CURSUL 6

ACTUL JURIDIC
CIVIL.
Condiții de valabilitate
Structura cursului:

 Dolul
 Violența
 Leziunea
 Obiectul actului juridic
 Dolul
Definiție:
 Este acel viciu de consimțământ care
constă în inducerea în eroare a unei persoane,
prin mijloace viclene, pentru a o determina să
încheie un act juridic.
 Dolul este o eroare provocată.
 Are o sferă de aplicare mai largă decât
eroarea.
 Structura dolului
În structura sa, dolul cuprinde 2 elemente:
- unul obiectiv
- unul subiectiv
A. Elementul obiectiv:
- constă în utilizarea de manopere dolosive pentru
a induce în eroare
- poate consta atât într-o acțiune cât și într-o
inacțiune (dol prin reticență)
B. Elementul subiectiv:
- constă în intenția de a induce în eroare o anumită
persoană pentru a o determina să încheie actul juridic.
 Condiții pentru invocarea dolului

Dolul trebuie să îndeplinească O SINGURĂ

condiție pentru a putea fi invocată nulitatea
actului juridic civil:
- dolul să provină de la cealaltă parte, de la
reprezentantul, prepusul ori gerantul afacerilor
celeilalte părți sau de la un terț (cocontractantul
a cunoscut sau a trebuit să cunoască existența
dolului).
 Sancțiunea dolului
1. Sancțiunea care intervine în cazul dolului
este nulitatea relativă.
2. Partea a cărui consimțământ a fost viciat
poate pretinde și daune-interese, pe lângă
anularea actului juridic sau
3. poate solicita menținerea contractului și
reducerea prestației sale cu valoarea daunelor-
interese la care ar fi îndreptățită.
Partea are la îndemână 2 acțiuni:
- acțiune în anulare
- acțiune în repararea prejudiciului
 Proba dolului

- reglementare art. 1214 C. civ.

- dolul nu se prezumă
- partea care îl invocă este ținută să îl
dovedească
- este un fapt juridic stricto sensu
- poate fi dovedit cu orice mijloace de probă
- dovada dolului este mai ușor de realizat
 Violența
Definiție:
Este acel viciu de consimțământ care constă în
amenințarea unei persoane cu un rău. Răul este de
natură ai produce, fără drept, o temere ce o determină să
încheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi încheiat.

Clasificare:
1. După natura răului: violență fizică și violență
morală
2. În raport cu caracterul amenințării:
amenințare legitimă și amenințare nelegitimă
Violența fizică
- apare atunci când amenințarea cu un rău vizează
integritatea fizică a persoanei ori bunurile sale.
Violența morală
- apare atunci când amenințarea cu un rău vizează
onoarea, cinstea ori sentimentele unei persoane.
Amenințarea legitimă
- amenințarea legitimă cu un rău nu constituie
viciu de consimțământ
Amenințarea nelegitimă
- amenințarea nelegitimă urmărește să inducă o
temere fără drept.
 Structura violenței
Violența are în componența 2 elemente:
un element obiectiv:
- amenințarea cu un rău
- amenințarea poate privi un rău de natură
patrimonială, fizică sau morală
- răul poate viza persoana cu care se încheie
actul juridic ori o altă persoană apropiată
un element subiectiv:
- constă în insuflarea unei temeri persoanei
amenințate (este de natură internă)
 Condiții pentru invocarea violenței
Pentru a putea constitui viciu de
consimțământ violența trebuie să îndeplinească
următoarele condiții:
- temerea insuflată să fie determinantă
pentru încheierea actului juridic
- amenințarea să fie nelegitimă
- în actele juridice bilaterale și plurilaterale
amenințarea trebuie să provină de la cealaltă
parte. Dacă provine de la un terț cocontractantul
fie o cunoștea fie trebuia să o cunoască.
 Sancțiunea în cazul violenței
1. Sancțiunea care intervine în cazul violenței
este nulitatea relativă a actului juridic.
2. Partea a cărui consimțământ a fost viciat poate
pretinde și despăgubiri pentru prejudiciul suferit
pe lângă anularea actului juridic sau
3. poate opta pentru menținerea
contractului și echilibrarea prestațiilor.
Partea are la îndemână 2 acțiuni:
- acțiunea în anulare
- acțiunea în repararea prejudiciului
 Leziunea
Definiție:
Leziunea constituie prejudiciul material
suferit de una dintre părți ca urmare a încheierii
unui contract.
- reprezintă disproporția vădită de valoare
între prestațiile părților care există la momentul
încheierii contractului.
 Domeniu de aplicare
1. Leziunea în cazul minorului
- să fie un act juridic de administrare
- să fie un act juridic bilateral, cu titlu
oneros și comutativ;
- să fie încheiat de minorul între 14-18 ani
singur;
- să fie păgubitor pentru minor;
- minorul își asumă o obligație excesivă
raportat la starea sa patrimonială, la avantajele
pe care le obține ori la ansamblul
circumstanțelor.
2. Leziunea majorului
- pot fi atacate actele juridice:
- bilaterale, cu titlu oneros și
comutative;
- pot fi atacate atât acte de administrare
cât și acte de dispoziție.

