II.

RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ

Izvorul obligației delictuale – delictul:
fapta juridică ilicită

săvârșită cu sau fără intenție

de care legea leagă producerea anumitor efecte

juridice.
Efectele delictului:
 generează raporturi juridice dintre autorul
faptei ilicite și persoana prejudiciată;
 obligă autorul la repararea prejudiciului cauzat
persoanei vătămate.
PARTICULARITĂŢILE RĂSPUNDERII
CIVILE DELICTUALE
1. apare ca rezultat al încălcării unor drepturi
absolute ale persoanei vătămate care pot avea un
caracter:
patrimonial (dreptul de proprietate etc.) sau

personal nepatrimonial (dreptul la viaţă,

sănătate etc.).
2. obligaţiile care se nasc din cauzarea de daune
sunt:
- extracontractuale.
INADMISIBILITATEA CUMULĂRII
CELOR DOUĂ FORME ALE
RĂSPUNDERII CIVILE
Cauza - temeiurile delimitării:
1. fundamentului răspunderii delictuale:

- încărcarea unei obligații legale cu caracter

general de a nu vătăma drepturile altuia prin fapte
ilicite.
2. fundamentul răspunderii contractuale:
- încălcarea unei obligații concrete născută dintr-
un contract preexistent, valabil încheiat.
Existența contractului:
- se angajează răspunderea contractuală.
EFECTUL ÎNTRUNIRII CONDIŢIILOR RĂSPUNDERII
DELICTUALE ŞI A CELEI CONTRACTUALE

Posibilitatea păgubitului de a opta între înaintarea unei

acțiuni:
 în răspundere delictuală sau

 în răspundere contractuală.

Cumularea răspunderii nu este posibilă.

Pătimașul nu poate fi despăgubit dublu în temeiul
răspunderii delictuale și în temeiul răspunderii contractuale.
Efectul cumulării:
 despăgubirea ar putea depăși cuantumul pagubei suferite
de persoana lezată în drepturi;
 se încalcă principiile răspunderii civile.
TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE ALE
RĂSPUNDERII DELICTUALE:
1. fiecare este răspunzător pentru încălcarea prevederilor
legii (răspunderea pentru fapta proprie).
Efectul:
 persoanei care a săvîrşit fapta păgubitoare este obligată
să reparare prejudiciul.
Subiectul pasiv:
 orice persoană fizică sau juridică, inclusiv statul.

Domeniul principal:
 are la bază culpa făptuitorului;

 culpă care nu se prezumă, ci trebuie dovedită de către

victimă.
2. RĂSPUNDEREA PENTRU FAPTA ALTEI
PERSOANE
Include răspunderea:
- părinţilor, adoptatorilor, tutorelui sau curatorului
pentru prejudiciul cauzat de un minor,
comitentului pentru fapta prepusului;

