via ţă al produselor/serviciilor şi tehnologiilor ridic ă
noi provocări în faţa salariaţilor şi managerilor.
- Conceptul de control psihologic (definiția) și principalele tipuri de contracte.
Contractul psihologic reprezintă o legătură informală, nescris ă, între angajator şi angajat, ce cuprinde
aşteptările reciproce ale celor două părţi. El oferă bazele pentru colaborarea viitoare dintre cele dou ă p ăr ţi,
într-o manieră acceptată economic, social şi cultural.

 Termen scurt: (personal vanzari, agenti comerciali, etc) ambiguitate scazuta, fluctuatie mare,
integrare redusa, castiguri mici
 Termen lung: angajament ridicat, integrare ridicata, dezvoltare continua, sprijin reciproc,
stabilitate

- Factorii ce influențează contractul psihologic

• organizaţionali:
- externi (industria, localizarea geografică, imaginea în pres ă etc.);
- interni (arhitectura, mobilierul, mediul fizic, salaria ţii, cultura organiza ţional ă etc.).
• individuali:
- externi (familie, zona geografică);
- interni (structura psihologică, cunoştinţele, experien ţa etc.).

- Nivelurile culturii organizaționale

Nivelul 1, de suprafaţă - este cel al artefactelor, al simbolurilor, care includ toate obiectele, procesele pe
care o persoană le poate uşor sesiza atunci când intră în contact cu o colectivitate nou ă.

Nivelul 2 – atitudinile, comportamentele, ritualurile şi ceremoniile manifestate. Sunt elemente care s-au
conturat în timp şi care reflect procesul de învăţare al membrilor organizaţiei. Acestea sufer ă modific ări de-a
lungul timpului dar esenţa lor rămâne, definind modul de gândire şi acţiune ale componenţilor culturii
respective. Ele sunt valorile fundamentale care asigură identitatea şi stabilitatea morală, psihologic ă a tuturor
membrilor colectivităţii.

Nivelul 3 – valorile fundamentale. Valorile manifestate îşi au originea în valorile promovate de fondatori şi
de liderii firmei, precum şi în cele preluate din copilărie de la figurile parentale care ne-au influenţat
decisiv viaţa şi activitatea: părinţi, profesori şi chiar unii şefi sau lideri.

- Funcțiile culturii organizaționale

Cursul 2: MODALITATI DE MANIFESTARE A CULTURII ORGANIZATIONALE
- Modalități de manifestare a culturii organizaționale: simboluri, norme de comportament, ritualuri și
ceremonii, istorioare și mituri
Conceptul de simbol este utilizat pentru a caracteriza anumite fenomene organizaţionale şi manifestările
lor la diferite niveluri. De multe ori, simbolurile sunt folosite în relaţiile cu alte culturi pentru a exprima
anumite similarităţi sau diferenţe. O cultură poate fi privit ă ca un sistem de simboluri ce au rolul de păstra
ordinea şi de a o face funcţională.

Simbolurile pot îmbrăca o diversitate de forme. Ele pot fi împ ăr ţite, de exemplu, în: simboluri-ac ţiuni,
simboluri verbale sau simboluri materiale.
• simbolurile-acţiuni constau în comportamente, fapte ce transmit semnifica ţii majore componen ţilor
colectivităţii respective;
• simbolurile verbale pot fi sloganuri, logosuri, anecdote, expresii speciale etc.
• simbolurile materiale: arhitectură, birou, mobilier, îmbrăc ăminte etc.

Ritualurile şi ceremoniile reprezintă anumite modele colective de comportament, în special în situa ţii cu un
caracter predominant formal. Ele tind să fie relativ stabile de-a lungul timpului şi au un bogat con ţinut
simbolic. Practic, acestea sunt dintre formele cele mai vizibile ale manifest ării comportamentului simbolic
într-o organizaţie. Prin acest model colectiv de acţiune se exprim ă şi se consolideaz ă credin ţele şi valorile ce
sunt considerate a fi decisive pentru supravie ţuirea şi dezvoltarea firmei.

Istorioarele organizaţionale reprezintă o modalitate importantă de înţelegere a culturii organiza ţionale, de a

percepe şi descifra înţelesurile pe care oamenii din firmă le atribuie diferitelor evenimente organiza ţionale.
Istorioarele ajută pe un nou venit să înţeleagă semnificaţia anumitor evenimente din firm ă. Pove ştile
organizaţionale sunt relatări bazate pe fapte adev ărate, dar în care se insereaz ă şi elemente de fic ţiune.
Istorioarele amplifică dimensiunea culturală, umană a organizaţiei. Cele mai multe dintre ele con ţin teme
majore precum:
- valoarea egalităţii în firmă;
- cum ajută organizaţia angajaţii şi le oferă siguran ţă;
- cum depăşesc salariaţii obstacolele interne sau externe;
- care sunt aşteptările pe care le pot avea salariaţii din partea organiza ţiei;
- relaţiile şefi-subordonaţi.

Cursul 3: CULTURA MANAGERIALA

- Conceptul de cultură managerială (definiție)
Prin cultură managerială înţelegem, în această lucrare, totalitatea credinţelor, valorilor, simbolurilor,
atitudinilor şi comportamentelor managerilor dintr-o organizaţie, care se reflectă în deciziile şi acţiunile
pe care aceştia le adoptă şi aplică pentru asigurarea unei dezvoltări competitive a firmei.

- Culturi manageriale adaptive și neadaptive

Culturile manageriale neadaptive sunt culturile ce sunt orientate cu predilecţie către interiorul firmei, c ătre
stabilirea de proceduri şi reguli foarte rigide, fără a acorda decât o mic ă aten ţie cerin ţelor pie ţei.

În opoziţie cu acestea, se manifestă culturile adaptive. Focalizarea în cadrul culturilor adaptive se realizeaz ă
asupra situaţiei prezente şi viitoare a mediului de afaceri în care evolueaz ă firma. Plecând de la aceste
considerente, managerii structurează activităţile firmei, care sunt orientate spre realizarea unor obiective bine
precizate în strategiile şi politicile firmei.
- Funcțiile culturii manageriale

Cursul 4: LEADERSHIP-UL, CULTURA ORGANIZATIONALA SI CULTURA MANAGERIALA

- Conceptul de viziune managerială
Viziunea prefigurează astfel starea viitoare a culturii organiza ţionale. În esen ţă, viziunea managerială
reprezintă o expresie directă a culturii manageriale. Dintr-o perspectivă a interpretării simbolice, viziunea
ar putea servi mai departe, pentru crearea culturii organiza ţionale necesare succesului firmei în viitor şi de a
facilita transformările necesare pentru a ajunge la rezultatul dorit.

- Viziunea ca sursă de putere managerială

Puterea poate fi definită ca „abilitatea de a determina ca anumite lucruri s ă fie realizate, de a ob ţine şi utiliza
orice este necesar pentru ca o persoană să poată s ă-şi ating ă obiectivele propuse”. Aceast ă defini ţie are
mai mult un caracter operaţional. O altă definiţie, mai aproape de „vizionari”, de conduc ători, este
„capacitatea de a transpune în practică viziunea şi valorile de baz ă şi de a le sus ţine”. Un aspect important
este acela că puterea bazată pe viziunea liderului va trebui să fie legitimată în timp de performanţa
superioară a acestuia. Aceasta este o condiţie de bază pentru ca liderul s ă se poat ă bucura în continuare de
autoritate şi prestanţă.