PREJUDICIUL

Pentru ca prejudiciul să fie luat în considerare la declanșarea răspunderii este necesară

îndeplinirea următoarelor condiții:
● Statul lezat este cel care trebuie să demonstreze raportul de cauzalitate între
prejudiciu și conduita ilicită
● Prejudiciul trebuie să fie individualizat, să afecteze un subiect de drept internațional
determinat (excepție: crimele internaționale).

Prejudiciul include orice daună materială sau morală.

Prejudiciul poate fi direct sau mediat.

Condițiile (cumulative) invocării protecției diplomatice:

● Statul protector trebuie să facă dovada că acțiunile sau omisiunile celuilalt stat (prin
care s-a adus un prejudiciu persoanei particulare) reprezintă o încălcare a unei
norme de drept internațional;
● Protecția diplomatică nu se poate exercita de către un stat decât în favoarea
propriilor cetățeni sau a unor persoane juridice înscrise în ordinea sa internă;
● Un subiect de drept internațional nu poate solicita protecția statului său făcând
dovada că au fost epuizate căile de recurs interne, oferite de sistemul de drept al
statului de la care se solicită reparația;
● Anterior însușirii plângerii persoanei care solicită protecție, statul protector verifică
dacă prejudiciul invocat nu este rezultatul propriei conduite, ilicite sau culpabile, prin
raport cu dreptul intern al statului a cărui răspundere se invocă (regula ,, mâinilor de
aur’’ - clean hands rule; sau ,, la Roma de comporți ca romanii’’).

FORMELE DE REPARARE A PREJUDICIULUI

1. Restitutio in integrum
● Un stat vinovat de comiterea unui fapt internațional ilicit are obligația de a restitui în
natură prejudiciul, în vederea restabilirii situației care a existat înainte cac faptul ilicit
sa se producă, restituirea făcându-se, dacă este posibil, din punct de vedere material
și, dacă nu implică o disproporție între beneficiul determinat de restituirea în natură
fata de cel stabilit, prin despăgubire.
2. Repararea prin echivalent - despăgubiri
● În cazul în care motive de ordin social sau material fac imposibilă sau neaplicabilă
recurgerea la restitutio in integrum, statul vinovat este obligat la reparare prin plata
unor despăgubiri echivalente cu prejudiciul produs.
3. Satisfacția
● Statul răspunzător pentru săvârșirea unui fapt internațional ilicit are obligația de a
acorda satisfacție pentru prejudiciile cauzate de un fapt în măsura în care acest lucru
nu se poate realiza prin restituire sau compensare.

Precizare:
● Activități desfășurate pe teritoriul unui stat sau într-un loc aflat, în mod legal, sub
jurisdicția sa ori sub controlul său, activități ale căror consecințe fizice produc sau
creează un risc de natură a cauza prejudicii transfrontiere, în procesul funcționării lor
normale.

Daunele pot rezulta din:

 ● activități legate de substanțe periculoase;
● Tehnologii care produc radiații periculoase;
● Organisme și microorganisme genetic periculoase;
● Anumite activități spațiale.

CDI face distincția între:

● Activități care implică riscul de a genera prejudicii transfrontiere (activități care
au o probabilitate mai mare decât normală de a cauza prejudicii transfrontiere) și
● activități care cauzează prejudicii transfrontiere (activități care cauzează
prejudicii în desfășurarea lor normală).

Deosebirea: sfera prevenirii daunei, prin măsuri preventive, și anume:

● Măsuri de prevenire a producerii incidentului;
● măsuri prin care să se limiteze sau să se minimalizeze efectele, odată ce incidentul
s-a produs.

Principii privind comportamentul statelor

1. Libertatea de acțiune: orice activitate permisă de un stat a se desfășura pe teritoriul
său trebuie să fie compatibilă cu protecția drepturilor emanând din suveranitate altor
state.

2. Cooperarea - coordonarea activităților statului de origine cu cele ale statului victimă,

în vederea prevenirii ori minimalizării riscului daunelor transfrontiere sau, în cazul în
care acestea s-au produs, pentru limitarea efectelor lor.

3. Prevenirea - reducerea la minimum a riscul producerii unor accidente și la îngrădire

extinde efectelor accidentelor peste frontierele statului de origine.

4. Reparația - exclude ideea suportării prejudiciului exclusiv de către victimă. Statul de

origine trebuie să participe la repararea prejudiciului, atunci când acesta este
apreciabil, pe baza unor negocieri directe cu statul victimă.

Specificul acestui tip de răspundere:

● principiul riscului NU este recunoscut ca temei general al răspunderii statelor, dar
este luat în considerare în regimurile particulare de răspundere, stabilite prin
convenții internaționale ce au ca obiect anumite categorii de activități .

CDI: Regimuri particulare = domenii de activitate care prezintă un grad înalt de

periculozitate:

1. Utilizarea pașnică a energiei nucleare: înțelegerile internaționale din domeniu

stabilesc răspunderea obiectivă a operatorului pentru prejudiciile cauzate.
Răspunderea statului național al operatorului intervine în subsidiar, numai dacă și
în măsura în care se dovedește depășirea plafonului maxim stabilit al reparației.

2. Poluarea cu hidrocarburi și alte substanțe poluante: răspunderea civilă pentru

prejudiciile produse revine proprietarului navei sau exploatantului instalațiilor. Statul
 răspunde numai dacă se face dovada că a fost încălcată obligație de
comportament.

3. Lansarea de obiect în spațiul cosmic: domeniu în care se consacră, pentru prima

dată într-un acord internațional, răspundere absolută a Statelor,