pentru lucruri, edificii şi animale (răspunderea

pentru prejudiciul cauzat de produse cu viciu, de
vicii de construcţie, de animale).
CONDIŢIILE ANGAJĂRII RĂSPUNDERII
CIVILE DELICTUALE ŞI CONTRACTUALE
Noţiunea:
 totalitatea de trăsături şi elemente esenţiale formulate de
legiuitor ca necesare şi suficiente pentru angajarea răspunderii
civile.
Răspunderea civilă delictuală se angajează în prezența tuturor
condițiilor prevăzute de lege.
Excepții:
 răspunderea delictuală se poate angaja și în lipsa unei sau altei
condiții.
Exemplu:
- angajarea răspunderii delictuale în lipsa caracterului ilicit al
faptei dăunătoare (art. 2002Cc „Prejudiciul cauzat de o persoană
în caz de extremă necesitate urmează a fi reparat de ea”).
STAREA DE EXTREMĂ NECESITATE
(ART. 38 CP)
Condiţiile:
 Săvârşirea unei fapte pentru a salva viaţa, integritatea
corporală sau sănătatea sa, a altei persoane ori un interes
public de la un pericol iminent care nu poate fi înlăturat
altfel.
Exemplu:
Pompierul pentru a salva o persoană dintr-un incediu
izbucnit într-un apartament, sparge/distruge parțial/total
ușa imobilului respectiv.
Efectul:
- se prezumă a fi în stare de necesitate.
CONDIŢIILE ANGAJĂRII
RĂSPUNDERII CIVILE DELICTUALE
1. fapta ilicită prin care se incalcă o anumită
obligație, lezându-se prin aceasta un drept
subiectiv;
2. săvârșirea faptei ilicite cu vinovăție -
elementul subiectiv al răspunderii;
3. existența unui prejudiciu patrimonial sau
moral;
4. raportul de cauzalitate între fapta ilicită și
prejudiciu.
GRUPAREA CONDIŢIILOR
RĂSPUNDERII DELICTUALE
1. Generale: 2. Speciale:
 prejudiciul,
- când legea extinde
 fapta ilicită,
sau restrânge cercul
 raportul cauzal,
condițiilor necesare
 vinovăția.
nașterii obligațiilor
Sunt necesare pentru delictuale.
apariția obligațiilor
delictuale ori de cîte ori
legea nu prevede altfel.
EXEMPLU: RĂSPUNDEREA COMITENTULUI
PENTRU FAPTA PRESUPUSULUI (ART. 2005 CC)
Condițiile generale ale Condițiile speciale.
răspunderii 1. existența unui raport de
 prejudiciul; subordonare între
 fapta ilicită; comitent și prepus;
 raportul cauzal între 2. cauzarea prejudiciului

fapta prepusului și de către prepus în cadrul

prejudiciu; exercitării funcțiilor
 vinovăția. încredințate de
comitent.
PARTICULARITĂŢILE CONDIŢIILOR
SPECIALE:
 țin cont de caracterul activității;
 de însușirile periculoase ale unor obiecte ce nu pot fi controlate integral de om
și care crează un pericol sporit pentru lumea înconjurătoare.
Efectul:
- apare și necesitatea protecției sporite a intereselor persoanelor ce pot fi
prejudiciate.
Ex.: art. 2013 Cc „Răspunderea civilă delictuală în cazul prejudiciului cauzat de
un izvor de pericol sporit”:
- survine şi în lipsa vinovăției persoanei ce a cauzat prejudiciul.
Cauza:
- posesorul acestuia nu întotdeauna poate dirija totalmente activitatea izvorului
de pericol sporit.
Ex.: art. 2007 Cc
- obligația statului de a repara prejudiciul cauzat prin acțiunile organelor de
urmărire penală, ale procurorului sau ale instanțelor de judecată doar în
prezența actului de reabilitare ca condiție specială.
CAZURILE DE ANGAJARE A RĂSPUNDERII
CIVILE DELICTUALE CONFORM CODULUI CIVIL
1. pentru prejudiciul cauzat de o autoritate publică, de o persoană cu funcţii
de răspundere, prin erori judiciare sau de anchetă (art. 2006, 2007 Cc);
2. pentru prejudiciul cauzat:
 de minori (art. 2008, 2009);

 de o persoană în privința căreia s-a instituit o măsură de ocrotire judiciară

(art.2010);
 de o persoană cu discernămînt diminuat (art. 2011);

 de prepus (art. 2005);

3. pentru prejudiciul cauzat de un izvor de pericol sporit (art. 2013);

