II.
Răspunderea civilă delictuală
Particularităţile răspunderii civile delictuale
1. apare ca rezultat al încălcării unor drepturi
absolute ale persoanei vătămate care pot avea un
caracter:
-patrimonial (dreptul de proprietate etc.) sau
-personal nepatrimonial (dreptul la viaţă, sănătate
etc.).
2. obligaţiile care se nasc din cauzarea de daune sunt:
- extracontractuale.
Inadmisibilitatea cumulării celor două forme ale
răspunderii civile
Cauza - temeiurile delimitării:
1. fundamentului răspunderii delictuale: încărcarea
unei obligații legale cu caracter general de a nu
vătăma drepturile altuia prin fapte ilicite.
2. fundamentul răspunderii contractuale: încălcarea
unei obligații concrete născută dintr-un contract
preexistent, valabil încheiat.
Existența contractului: se angajează răspunderea
contractuală.
Izvorul obligației delictuale – delictul:
-fapta juridică ilicită
-săvârșită cu sau fără intenție
-de care legea leagă producerea anumitor efecte juridice.
Efectele delictului:
- generează raporturi juridice dintre autorul faptei ilicite și
persoana prejudiciată;
- obligă autorul la repararea prejudiciului cauzat persoanei
vătămate.
Efectul întrunirii condiţiilor răspunderii delictuale şi a celei
contractuale
Posibilitatea păgubitului de a opta între înaintarea unei
acțiuni:
-în răspundere delictuală sau
-în răspundere contractuală.
Cumularea răspunderii nu este posibilă.
Pătimașul nu poate fi despăgubit dublu în temeiul răspunderii
delictuale și în temeiul răspunderii contractuale.
Efectul cumulării:
- despăgubirea ar putea depăși cuantumul pagubei suferite
de persoana lezată în drepturi;
- se încalcă principiile răspunderii civile.
 Trăsăturile caracteristice ale răspunderii delictuale:
1. fiecare este răspunzător pentru încălcarea prevederilor legii (răspunderea pentru fapta proprie).
Efectul: persoanei care a săvîrşit fapta păgubitoare este obligată să reparare prejudiciul.
Subiectul pasiv: orice persoană fizică sau juridică, inclusiv statul.
Domeniul principal:
-are la bază culpa făptuitorului;
-culpă care nu se prezumă, ci trebuie dovedită de către victimă.