Condiții:
- una dintre părți a profitat de starea de
nevoie, de lipsa de experiență ori de lipsa de
cunoștințe a celeilalte părți.
Leziunea este admisibilă, în cazul majorului doar
dacă:
- disproporția dintre prestații depășește
jumătate din valoarea pe care o avea prestația
părții lezate la momentul încheierii actului și
- disproporția subzistă până la momentul
formularea cererii de anulare
NU POT fi atacate pentru leziune
contractele aleatorii, tranzacția sau alte contracte
expres prevăzute de lege (se aplică și în cazul
minorului).
 Structura leziunii
În cazul minorului:
- leziunea are un singur element:
prejudiciul material egal cu disproporția
de valoare între contraprestații

În cazul majorului:
- leziunea are 2 elemente:
 disproporția vădită de valoare între prestații
 una dintre părți trebuie să profite, la
încheierea contractului, de starea de nevoie, de
lipsa de experiență sau de lipsa de cunoștințe a
celeilalte părți.
 Sancțiunea în cazul leziunii

În cazul leziunii pot exista 2 sancțiuni alternative:

- nulitatea relativă
- reducerea sau mărirea uneia dintre prestații

Termen special de prescripție:

- 1 an de la data încheierii contractului,
indiferent dacă se solicită anularea contractului ori
echilibrarea prestațiilor;
Dacă dreptul la anulabilitatea contractului este
prescris, leziunea nu mai poate fi invocată nici pe
cale de excepție.
 Comparație între viciile de consimțământ. Asemănări
- toate sunt împrejurări de fapt
- toate împiedică formarea valabilă a consimțământului
- sancțiunea care intervine este în principiu aceeași,
nulitatea relativă
- viciul de consimțământ trebuie să existe la momentul
încheierii actului juridic
- în cazul actelor juridice bilaterale sau plurilaterale nu
este necesar ca viciul să fie comun
- cel care invocă viciul este ținut să-l dovedească
- în cazul actelor încheiate prin reprezentant,
consimțământul acestuia va fi cel viciat (dacă nu privește
elemente stabilite de reprezentat)
 Deosebiri
- violența și dolul au în structura lor 2
elemente
- eroarea are în structura sa un element
- leziunea poate avea în structura sa 1 element
(leziunea minorului) sau după caz 2 elemente
(leziunea majorului)
- împrejurarea fals reprezentată în cazul erorii
respectiv temerea insuflată în cazul violenței trebuie
să fie determinante pentru încheierea actului juridic
- eroarea, dolul și violența sunt aplicabile atât
actelor juridice unilaterale, cât și celor bilaterale ori
plurilaterale
 - leziunea este aplicabilă unui număr
limitat de acte juridice
- dolul și violența pot să atragă și
răspunderea civilă delictuală
- adaptarea contractului este posibilă doar
în cazul erorii și a leziunii
- menținerea contractului cu echilibrarea
prestațiilor este posibilă doar în cazul dolului și a
violenței
- în cazul leziunii se poate cere reducerea
respectiv mărirea uneia dintre prestații.
 Obiectul actului juridic civil
Obiectul actului juridic reprezintă operațiunea
juridică convenită de părți.
Exemple: vânzarea, locațiunea, donația, împrumutul
etc.
Este o condiție:
- de valabilitate
- generală
- esențială
- de fond
Obiectul obligației este prestația la care se obligă
debitorul.
Obiectul prestației poate privi în anumite cazuri
un bun (obiectul derivat al actului juridic civil).
Condiții de valabilitate ale obiectului actului juridic civil
Pentru a fi valabil obiectul actului juridic civil
trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele
condiții:
- să fie determinat
- să fie licit
- să existe
- să fie posibil
În cazul anumitor acte juridice și:
- să fie un fapt personal al celui care se obligă
- să existe autorizația administrativă sau
judiciară prevăzută de lege
- să fie în circuitul civil
 1. Obiectul să fie determinat