4. pentru prejudiciul cauzat prin vătămarea sănătăţii sau prin deces (art.
2028, art. 2031);
5. pentru prejudiciul cauzat de animale (art. 2014), surparea construcţiei
(art. 2015), căderii sau scurgerii din construcție (art. 2016), produse cu vicii
(art. 2040).
LEGEA DE MODERNIZARE A CODULUI
CIVIL A INTRODUS NOI CAZURI DE
RĂSPUNDERE:
1) pentru prejudiciul cauzat de o construcţie, izvor de pericol sporit pe care o
abandonează până când o altă persoană intră în posesia ei (art. 2017; cf. art. VI. –
3:208 DCFR).
2) pentru prejudiciul suferit de o persoană ca urmare a luării de către ea a unei
decizii încrezându-se, în mod rezonabil, pe o consultaţie incorectă sau o
informaţie incorectă (art. 2018; cf. art. VI. – 2:207 DCFR).
3) pentru împiedicarea sau tulburarea activităţii profesionistului (art. 2019; cf.
art. VI. – 2:208 DCFR).
4) pentru cheltuielile suportate de autoritatea publică competentă pentru
restabilirea elementelor naturale care constituie mediul, cum ar fi aerul, apa,
solul, flora şi fauna, ca urmare a lezării substanţiale (art. 2020; cf. art. VI. –
2:209 DCFR, implementează art. 3(3) şi 8 ale Directivei 2004/35/CE din 21
aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu
prevenirea și repararea daunelor aduse mediului).
5) pentru prejudiciul cauzat unei persoane ca urmare a declaraţiei dolosive făcute
de o altă persoană, prin cuvinte sau comportament, urmează a fi reparat (art.
2021; cf. art. VI. – 2:210 DCFR).
CONDIŢIILE GENERALE ALE RĂSPUNDERII
DELICTUALE (ART. 1398 CC)

fapta ilicită;
prejudiciul;
raportul de cauzalitate între fapta
ilicită şi prejudiciu;
vinovăţia autorului faptei ilicite şi
prejudiciabile.
FAPTA ILICITĂ SAU CONDUITA ILICITĂ

Constă în:
acțiunea sau inacțiunea
contrară legii
care are ca rezultat atingerea sau
încălcarea drepturilor subiective.
DEFINIŢIA DOCTRINĂ A FAPTEI ILICITE

”orice faptă prin care,

încălcîndu-se normele dreptului
obiectiv,
sunt cauzate prejudicii dreptului
subiectiv aparținând unei persoane”.
C.Stătescu., C.Bărsan. Drept civil. Teoria generală aobligațiilor,
ed. a III-a, București, Editura BECK, 2000,p. 172.
TRĂSĂTURILE FAPTEI ILICITE:
un comportament interzis de lege,
contravine unei norme de drept prin care sunt
protejate drepturile subiective ale persoanei.
Calificarea faptei ca ilicită:
când se încalcă o normă juridică concretă, sau

cînd se încalcă obligația de a nu leza drepturile

altor persoane, obligație născută dintr-un raport
absolut.
CATEGORIILE FAPTEI ILICITE:
a) acțiuni:
o persoană încalcă o obligație prevăzută de o
normă juridică cu caracter general, care este
obligatorie pentru oricine.
Ex.: deteriorarea unui bun, sustragerea unui bun,
vătămarea corporală a altei persoane, defăimarea
unei persoane etc.
Efectul:
- cel care a cauzat acest prejudiciu va purta
răspundere.
B) INACŢIUNI:
 norma de drept obligă la săvîrșirea unor anumite acțiuni, iar acest
lucru nu se întîmplă.
Fac parte din categoria faptelor ilicite omisive sau inacţiune:
 neluarea măsurilor de tehnică a securităţii muncii;

 neacordarea asistenţei medicale de urgenţă;

 neluarea măsurilor de profilaxie sau combatere a unei maladii
contagioase,
 refuzul de a încheia un contract forţat;
 neatenţionarea trecătorilor cu privire la o gură de canal descoperită
pe trotuar sau pe carosabil etc.
Faptele omisive predomină în domeniul dreptului consumului,
medical, mediului etc.
FAPTA ILICITĂ PRIN INCAŢIUNE
Exemplu:
Orice proprietar trebuie să aibă grijă de bunurile sale ca un
bun gospodar.
Efectul neefectuării lucrărilor de întreținere a unei
construcții care se prăbușește și aduce prejudicii vecinilor:
– constituie o faptă ilicite cauzatoare de prejudicii sub forma
de inacțiune.
Prezumţia:
Orice faptă prejudiciabilă este ilicită până la proba contrară.
Exonerarea de răspundere:
- autorul prejudiciului trebuie să probeze caracterul licit al
faptei sale.
RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ SE
ANTRENEAZĂ DACĂ FAPTA PREJUDICIABILĂ ESTE
ILICITĂ.