2. răspunderea pentru fapta altei persoane

Include răspunderea: părinţilor, adoptatorilor, tutorelui sau curatorului pentru prejudiciul cauzat de un minor,
-comitentului pentru fapta prepusului;
-pentru lucruri, edificii şi animale (răspunderea pentru prejudiciul cauzat de produse cu viciu, de vicii de construcţie, de
animale).
 Cazurile de angajare a răspunderii civile
delictuale conform Codului Civil
1. pentru prejudiciul cauzat de o autoritate
publică, de o persoană cu funcţii de
răspundere, prin erori judiciare sau de anchetă
(art. 2006, 2007 Cc);
2. pentru prejudiciul cauzat:
-de minori (art. 2008, 2009);
-de o persoană în privința căreia s-a instituit o
măsură de ocrotire judiciară (art.2010);
-de o persoană cu discernămînt diminuat (art.
2011);
-de prepus (art. 2005);
3. pentru prejudiciul cauzat de un izvor de
pericol sporit (art. 2013);
4. pentru prejudiciul cauzat prin vătămarea
sănătăţii sau prin deces (art. 2028, art. 2031);
5. pentru prejudiciul cauzat de animale (art.
2014), surparea construcţiei (art. 2015), căderii
sau scurgerii din construcție (art. 2016),
produse cu vicii (art. 2040).
Legea de modernizare a Codului civil a introdus noi cazuri de
răspundere:
1) pentru prejudiciul cauzat de o construcţie, izvor de pericol
sporit pe care o abandonează până când o altă persoană intră în
posesia ei (art. 2017; cf. art. VI. – 3:208 DCFR).
2) pentru prejudiciul suferit de o persoană ca urmare a luării de
către ea a unei decizii încrezându-se, în mod rezonabil, pe o
consultaţie incorectă sau o informaţie incorectă (art. 2018; cf. art.
VI. – 2:207 DCFR).
3) pentru împiedicarea sau tulburarea activităţii profesionistului
(art. 2019; cf. art. VI. – 2:208 DCFR).
4) pentru cheltuielile suportate de autoritatea publică competentă
pentru restabilirea elementelor naturale care constituie mediul,
cum ar fi aerul, apa, solul, flora şi fauna, ca urmare a lezării
substanţiale (art. 2020; cf. art. VI. – 2:209 DCFR, implementează
art. 3(3) şi 8 ale Directivei 2004/35/CE din 21 aprilie 2004 privind
răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și
repararea daunelor aduse mediului).
5) pentru prejudiciul cauzat unei persoane ca urmare a declaraţiei
dolosive făcute de o altă persoană, prin cuvinte sau comportament,
urmează a fi reparat (art. 2021; cf. art. VI. – 2:210 DCFR).
Condiţiile angajării răspunderii civile delictuale şi contractuale
Noţiunea: totalitatea de trăsături şi elemente esenţiale formulate de legiuitor ca necesare şi suficiente pentru
angajarea răspunderii civile.
Răspunderea civilă delictuală se angajează în prezența tuturor condițiilor prevăzute de lege.
Condiţiile angajării răspunderii civile delictuale (art. 1998 Cc)
1. existența unui prejudiciu patrimonial sau moral;
2. fapta ilicită prin care se incalcă o anumită obligație, lezându-se prin aceasta un drept subiectiv;
3. săvârșirea faptei ilicite cu vinovăție - elementul subiectiv al răspunderii;
4. raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Excepții: răspunderea delictuală se poate angaja și în lipsa unei sau altei condiții.
E.g.:
- angajarea răspunderii delictuale în lipsa caracterului ilicit al faptei dăunătoare (art. 2002Cc „Prejudiciul cauzat
de o persoană în caz de extremă necesitate urmează a fi reparat de ea”).
Starea de extremă necesitate (art. 38 CP)
Condiţiile: Săvârşirea unei fapte pentru a salva viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altei persoane ori un
interes public de la un pericol iminent care nu poate fi înlăturat altfel.
E.g.:
Pompierul pentru a salva o persoană dintr-un incediu izbucnit într-un apartament, sparge/distruge parțial/total
ușa imobilului respectiv.
Efectul: se prezumă a fi în stare de necesitate.
Gruparea condiţiilor răspunderii delictuale
1. Generale:
- prejudiciul,
- fapta ilicită,
- raportul cauzal,
- vinovăția.
Sunt necesare pentru apariția obligațiilor delictuale
ori de cîte ori legea nu prevede altfel.
2. Speciale:
- când legea extinde sau restrânge cercul
condițiilor necesare nașterii obligațiilor
delictuale.
E.g.: răspunderea comitentului pentru fapta
presupusului (art. 2005 Cc)
Condițiile generale ale răspunderii: prejudiciul;
fapta ilicită; raportul cauzal între fapta prepusului și
prejudiciu; vinovăția.
Condițiile speciale:
1. existența unui raport de subordonare între
comitent și prepus;
2. cauzarea prejudiciului de către prepus în cadrul
exercitării funcțiilor încredințate de comitent.
Particularităţile condiţiilor speciale:
-țin cont de caracterul activității;
-de însușirile periculoase ale unor obiecte ce nu pot
fi controlate integral de om și care crează un pericol
sporit pentru lumea înconjurătoare.
Efectul: apare și necesitatea protecției sporite a
intereselor persoanelor ce pot fi prejudiciate.
Ex.: art. 2013 Cc „Răspunderea civilă delictuală în
cazul prejudiciului cauzat de un izvor de pericol
sporit”:
- survine şi în lipsa vinovăției persoanei ce a cauzat
prejudiciul.
Cauza: posesorul acestuia nu întotdeauna poate
dirija totalmente activitatea izvorului de pericol
sporit.
E.g.: art. 2007 Cc
- obligația Statului de a repara prejudiciul cauzat
prin acțiunile organelor de urmărire penală, ale
procurorului sau ale instanțelor de judecată doar în
prezența actului de reabilitare ca condiție specială.
 1. Prejudiciului
consecințele negative cu caracter
patrimonial sau nepatrimonial al
faptei ilicite, apărute ca urmare a
lezării drepturilor subiective
patrimoniale și persoanl
nepatrimoniale ale persoanei.
Constituie prejudicii:
-distrugerea sau deteriorarea unor
bunuri;
-vătămarea sănătății unei persoane
care reduce ori duce la pierderea
capacității sale de muncă;
-decesul susținătorului legal al unei
persoane în urma unui accident cu
toate consecințele patrimoniale care
decurg pentru descendenții acestuia;
-vătămări aduse onoarei, demnităţii,
reputației, poziției sociale persoanei
etc.
Clasificarea clasică a prejudiciilor:
După cum au sau nu conţiut economic:
a) prejudicii patrimoniale:
-apar în rezultatul încălcării unui drept patrimonial, au un conținut
economic și pot fi evaluate în bani.
-pentru repararea lui este necesat ca acesta să fie cert, adică să fie
neîndoielnic și să poată fi evaluat în prezent.
Ex.: sustragerea, distrugerea unui bun, uciderea unui animal, pierderea
unui profit, pierderea clientelei etc.
Felurile prejudiciul patrimonial
a) prejudiciului efectiv:
- cheltuielele pe care persoana lezată într-un drept le-a suportat sau
urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau
deteriorarea bunurilor sale.
b) venitul ratat (art. 19 Cc):
-beneficiile pe care le-ar fi obținut păgubitul dacă nu i-ar fi fost încălcate
drepturile sau deteriorate bunurile.
Repararea venitului ratat se întâlnește mai frecvent în cadrul
răspunderii contractuale când debitorul nu și-a îndeplinit obligația
asumată.
Nu se exclude și în cadrul răspunderii delictuale.
 b) prejudicii nepatrimoniale (moral):
- sunt consecinţele dăunătoare suferite de o persoană care nu pot fi evaluate în bani;
- consatu mereu în suferinţe fizice şi psihice
- sunt urmare a încălcării drepturilor persoanle nepatrimoniale care definesc personalitatea umană.

