Cursul nr. 11 – 05.05.

2020

SISTEMUL DE SALARIZARE- ELEMENTUL

CENTRAL AL SISTEMULUI DE RECOMPENSARE.
PRINCIPII GENERALE ALE SISTEMULUI DE
SALARIZARE
- Partea a-II –a-

Formele de salarizare sunt acele procedee prin care se evidențiză rezultatele muncii
prestate , respectiv salariul cuvenit perioadei lucrate. Prin contractele colective de muncă se
stabilesc formele de salarizare. Principalele forme folosite sunt :

 salarizarea în regie;
 salarizarea în acord, care poate fi de trei feluri:
- acord direct;
- acord progresiv;
- acord indirect;
 salarizarea mixtă.
Salarizarea în regie presupune stabilirea salariului în raport cu timpul efectiv lucrat,
fară a se stabili o legătură între nivelul salariului și anumite rezultate care trebuie obținute
pe unitatea de timp (oră, zi, săptamână sau lună). In acest caz, salariul se calculează în
funcție de numărul de ore lucrate și salariul de încadrare pe oră, la un program normal de
lucru stabilit de regula la 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână.

Salarizarea in acord direct presupune stabilirea salariului în funcție de norma de timp

sau norma de producție realizată, aceasta putându-se realiza în doua variante :

- prin stabilirea unui salariu pe bucata/ unitate (produs, lucrare, operație etc.) în
condițiile în care există stabilită o anumită durată de timp pentru executarea
acesteia;
- prin stabilirea unui salariu pe norma de timp necesară pentru executarea unei
bucăți/unitate de produs, lucrare sau operație, atunci calculul salariului se
 realizează pe baza timpului normat. Atunci când lucrarea se termină intr-un termen
mai scurt, angajatul trebuie să primească salariul stabilit pe normă.
Salarizarea în acord progresiv presupune stabilirea salariului prin stimularea
salariaților pentru realizarea unui număr de produse cât mai mare, fiind plătiți mai bine
pentru realizări mai bune. Salarizarea în acord progresiv este utilizată la locurile de muncă
unde există un interes deosebit pentru stimularea accentuată a creșterii producției, salariul
crescând în procente, mai accentuat decât producția realizată de muncitor, tariful
majorandu-se progresiv dupa o scară anumită pentru produsele executate, iar de la un
anumit prag, dinainte stabilit, de realizare a sarcinilor, tariful pe unitatea de produs este
majorat, fie numai pentru o parte de producție care depășește nivelul respectiv, fie pentru
toată producția realizată.

Salarizarea în acordul indirect este o formă de salarizare utilizată pentru funcțiile

care, prin natura lor, susțin activitatea ce generează venituri, astfel, salariile personalului ce
deservesc nemijlocit mai mulți lucrători salarizați în acord și ale căror realizări sunt
condiționate de modul în care sunt deserviți. Se acordă proporțional cu nivelul mediu de
îndeplinire a normelor de către lucrătorii respectivi.

Salarizarea mixtă reprezintă retribuirea salariaților pe baza unității de timp, de obicei

o zi, și a îndeplinirii anumitor condiții tehnico - stiințifice, tehnologice, ecologice sau
manageriale concretizate în diverse bunuri economice, apreciate cantitativ și calitativ. Astfel,
aceasta formă de salarizare îmbină elementele salarizării în regie și în acord.

Tipurile de salariul intâlnite sunt :