Dacă fapta prejudiciabilă are caracter licit:

 răspunderea reparatorie nu există.

Fapta prejudiciabilă este lipsită de condiţia ilicităţii:

 când deşi cauzează un prejudiciu injust altuia, are loc în
prezenţa unor împrejurări prevăzute expres de lege.
Împrejurările prevăzute de Codul civil:
 legitima apărare (art. 2001)

 starea de necesitate (art. 2002)

 îndeplinirea unei activități impuse ori permise de lege (art.

2004)
 cauzarea prejudiciului la rugămintea sau cu consimţămîntul
persoanei vătămate (art. 1998).
2. DEFINIŢIE A PREJUDICIULUI

consecințele negative
cu caracter patrimonial sau
nepatrimonial al faptei ilicite,
apărute ca urmare a lezării drepturilor
subiective patrimoniale și persoanl
nepatrimoniale ale persoanei.
CONSTITUIE PREJUDICII:
distrugerea sau deteriorarea unor bunuri;
vătămarea sănătății unei persoane care reduce ori
duce la pierderea capacității sale de muncă;
decesul susținătorului legal al unei persoane în urma
unui accident cu toate consecințele patrimoniale care
decurg pentru descendenții acestuia;
vătămări aduse onoarei, demnităţii, reputației,
poziției sociale persoanei etc.
CLASIFICAREA CLASICĂ A
PREJUDICIILOR:
După cum au sau nu conţiut economic:
a) prejudicii patrimoniale:
apar în rezultatul încălcării unui drept patrimonial,
au un conținut economic și pot fi evaluate în bani.
pentru repararea lui este necesat ca acesta să fie
cert, adică să fie neîndoielnic și să poată fi evaluat
în prezent.
Ex.: sustragerea, distrugerea unui bun, uciderea unui
animal, pierderea unui profit, pierderea clientelei
etc.
FELURILE PREJUDICIUL PATRIMONIAL
a) prejudiciului b) venitul ratat (art. 19 Cc):
 beneficiile pe care le-ar fi
efectiv:
obținut păgubitul dacă nu i-ar
- cheltuielele pe care fi fost încălcate drepturile sau
persoana lezată într-un deteriorate bunurile.
Repararea venitului ratat se
drept le-a suportat sau
întâlnește mai frecvent în
urmează să le suporte cadrul răspunderii contractuale
la restabilirea dreptului când debitorul nu și-a
îndeplinit obligația asumată.
încălcat, pierderea sau
Nu se exclude și în cadrul
deteriorarea bunurilor răspunderii delictuale.
sale.
B) PREJUDICII NEPATRIMONIALE
(MORAL):
 sunt consecinţele dăunătoare suferite de o persoană
care nu pot fi evaluate în bani;
 consatu mereu în suferinţe fizice şi psihice
 sunt urmare a încălcării drepturilor persoanle
nepatrimoniale care definesc personalitatea umană.
ÎN DEPENDENȚĂ DE ˮDOMENIUL PERSONALITĂȚII
UMANE ÎNCĂLCATEˮ PREJUDICIILE NEPATRIMONIALE
SUNT:
 cauzate personalității fizice sau prejudicii corporale: urmare a
atingerii aduse sănătății și integrității corporale a omului (de
regulă, dureri fizice sau psihice);
 de agrement: în pierderea sau restrângerea posibilităților ființei
umane de a se bucura de satisfacțiile și plăcerile normale ale vieții;
 estetic: atingerile aduse armoniei fizice și înfățișării unei persoane,
referindu-se la mutilări, desfigurări, cicatrice cauzate persoanei
umane;
 cauzate personalității afective: durerile psihice determinate de
moartea unei rude, persoanei apropiate; ruperea logodnei etc.;
 cauzate personalității sociale: consecințele încălcării unor drepturi
personale nepatrimoniale (onoarea, demnitatea, reputația, numele,
firma comercială etc.) produse prin insulte, calomnii, defăimări.
EXEMPLU DE PREJUDICIU DE
AGREMENT
Victima unui accident de circulaţie care nu se mai poate deplasa
este lipsită de plăcerea:
 de a face mişcare fizică;

 de a merge la spectacole;

 de a se plimba;

 de a face excursii.