În dependență de ˮdomeniul personalității umane încălcateˮ prejudiciile nepatrimoniale sunt:

- cauzate personalității fizice sau prejudicii corporale: urmare a atingerii aduse sănătății și integrității corporale a omului (de
regulă, dureri fizice sau psihice);
- de agrement: în pierderea sau restrângerea posibilităților ființei umane de a se bucura de satisfacțiile și plăcerile
normale ale vieții;
E.g. de prejudiciu de agrement
Victima unui accident de circulaţie care nu se mai poate deplasa este lipsită de plăcerea:
-de a face mişcare fizică; de a merge la spectacole; de a se plimba; de a face excursii.
Ea are dreptul la repararea acestui prejudiciu în sume de bani necesare la procurarea unor:
- mijloace care să-i acopere nevoia de divertisment (cumpărarea unui televizor color, a unui radio, a unor cărţi, discuri) sau
- mijloace tehnice care sa-i permită deplasarea (un aparat rulant cu comenzi multiple).
- estetic: atingerile aduse armoniei fizice și înfățișării unei persoane, referindu-se la mutilări, desfigurări, cicatrice cauzate
persoanei umane;
- cauzate personalității afective: durerile psihice determinate de moartea unei rude, persoanei apropiate; ruperea logodnei
etc.;
- cauzate personalității sociale: consecințele încălcării unor drepturi personale nepatrimoniale (onoarea, demnitatea,
reputația, numele, firma comercială etc.) produse prin insulte, calomnii, defăimări.

Pentru angajarea răspunderii civile prin
repararea prejudiciului moral sunt necesare:
1. condițiile generale de angajare a răspunderii
civile delictuale.
2. este lasat la discreția instanței de judecată
soluționarea mai multor probleme cum ar fi:
-caracterul și gravitatea suferințelor fizice sau
psihice;
-circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul;
-statutul social al persoanei vătămate;
-gradul de vinovăția al autorului prejudiciului etc.
Repararea prejudiciilor morale are loc:
-în toate cazurile când a fost constatată încălcarea
drepturilor personale nepatrimoniale ale persoanei
vătămate
-printr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu săvârșită cu
vinovăție,
-iar în cazurile expres prevăzute de lege și fără vinovăție,
-mărimea compensării pentru prejudiciile morale se
stabileşte de către instanța de judecată în fiecare caz
concret pentru fiecare persoană în parte.
Pentru detalii a se vedea: Nagacevschi V., Cazac O.,
Repararea prejudiciului moral // Manualul judecătorului
pentru cauze civile, ed. a 2-a, Chişinău, Tipografia
Centrală, pp.1031-1071.
Clasificarea modernă şi actuală a prejudicilor