 Salariul direct reprezintă suma primită de salariat, determinată în corelație cu

cantitatea de muncă prestată, cu efectele ei, efecte care depind nu numai de calitatea muncii,
ci și de nivelul și starea economiei sau a sectorului economic in care se presteaza munca.
 Salariul indirect reprezintă acea fracțiune a salariului cost, care este plătită
familiei salariatului după alte criterii decât munca prestată.
 Salariul de baza, numit și salariul de încadrare, reprezintă salariul negociat
prin contractul individual de muncă, acesta este partea fixă a salariului total stabilit în regie,
acord sau alte forme specifice unității.
 Salariul brut reprezintă totalitatea câștigurilor realizate de salariat într-o lună,
respectiv salariul bază la care se adaugă sporurile, indemnizațiile, alte adaosuri de acest fel,
compensările și indexările primite ca urmare a creșterii prețurilor si tarifelor, avantajele în
natură diminuate cu contribuția personalului pentru pensia suplimentara și la fondul de șomaj,
alte elemente prevăzute de lege (Legea impozitului pe salarii nr. 32/1991 republicată, cu
modificările și completările ulterioare).
 Salariul net, reprezintă suma de bani pe care salariatul o încasează, acesta
rezultând din salariul brut corectat cu diminuările obligatorii conform legii, respectiv,
contribuțiile la fondul de somaj, la asigurarile sociale, la asigurările sociale de sănătate,
impozitul pe salarii.
 Salariul minim este valoarea cea mai mică a salariului orar, zilnic sau lunar pe
care legea țării respective permite angajatorilor să-l acorde unui salariat.
 Salariul mediu , reprezintă salariul calculat ca medie aritmetică pe o perioadă
de referință , în general acest lucru se face pe un an de zile.
 Salariul nominal reprezintă suma de bani pe care o primește angajatul pentru
munca prestată, exprimat în prețurile curente de piață, în termeni inflaționiști.
 Salariul real reprezintă cantitatea de bunuri economice care pot fi
achiziționate cu salariul nominal, acesta fiind influențat de mai mulți factori, între care cei mai
importanți sunt salariul nominal ( direct proporțional ) și prețul bunurilor de consum ( invers
proporțional), în general salariul real exprimă puterea de cumpărare a salariului nominal.
Salariul depinde de munca depusă, precum și de rezultatele obținute, iar folosirea lor
permite determinarea dimensiunii salariatului pentru fiecare om la nivelul firmei,
administrației, deoarece numai aici se poate cunoaște care este aportul omului, împreună cu
ceilalți factori de producție, la obținerea venitului.

La salariul de baza, se pot acorda sporuri unor categorii de angajați pentru munca
prestata în anumite condiții sau tuturor angajaților, dacă experiența dobândită pe durata
vechimii în muncă se concretizează în creșterea eficienței economice a muncii prestate.

In funcție de domeniul de activitate, de locul în care se desfăsoară activitatea, de

condițiile de lucru, etc., se pot acorda sporuri la salariul de bază, cu consultarea
reprezentanților și a sindicatelor, după caz, prin contractul colectiv de muncă , astfel:

 Spor pentru condiții de muncă periculoase sau vatămătoare, unde salariații

care lucrează în aceste condiții sunt remunerate prin acordarea unor sporuri la salariul de bază
în cote procentuale de până la 15% din acesta.
  Spor pentru condiții de munca vătămătoare / periculoase care implică risc
de îmbolnăvire sau contagiune directă sau indirectă, salariații care lucrează în aceste condiții
sunt remunerate prin acordarea unor sporuri la salariul de baza în cote procentuale de la 25% -
până la 35% .
 Spor pentru condiții de muncă deosebit de periculoase, salariații care
lucrează în aceste condiții sunt remunerați prin acordarea unor sporuri la salariul de bază în
cote procentuale de la 25% - până la 75% .
 Spor de izolare, acest spor se acordă salariaților care lucrează singuri, în
încăperi sau în locuri distanțate de ceilalti lucrători, și este în procent de până la 20%.
 Spor pentru condiții nocive de muncă, care se acordă la locurile de muncă
unde există: degajări de pulberi nocivi, emanații de substanțe toxice, zgomote, trepidații,
curenți de înaltă tensiune, complex de noxe, și reprezintă 10 % din salariul minim negociat pe
unitate.
 Spor pentru vechimea în muncă, are valoare procentuală de minimum 5%
pentru trei ani vechime şi maximum 25% la o vechime de peste 20 de ani, din salariul de
bază;
 Spor pentru ore suplimentare, se acordă pentru orele lucrate peste programul
normal de lucru de 8 ore, pentru orele lucrate în zilele libere și în cele de sărbatori legale,
atunci când nu pot fi compensate cu timp liber corespunzator, și se plătesc cu un spor la
salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 75% , în cursul săptămânii, și de 100% în zilele de
sâmbată, duminică și zilele de sărbători legale.
 Spor de noapte. Personalul care lucreaza în schimbul de noapte ( între orele
22 și 06) beneficiază de un program redus cu o oră, fară diminuarea salariului, sau se acordă
un spor în valoare de 25% din salariul de baza pentru orele respective..
 Spor pentru exercitarea şi a unei alte funcţii. Se poate acorda un spor de
până la 50% din salariul de bază al funcţiei înlocuite;
 Alte categorii de sporuri: de folosirea a unei limbi straine, suprasolicitare
neuropsihica, pentru conducerea unor formatii de lucru, de fidelitate, de a pastra secretul
firmei, de week-end,etc.
Plata salariilor