Ea are dreptul la repararea acestui prejudiciu în sume de bani

necesare la procurarea unor:
- mijloace care să-i acopere nevoia de divertisment (cumpărarea
unui televizor color, a unui radio, a unor cărţi, discuri) sau
- mijloace tehnice care sa-i permită deplasarea (un aparat rulant
cu comenzi multiple).
CONCLUZIA:
1. Pentru angajarea răspunderii civile prin repararea
prejudiciului moral sunt necesare condițiile generale
de angajare a răspunderii civile delictuale.
2. este lasat la discreția instanței de judecată
soluționarea mai multor probleme cum ar fi:
caracterul și gravitatea suferințelor fizice sau
psihice;
circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul;

statutul social al persoanei vătămate;

gradul de vinovăția al autorului prejudiciului etc.

CONCLUZIA:
repararea prejudiciilor morale are loc:
 în toate cazurile când a fost constatată încălcarea
drepturilor personale nepatrimoniale ale persoanei
vătămate
 printr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu săvârșită cu
vinovăție,
 iar în cazurile expres prevăzute de lege și fără vinovăție,

 mărimea compensării pentru prejudiciile morale se

stabileşte de către instanța de judecată în fiecare caz
concret pentru fiecare persoană în parte.
Pentru detalii a se vedea: Nagacevschi V., Cazac O., Repararea prejudiciului
moral // Manualul judecătorului pentru cauze civile, ed. a 2-a, Chişinău, Tipografia
Centrală, pp.1031-1071.
CLASIFICAREA MODERNĂ ŞI ACTUALĂ
ŞI MODERNĂ A PREJUDICILOR
a) Prejudicii patrimoniale sau economice:
rezultă din încălcarea drepturilor şi intereselor economice ale
victimei, cum sunt:
 dreptul de proprietate, alte drepturi reale, drepturile de creanţă,
garanţiile executării obligaţiilor.
b) Prejudicii corporale:
rezultă din încălcarea drepturilor persoanle nepatrimoniale care
definesc personalitatea fizică a unei pesoane, cum sunt:
 dreptul la viaţă, la sănătate, la integritatea corporală.

Sub aspectul structurii ele sunt mixte, având:

 o latură partimonială, se repară prin despăgubiri băneşti şi

 alta nepatrimonială, se repară prin mijloace nepatrimoniale şi

plata de bani cu titlu de compensaţii băneşti.
C) PREJUDICII SAU DAUNE MORALE
PURE
Constau în dureri psihice cauzate prin lezarea persoanlităţii
afective sau sociale, cum sunt:
 moartea unei rude apropiate, atentarea la onoarea,
demnitatea, cinstea victimei, atingerile aduse vieţii
private sau dreptului la propria imagine etc.
 Ele alcătuiesc componenta morală a prejudicilor
corporale.
Sunt reparabile:
 în primul rând prin mijloace nepatrimoniale