 Obiectul actului juridic civil trebuie să

fie determinat sub sancțiunea nulității
absolute.
 Obiectul obligației trebuie să fie
determinat sau cel puțin determinabil la
momentul încheierii actului juridic civil.
În cazul bunurilor generice – trebuie să
fie determinată cantitatea, calitatea, valoarea
sau stabilite cel puțin unele criterii de
determinare.
 2. Obiectul să fie licit

Obiectul este ilicit atunci când este

contrar legii, ordinii publice ori bunelor
moravuri.
Obiectul ilicit al actelor juridice civile
atrage sancțiunea nulității absolute.
 3. Obiectul să existe

În situația în care conduita părților

privește un bun:

Regula:
- bunul trebuie să existe
Excepție:
- bunul va exista în viitor (bunul viitor)
- bunul aparținând unui terț
 4. Obiectul să fie posibil
Actul juridic civil este valabil chiar dacă
una dintre părți se află în imposibilitatea de a
executa obligația la momentul încheierii
acestuia.
Imposibilitatea trebuie să fie relativă –
obiectul este imposibil pentru debitor, nu însă și
pentru altă persoană.
Dacă imposibilitatea este absolută – nicio
persoană nu poate executa obligația.
Imposibilitate absolută = lipsa obiectului
Lipsa obiectului = nulitate absolută
 5. Obiectul să fie în circuitul civil
Dacă obiectul derivat al actului juridic civil
este un bun, acesta trebuie să se afle în circuitul
civil.

? Ce sunt bunurile aflate în circuitul civil ?

Actele juridice civile încheiate cu

nerespectarea regimului juridic al circulației
bunurilor sunt lovite de nulitate absolută.
 6. Obiectul să fie o faptă personală a celui
care se obligă
Această condiție trebuie îndeplinită în cazul
actelor juridice ce au ca obiect o faptă.
Nimeni nu poate fi obligat decât prin voința
sa.
Regula:
- o parte nu poate promite decât fapta sa
proprie prin încheierea unui act juridic.
Excepția:
- o persoană poate promite fapta altei
persoane la încheierea unui act juridic dacă are
calitatea de reprezentant al acesteia.
7. Existența autorizației administrative sau judiciare
ori a altei cerințe prevăzute de lege

Art. 207 C. civ.: „…. actele și operațiunile

săvârșite fără autorizațiile prevăzute de lege sunt
lovite de nulitate absolută”.
Exemple:
- autorizația prealabilă necesară pentru
înstrăinarea armelor și munițiilor
- în cazul creditului ipotecar, imobilul
ipotecat nu poate fi înstrăinat fără acordul
creditorului.