a) Prejudicii patrimoniale sau economice: rezultă din încălcarea drepturilor şi intereselor economice ale victimei,
cum sunt:
-dreptul de proprietate, alte drepturi reale, drepturile de creanţă, garanţiile executării obligaţiilor.
b) Prejudicii corporale: rezultă din încălcarea drepturilor persoanle nepatrimoniale care definesc personalitatea fizică
a unei pesoane, cum sunt:
-dreptul la viaţă, la sănătate, la integritatea corporală.
Sub aspectul structurii ele sunt mixte, având:
-o latură partimonială, se repară prin despăgubiri băneşti şi
-alta nepatrimonială, se repară prin mijloace nepatrimoniale şi plata de bani cu titlu de compensaţii băneşti.
c) Prejudicii sau daune morale pure
Constau în dureri psihice cauzate prin lezarea persoanlităţii afective sau sociale, cum sunt:
-moartea unei rude apropiate, atentarea la onoarea, demnitatea, cinstea victimei, atingerile aduse vieţii private sau
dreptului la propria imagine etc.
Ele alcătuiesc componenta morală a prejudicilor corporale.
Sunt reparabile:
-în primul rând prin mijloace nepatrimoniale
-de asemenea printr-o indemnizaţie sau compensaţie bănească stabilită de instanţa de judecată.
Condiţiile de reparare a prejudiciului
Prejudiciul se reapară dacă este:
a) cert – când existenţa lui actuală sau viitoare este sigură, neîndoielnică, poate fi stabilită întinderea
lui.
Sunt certe prejudiciile:
-care s-au produs în întregime până la momentul în care vistima solicită repararea lui;
-viitoare care încă nu s-au produs, dar întrunesc următoarele condiţii:
1. este sigur că se vor produce şi
2. evaluarea lor este posibilă în momentul în care se solicită repararea lor.
Ex.: dacă victima unui accident a rămas cu o incapacitate de muncă permanentă, prejudiciul este cert,
deşi în bună parte el se va produce în viitor.
b) direct – este suferit direct de victimă;
c) personal – doar persoana sau persoanele care au suferit prejudiciul pot solicita repararea lui.
d) rezultă din încălcarea unui drept sau interes legitim – este rezultatul încălcării unui drept
patrimonial sau nepatrimonial.
 2. Fapta ilicită sau conduita ilicită
Constă în: acțiunea sau inacțiunea contrară legii care are ca rezultat atingerea sau încălcarea drepturilor
subiective.

Definiţia doctrină a faptei ilicite ”orice faptă prin care, încălcîndu-se normele dreptului obiectiv, sunt
cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane”.

C.Stătescu., C.Bărsan. Drept civil. Teoria generală aobligațiilor, ed. a III-a, București, Editura BECK, 2000,p. 172.

Trăsăturile faptei ilicite:

-un comportament interzis de lege,
-contravine unei norme de drept prin care sunt protejate drepturile subiective ale persoanei.

Calificarea faptei ca ilicită:

-când se încalcă o normă juridică concretă, sau
-cînd se încalcă obligația de a nu leza drepturile altor persoane, obligație născută dintr-un raport absolut.
 Categoriile faptei ilicite:
a) acțiuni:
-o persoană încalcă o obligație prevăzută de o normă juridică cu caracter general, care este obligatorie pentru oricine.
E.g.: deteriorarea unui bun, sustragerea unui bun, vătămarea corporală a altei persoane, defăimarea unei persoane etc.
Efectul: cel care a cauzat acest prejudiciu va purta răspundere.
b) inacţiuni:
-norma de drept obligă la săvîrșirea unor anumite acțiuni, iar acest lucru nu se întîmplă.
Fac parte din categoria faptelor ilicite omisive sau inacţiune:
-neluarea măsurilor de tehnică a securităţii muncii;
-neacordarea asistenţei medicale de urgenţă;
-neluarea măsurilor de profilaxie sau combatere a unei maladii contagioase,
-refuzul de a încheia un contract forţat;
-neatenţionarea trecătorilor cu privire la o gură de canal descoperită pe trotuar sau pe carosabil etc.
Faptele omisive predomină în domeniul dreptului consumului, medical, mediului etc.
E.g.:
Orice proprietar trebuie să aibă grijă de bunurile sale ca un bun gospodar.
Neefectuarea lucrărilor de întreținere a unei construcții care se prăbușește și aduce prejudicii vecinilor:
- constituie o faptă ilicite cauzatoare de prejudicii sub forma de inacțiune.
Prezumţia: Orice faptă prejudiciabilă este ilicită până la proba contrară.
Exonerarea de răspundere: autorul prejudiciului trebuie să probeze caracterul licit al faptei sale.
Răspunderea civilă delictuală survine dacă fapta prejudiciabilă este ilicită.