 de asemenea printr-o indemnizaţie sau compensaţie

bănească stabilită de instanţa de judecată.
ÎN DEPENDENȚĂ DE POSIBILITATEA
INDIVIDULAIZĂRII
a) prejudicii individuale:
vizează o singură persoană sau, chiar dacă este cauzat
mai multor persoane, poate fi determinată marimea și
forma față de fiecare dintre aceștea.
b) prejudicii colective:
 este un prejudiciu cauzat unui grup de oameni uniţi prin
îndeletnicire, loc de muncă sau localizare geografică
(cum sunt lucrătorii din învăţământ).
Exemplu de "prejudiciu colectiv„:
- practicile ilegale legate de încălcări ale drepturilor conferite de legislația
Uniunii, săvârșite de către unul sau mai mulți comercianți sau alte persoane.
Persoanele prejudiciate au dreptul să introducă acțiuni în justiție solicitând
încetarea unor astfel de practici sau obținerea de despăgubiri.
ÎN FUNCȚIA DE FAPTUL DACĂ MARIMEA ACESTUIA PUTEA SAU
NU PUTEA FI PREVĂZUTĂ DE PĂTIMAȘ ȘI DELICVENT LA
MOMENTUL SĂVÎRȘIRII FAPTEI ILICITE:

a) prejudiciul previzibil: b) imprevizibil.

- consecinţele dăunătoare care
au putut fi prevăzute în
momentul săvârşirii faptei
ilicite.
Exemplu:
Debitorul răspunde numai
pentru prejudiciile:
 pe care le-a prevăzut sau
 pe care putea să le prevadă, ca
urmare a neexecutării
obligaţiei, la data încheierii
contractului.
Condiţiile:
 neexecutarea intenţionată
a obligaţiei ori
 neexecutarea din culpă
gravă a debitorului.
Efectul:
- va răspunde şi pentru
prejudiciile imprevizibile la
momentul încheierii
contractului.
APRECIEREA PREVIZIBILITĂŢII SAU
IMPREVIZIBILITĂŢII PREJUDICIULUI SUFERIT DE
CREDITOR

 este în competenţa judecătorului învestit cu soluţionarea

cauzei.
 imprevizibilitatea prejudiciului este invocată în instanţă
şi trebuie dovedită de debitorul contractual.
DIN PUNCTUL DE VEDERE AL
DURATEI PRODUCERII
a) prejudicii instantanee
 se produce dintr-o dată sau într-un interval
de timp foarte scurt;
Ex.: sustragerea unui obiect, moartea unui
animal prin împuşcare și
a) prejudicii succesive:
– care se produc continuu sau într-o perioadă
îndelungată de timp.
Ex.: infirmitate îndelungată, contractarea unei
boli profesionale.
CONDIŢIILE DE REPARARE A
PREJUDICIULUI
Prejudiciul se reapară dacă este:
a) cert – când existenţa lui actuală sau viitoare este sigură, neîndoielnică, poate fi
stabilită întinderea lui.
Sunt certe prejudiciile:
 care s-au produs în întregime până la momentul în care vistima solicită
repararea lui;
 viitoare care încă nu s-au produs, dar întrunesc următoarele condiţii:

1. este sigur că se vor produce şi

2. evaluarea lor este posibilă în momentul în care se solicită repararea lor.

Ex.: dacă victima unui accident a rămas cu o incapacitate de muncă permanentă,

prejudiciul este cert, deşi în bună parte el se va produce în viitor.
a) direct – este suferit direct de victimă;

b) personal – doar persoana sau persoanele care au suferit prejudiciul pot solicita
repararea lui.
c) rezultă din încălcarea unui drept sau interes legitim – este rezultatul încălcării
unui drept patrimonial sau nepatrimonial.
ATENUAREA CONDIŢIEI CERTITUDINEI
PREJUDICIULUI ARE LOC ÎN CAZUL
 prejudiciilor care rezultă din pierderea unei şanse.
Fac parte din această categorie:
 prejudiciile care sunt urmarea pierderii de către o
persoană a şansei sau posibilităţii de a realiza un câştig
sau de a evita o pierdere.
Ex.:
 Accidentul suferit de o persoană, care o pune în
imposibilitatea de a se prezenta la unu examen sau
concurs pentru ocuparea unui post;
 Neîndeplinirea de către avocat a unui act de procedura
care a compromis şansa clientului de a câştiga procesul
etc
3. LEGĂTURA CAUZALĂ ÎNTRE FAPTĂ ŞI
PREJUDICIU (ART. 2022 CC).