Obligația principală a angajatorului este acea de plată a salariului, a contraprestației

pentru munca îndeplinită de salariat, la data stabilită prin contractul individual de muncă ,
contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul* intern.
 Plata salariului se poate face prin următoarele metode :

 în numerar, plata de face de la casieria angajatorului sau prin intermediul unor persoane
anume desemnate, încasarea salariului, trebuie probată prin semnatura salariatului pe
statul de plată sau a altui document care să ateste plata.
 prin virament în contul bancar al salariatului, pentru utilizarea acestui mod de plată este
necesară includerea expresă a acestei posibilități în contractul colectiv de munca.
 în numerar și în natură, plata în natură a unei părți din salariu este posibilă numai dacă
aceasta face obiectul unei clauze expres prevazute în contractul colectiv sau individual de
muncă. Pentru salariații cărora angajatorul, conform contractului colectiv sau individual
de muncă , le asigura hrana, cazarea sau alte facilitșți care pot fi considerate avantaje în
natură , suma în bani cuvenită pentru munca prestata nu va putea fi mai mică decat salariul
minim brut pe tara .
Conform Codului Muncii plata salariului nu poate fi efectuată integral în natură,
limitele, bunurile și modul de evaluare a acestora se stabilesc, de asemenea, prin contractul
colectiv sau individual de muncă .

Legea 248/2010 stabileste direcții clare de acordare a salariului pentru personalul

bugetar astfel:

 Salariile de bază se diferenţiază pe funcţii în raport cu nivelul pregătirii profesionale,

 experienţa şi răspunderea în muncă, precum şi cu nivelul de complexitate al
activităţii, specifice
 fiecărui post.
 În cadrul fiecărei funcţii, salariile de bază se diferenţiază, pe grade pentru studii
superioare, pe trepte profesionale pentru studii medii, astfel încât să se asigure
posibilitatea diferenţierii salariilor de bază individuale în raport cu nivelul pregătirii
profesionale a fiecărei persoane şi cu experienţa acesteia în muncă, și de regulă se
utilizează 2-3 grade şi respectiv 2-3 trepte profesionale.
 În cadrul fiecărui grad sau treaptă profesională, diferenţierea salariilor de bază se face
pe un număr de 5 gradaţii, corespunzatoare celor 5 transe de vechime în muncă, cu
excepția funcțiilor publice unde se utilizeaza 3 grade profesionale și 3 trepte de
salarizare.
 Salariile de bază, soldele pentru personalul militar, respectiv indemnizatiile
persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică, se determină prin înmultirea
 coeficienților de ierarhizare prevazuți pentru fiecare funcție cu valoarea coeficientului
1, rotunjindu-se din leu în leu,în favoarea salariatului.
 Diferenţierea salariilor de bază, respectiv a indemnizațiilor pentru funcțiile de
demnitate publică și a soldelor pentru personalul militar, se realizează prin utilizarea
unor coeficienti de ierarhizare, cuprinși în intervalul 1,00 pentru muncitorul necalificat
si 15,00 pentru funcțiile cu cea mai înaltă responsabilitate, utilizate în cele trei
autorități, Autoritatea legislativă, Autoritatea executivă, Autoritatea judecatorească și
respectiv la Curtea Constituțională.
 Cele 5 gradații prevăzute pentru fiecare grad sau treaptă profesională sunt diferențiate
din 5% în 5%.
 Pentru personalul bugetar care ocupă o funcţie de conducere, diferențierea salariilor de
bază se face, utilizându-se două niveluri de salarizare corespunzatoare celor două
grade, respectiv trepte în cazul funcţionarilor publici, care conțin şi sporul de vechime.
 Nivelul de salarizare corespunzator gradului, respectiv celor două trepte în cazul
funcţionarilor publici, se stabilește de ordonatorul principal de credite în funcție de
criteriile prevăzute și în raport cu structura personalului din subordine.