Dacă fapta prejudiciabilă are caracter licit: răspunderea nu survine.

Fapta prejudiciabilă este lipsită de condiţia ilicităţii: când deşi cauzează un prejudiciu injust altuia, are loc
în prezenţa unor împrejurări prevăzute expres de lege.

Împrejurările prevăzute de Codul civil:

-legitima apărare (art. 2001)
-starea de necesitate (art. 2002)
-îndeplinirea unei activități impuse ori permise de lege (art. 2004)
-cauzarea prejudiciului la rugămintea sau cu consimţămîntul persoanei vătămate (art. 1998).
 3. Legătura cauzală între faptă şi prejudiciu (art. 2022 Cc)
Se consideră că persoana a cauzat prejudiciul dacă el constituie consecința faptei acelei persoane.
Angajarea răspunderii civile delictuale (art. 1998. alin. 1 Cc)
Printr-o faptă ilicită este cauzat un prejudiciu care este rezultatul unei acţiuni sau omisiuni.
Exemplu de stabilire a raportului de cuzalitate:
-un hoţ a spart geamul şi a intrat în casă;
-fură un televizor.
Efectul: paguba suferită este rezultatul acţiunilor făptuitorului.

Dificultatea stabilirii raportului de cauzalitate

-atunci când există un şir de cauze, un lanţ cauzal
-trebuie analizat pentru a determina cauza prejudiciului.
E.g.: o persoană îi aplică alteia câteva lovituri, aparent nu grave, persoana cade jos, afară-i ger şi peste câteva ore
cineva cheamă salvarea el este internat în spital, unde aşteaptă îngrijirea medicului timp de o oră, iar după ce
primeşte o îngrijire superficială la două ore decedează.
Care este cauza decesului:
- loviturile, îngheţul corpului, tratamentul medical insuficient acordat?
Cauzarea prejudiciului de mai multe împrejurări pentru care răspund diferite persoane