Se consideră că persoana a cauzat prejudiciul

dacă el:
 constituie consecința faptei acelei persoane ori
 consecința izvorului de pericol pentru care
acea persoană răspunde conform legii.
În cazul vătămării integrității corporale sau altei
vătămări a sănătății ori al decesului:
- nu se va lua în cont predispoziția persoanei vătămate la
un anumit tip de vătămare sau la o anumită mărime a
vătămării.
ANGALAREA RĂSPUNDEREA CIVILĂ
DILECTUALĂ (ART. 1998. ALIN. 1 CC)
Printr-o faptă ilicită este cauzat un prejudiciu care
este rezultatul unei acţiuni sau omisiuni.
Exemplu de stabilire a raportului de cuzalitate:
un hoţ a spart geamul şi a intrat în casă;

fură un televizor.

Efectul:
- paguba suferită este rezultatul acţiunilor
făptuitorului.
DIFICULTATEA STABILIRII RAPORTULUI
DE CAUZALITATE
 atunci când există un şir de cauze, un lanţ cauzal
 trebuie analizat pentru a determina cauza prejudiciului.

Exemplu:
 o persoană îi aplică alteia câteva lovituri, aparent nu grave,

 persoana cade jos,

 afară-i ger şi peste câteva ore cineva cheamă salvarea

 el este internat în spital, unde aşteaptă îngrijirea medicului timp

de o oră,
 iar după ce primeşte o îngrijire superficială la două ore decedează.

Care este cauza decesului:

- loviturile, îngheţul corpului, tratamentul medical insuficient
acordat?
CAUZAREA PREJUDICIULUI DE MAI MULTE
ÎMPREJURĂRI PENTRU CARE RĂSPUND DIFERITE
PERSOANE

Dacă se stabileşte că prejudiciul a fost

cauzat de una din acele întîmplări, însă nu s-
a stabilit din cauza căreia anume:
- se prezumă, pînă la proba contrară, că
prejudiciul a fost cauzat de către fiecare
persoană care răspunde pentru cel puțin una
din acele întîmplări.
SOLUŢIA:
- este necesar să fie stabilit un raport de cauzalitate nu în
general, ci
 care acţiunea sau inacţiunea omenească a pus în mişcare
aceste cauze sau au favorizat desfăşurarea lor
nestingherită sau au împiedicat-o.
Se va lua în considerare că:
 orice faptă umană se desfăşoară în societate,

 ea se află, în mod obiectiv, într-o infinită serie de relaţii

cu faptele altor oameni ori serie de factori exteriori şi
respectiv,
 necesitatea de a selecta anume factorii care au contribuit
concret la producerea prejudiciului.
4. VINOVĂŢIA – CONDIŢIE NECESARĂ PENTRU
ANGAJAREA RĂSPUNDERII CIVILE DELICTUALE

Articolul 1998 Cc instiuie principiul

răspunderii întemeiate pe vinovăţia
autorului faptei ilicite şi prejudiciabile.
Vinovăţia este atitudinea psihică a
autorului faptei ilicite şi prejudiciabile
faţă de fapta resectivă şi faţă de
urmărie acestei fapte.
ELEMENTELE:
a) Intelectiv
– conştientizarea semnificaţiei sociale a faptei şi
posibilitatea de a prevedea urmările acestei fapte. Pentru a
răspunde omul trebuie să-şi dea seama că faptele sale pot
să încalce drepturile altor persoane, adică să aibă
cunoştinţă de caracterul antisocial al conduitei sale.
b) volitiv:
- procesele psihice de deliberare şi de luare a unei
hotărâri cu privire la conduita pe care o va avea autorul
faptei. Presupune întotdeauna libertatea de decizie din
partea autorului faptei. Lipsa acestei libertăţi are drept
consecinţă lipsa vinovăţiei.
FORMELE VINOVĂŢIEI (ART. 20 CC):
1. Intenția - fapta este săvîrșită cu intenție dacă persoana care a săvîrșit-o:
 își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale,

 a prevăzut urmările ei prejudiciabile,

 le-a dorit sau a admis, în mod conștient, survenirea acestor urmări.

2. Imprudențea sau din culpă dacă persoana care a săvîrșit-o:

 fie își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii
sale,
 a prevăzut urmările ei prejudiciabile,

 dar a considerat în mod ușuratic că ele pot fi evitate,

 fie nu își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau

inacțiunii sale,
 nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile,

 deși trebuia și putea să le prevadă.

DISTINCŢIA DINTRE FORMELE VINOVĂŢIEI ÎN
DREPTUL CIVIL, DE REGULĂ, NU PREZINTĂ
IMPORTANŢĂ PRACTICĂ, DEOARECE:

Răspunderea civilă reparatorie are ca finalitate repararea

integrală a prejudiciului şi mai puţin condamnarea
făptuitorului.
Doar în anumite situaţii distincţia este necesară.
Ex.:
1. dacă prepusul a cauzat prejudiciul cu intenție, persoana
vătămată poate alege să ceară repararea prejudiciului
numai de la comitent, numai de la prepus sau de la
ambii în mod solidar (art. 2005).
2. persoana cu funcţie de răspundere va răspunde solidar în
cazul intenţiei sau culpei grave (art. 2006).
LEGISLAȚIA ÎN VIGOARE
REGLEMENTEAZĂ RĂSPUNDEREA
SUBIECTIVĂ ȘI OBIECTIVĂ
Trăsăturile caracteristice răspunderii
subiective:
- se întemeiază pe ideea de culpă, adică pe
vinovăţia dovedită a autorului faptei
prejudiciabile.
Adtfel, porivit art. 1998 Cc:
„Cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie
este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în
cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin
acţiune sau omisiune”.
CONCLUZIA
Textul de lege reglementează:
 răspunderea oricărei persoane pentru prejudiciul cauzat
altuia prin propriea faptă ilicită extracontractuală;
 răspunderea civilă pentru fapta proprie este regula şi se
fundamentează pe vinovăia dovedită a autorului faptei.
Răspunderea civilă delictuală este în principiu subiectivă.
CAZURILE DE RĂSPUNDERE
DELICTUALĂ SUBIECTIVĂ
 răspunderea pentru fapta proprie sau pentru fapta altuia.
Exemplu:
1. răspunderea pentru prejudiciile cauzate de minori (art.
2008, 2009);
2. răspunderea pentru prejudiciile cauzate de o persoană
în privința căreia s-a instituit o măsură de ocrotire
judiciară (art.2010) sau de o persoană cu discernămînt
diminuat (art. 2011);
Efectul răspunderii pentru fapta altuia:
- propria răspundere se adaugă la răspunderea autorului
prejudiciului şi funcționeazăca o garanție față de victimă,
născută direct din lege.
RĂSPUNDEREA DELICTUALĂ
OBIECTIVĂ
Trăsăturile caracteristice:
 se angajează fără condiţia vinovăţiei dovedite sau
prezumate a persoanei răspunzăătoare.
 este o excepție de la principiul culpei și angajarea ei se
explică pe un temei obiectiv.
Fundamentul obiectiv al răspunderii este:
 ideea sau obligaţia de garanţie, având ca suport riscul de
activitate;
 ideea sau pricncipiul echităţii.
CAZURI DE RĂSPUNDERE OBIECTIVĂ:
1. răspunderea statului pentru prejudiciul cauzat prin
acțiunile organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau
ale instanțelor de judecată (art. 2006, 2007 Cc);
2. pentru prejudiciul cauzat de animale (art. 2014),
surparea construcţiei (art. 2015), căderii sau scurgerii din
construcție (art. 2016), produse cu vicii (art. 2040).
3. pentru prejudiciul cauzat de un izvor de pericol sporit
(art. 2013).
SARCINA PROBAŢIUNII
Victima trebuie să dovedească:
că a intervenit fapta ilicită a omului în
cauzarea de prejudicii și
să demonstreze raportul de cauzalitate
dintre culpă și prejudiciu.