Dacă se stabileşte că prejudiciul a fost cauzat de una din acele întîmplări, însă nu s-a stabilit din cauza căreia anume:
- se prezumă, pînă la proba contrară, că prejudiciul a fost cauzat de către fiecare persoană care răspunde pentru cel
puțin una din acele întîmplări.
Soluţia:
- este necesar să fie stabilit un raport de cauzalitate nu în general, ci
-care acţiunea sau inacţiunea omenească a pus în mişcare aceste cauze sau au favorizat desfăşurarea lor nestingherită
sau au împiedicat-o.
Se va lua în considerare că:
-orice faptă umană se desfăşoară în societate,
-ea se află, în mod obiectiv, într-o infinită serie de relaţii cu faptele altor oameni ori serie de factori exteriori şi
respectiv,
-necesitatea de a selecta anume factorii care au contribuit concret la producerea prejudiciului.
4. Vinovăţia – condiţie necesară pentru angajarea
răspunderii civile delictuale
Articolul 1998 Cc instiuie principiul răspunderii întemeiate
pe vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile.
Vinovăţia este atitudinea psihică a autorului faptei ilicite şi
prejudiciabile faţă de fapta resectivă şi faţă de urmărie
acestei fapte.
Elementele:
a) Intelectiv
– conştientizarea semnificaţiei sociale a faptei şi
posibilitatea de a prevedea urmările acestei fapte. Pentru
a răspunde omul trebuie să-şi dea seama că faptele sale
pot să încalce drepturile altor persoane, adică să aibă
cunoştinţă de caracterul antisocial al conduitei sale.
b) volitiv:
- procesele psihice de deliberare şi de luare a unei
hotărâri cu privire la conduita pe care o va avea autorul
faptei. Presupune întotdeauna libertatea de decizie din
partea autorului faptei. Lipsa acestei libertăţi are drept
consecinţă lipsa vinovăţiei.
Formele vinovăţiei (art. 20 Cc):
1. Intenția - fapta este săvîrșită cu intenție dacă
persoana care a săvîrșit-o:
-își dădea seama de caracterul prejudiciabil al
acțiunii sau inacțiunii sale,
-a prevăzut urmările ei prejudiciabile,
-le-a dorit sau a admis, în mod conștient,
survenirea acestor urmări.
2. Imprudențea sau din culpă dacă persoana care a
săvîrșit-o:
-fie își dădea seama de caracterul prejudiciabil al
acțiunii sau inacțiunii sale,
-a prevăzut urmările ei prejudiciabile,
-dar a considerat în mod ușuratic că ele pot fi
evitate,
-fie nu își dădea seama de caracterul prejudiciabil
al acțiunii sau inacțiunii sale,
-nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor ei
prejudiciabile,
-deși trebuia și putea să le prevadă.
Distincţia dintre formele vinovăţiei în dreptul civil, de regulă, nu prezintă importanţă practică, deoarece:
- răspunderea civilă reparatorie are ca finalitate repararea integrală a prejudiciului şi mai puţin condamnarea
făptuitorului.
Doar în anumite situaţii distincţia este necesară.
E.g.:
1. dacă prepusul a cauzat prejudiciul cu intenție, persoana vătămată poate alege să ceară repararea prejudiciului
numai de la comitent, numai de la prepus sau de la ambii în mod solidar (art. 2005).
2. persoana cu funcţie de răspundere va răspunde solidar în cazul intenţiei sau culpei grave (art. 2006).

Legislația în vigoare reglementează răspunderea subiectivă și obiectivă

Trăsăturile caracteristice răspunderii subiective:
- se întemeiază pe ideea de culpă, adică pe vinovăţia dovedită a autorului faptei prejudiciabile.
Adtfel, porivit art. 1998 Cc:
„Cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile
prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune”.
Concluzia
Textul de lege reglementează:
-răspunderea oricărei persoane pentru prejudiciul cauzat altuia prin propria faptă ilicită extracontractuală;
-răspunderea civilă pentru fapta proprie este regula şi se fundamentează pe vinovăia dovedită a autorului faptei.
Răspunderea civilă delictuală este în principiu subiectivă.
Cazurile de răspundere delictuală
Răspunderea delictuală obiectivă
subiectivă
-răspunderea pentru fapta proprie Trăsăturile caracteristice:
-se angajează fără condiţia vinovăţiei dovedite sau prezumate a
sau pentru fapta altuia.
persoanei răspunzăătoare.
E.g.:
-este o excepție de la principiul culpei și angajarea ei se explică pe un
1. răspunderea pentru prejudiciile
temei obiectiv.
cauzate de minori (art. 2008,
Fundamentul obiectiv al răspunderii este:
2009);
-ideea sau obligaţia de garanţie, având ca suport riscul de activitate;
2. răspunderea pentru prejudiciile
-ideea sau pricncipiul echităţii.
cauzate de o persoană în privința
Cazuri de răspundere obiectivă:
căreia s-a instituit o măsură de
1. răspunderea statului pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile
ocrotire judiciară (art.2010) sau de
organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanțelor de
o persoană cu discernămînt
judecată (art. 2006, 2007 Cc);
diminuat (art. 2011);
2. pentru prejudiciul cauzat de animale (art. 2014), surparea
Efectul răspunderii pentru fapta
construcţiei (art. 2015), căderii sau scurgerii din construcție (art.
altuia:
- propria răspundere se adaugă 2016), produse cu vicii (art. 2040).
3. pentru prejudiciul cauzat de un izvor de pericol sporit (art. 2013).
la răspunderea autorului
Sarcina probaţiunii
prejudiciului şi funcționeazăca
Victima trebuie să dovedească:
o garanție față de victimă,
-că a intervenit fapta ilicită a omului în cauzarea de prejudicii și
născută direct din lege.
-să demonstreze raportul de cauzalitate dintre culpă și prejudiciu.