Tema 3: Răspunderea civilă

Orele
de curs: 3
de seminar: 3
lucru individual: 12

Lector:
Tabuncic Tatiana
Dr., conf. univ.
Unităţile de conţinut:

1. Noţiunea de răspundere civilă şi funcţiile ei. Formele răspunderii.

2. Răspunderea delictuală.
3. Răspunderea contractuală.
4. Cauze care influenţează răspunderea debitorului.
5. Cazurile care exclud răspunderea civilă.
6. Felurile răspunderii civile delictuale.
6.1. Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.
6.2. Răspunderea civilă pentru fapta altuia.
6.3. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, în genere, de animale, de
surparea construcţiei şi în cazul căderii sau scurgerii din construcţie.
Obiectivele:

- determinarea locului răspunderii civile în contextul răspunderii juridice;

- analiza principiilor şi funcţiilor răspunderii civile;
- argumentarea fundamentului răspunderii civile;
- determinarea conţinutului răspunderii civile delictuale şi răspunderii civile
contractuale;
- stabilirea asemănărilor şi deosebirilor între cele două forme ale răspunderii civile;
- identificarea problemei cumulului celor două forme ale răspunderii civile;
- analiza cauzelor care exclud răspunderea civilă.
Actul normativ:
Codul civil al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.1107-XV din 06 iunie 2002, în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.82-86 din 22.06.2002, modernizat prin Legea nr. 133 din 15.11.2018, în Monitorul Oficial nr. 467-479 din
14.12.2018, în vigoare 01.03.2019.

Bibliografia
1. Sergiu Baieş, Gheorghe Mîţu, Octavian Cazac, Valentina Cebotari, Sorin Brumă, Oxana Robu, Ion Creţu, Tatiana
Tabuncic, Aliona Cara. Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor: Manual. Chişinău, Editura Tipografia Centrală, 2015. -
752 p.
2. Colectiv de autori. Sub redacția Sergiu Baieș: Drept civil. Drepturi reale. Teoria generală a obligațiilor. Scheme,
spețe, teste. Tipografia Centrală. Chișinău, 2017.
3. Nicolae Clima, Oleg Efrim. Repararea prejudiciului în legătură cu cauzarea daunei sănătăţii // Manualul
judecătorului pentru cauze civile, ed. a 2-a, Chişinău, 2013, p. 1086.
4. Vitalie Nagacevschi, Octavian Cazac. Repararea prejudiciului moral // Manualul judecătorului pentru cauze civile,
ed. a 2-a, Chişinău, 2013, p. 1031.
Jurisprudenţă

1. Hotărârea Plenului CSJ cu privire la practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei
materiale despre încasarea prejudiciului cauzat prin vătămare a integrităţii corporale sau altă vătămare a
sănătăţii ori prin deces // Buletinul CSJ nr. 12 din 2005, p. 6-14 sau www.csj.md
2. Hotărârea Plenului CSJ cu privire la examinarea litigiilor privind repararea prejudiciului moral şi
material cauzat persoanelor deţinute prin violarea art.3, 5, 8 din Convenţia Europeană pentru Apărarea
Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, nr. 8 din 24 decembrie 2012 // Buletinul CSJ, 2013,
nr.4, pag.4., sau www.csj.md
3. Hotărârea Plenului CSJ privind aplicarea de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei ce reglementează
modalităţile de reparare a prejudiciului cauzat prin întîrziere sau executare necorespunzătoare a
obligaţiilor pecuniare, cu excepţia celor izvorîte din contractul de credit bancar sau împrumut, nr.9 din 24
decembrie 2010 // Buletinul CSJ, 2011, nr.5, pag.6 sau www.csj.md
1. Noţiunea de răspundere civilă şi
funcţiile ei. Formele răspunderii.
Noţinea:
Răspunderea civilă este o formă a răspunderii juridice
care se manifestă prin obligarea persoanei
care prin fapta sa ilicită de natură contractuală sau extracontractuală a cauzat
un prejudiciu de a-l repara integral.

Elemente definitorii ale răspunderii civile:

1. este o formă a răspunderii juridice;
2. apare ori de câte ori printr-o faptă ilicită s-a cauzat un
prejudiciu;
Fapta ilicită:
- încălcarea prevederilor legii sau contractului;
4. scopul răspunderii juridice civile:
-obligarea persoanei de a repara prejudiciul cauzat prin
fapta sa ilicită.
5. nu exclude alte forme a răspunderii juridice, poate
coexista cu ele.
E.g.:
Vătămării grave a integrității corporale sau a sănătății:
-constituie o infracțiune (art. 151 Cod penal);
-făptuitorul este obligat la plata despăgubirilor
persoanei vătămate (art. 2025 Cc);
6. are caracter patrimonial, fiind în toate cazurile
urmată de:
-repararea prejudiciului cauzat;
-recuperarea daunelor;
-plata clauzei penale.
7. nu se declanşează din oficiu, ci numai la cererea
titularului dreptului subiectiv lezat.
Victima trebuie să apeleze la forţa de constrângere a
statului;
8. aplicarea răspunderii nu exclude executarea obligaţiei
în natură, în marea majoritate a cazurilor.
Excepţie:
- atunci cand creditorul pierde interesul pentru
executare datorită unor circumstanţe obiective.
Scopul, importanţa şi locul răspunderii civile
Scopul:
- de a asigura circuitul civil şi funcţionarea normală a mecanismelor relaţiilor sociale în societate.
Importanţa:
-constituie dreptul comun în materia răpsunderii patrimoniale;
-contribuie la ocrotirea drepturilor subiective şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice.
Locul:
-este central în cadrul răspunderii juridice;
-are caracter de drept comun în raport cu răspunderea ce survine conform regulilor celorlalte ramuri de
drept.
Principiile răspunderii civile

1. Principiul reparării integrale a prejudiciului (art. 19 Cc)

Esenţa: persoana lezată într-un drept al ei sau într-un interes recunoscut de lege poate cere repararea integrală a
prejudiciului patrimonial și nepatrimonial cauzat.

Dezvoltarea principiului în materia răspunderii delictuale:

Potrivit art. 1998 alin. 1 Cc:
„Cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat:
-să repare prejudiciul patrimonial, iar
-în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune”.
Dezvoltarea principiului în materia răspunderii contractuale:
Potrivit art. 901 alin. 1 Cc:
„Atunci cînd, fără justificare, debitorul nu își execută obligația, creditorul poate, în condițiile legii și, după caz, ale
contractului, la alegerea sa:
a) să ceară executarea silită a obligației;
b) să suspende executarea obligației corelative;
c) să reducă obligația sa corelativă;
d) să recurgă la rezoluțiunea contractului;
e) să ceară plata de despăgubiri pentru prejudiciul suferit prin neexecutare;
f) să exercite orice alt mijloc juridic de apărare, prevăzut de lege sau contract, pentru realizarea dreptului său încălcat
prin neexecutare.
Repararea integrală a prejudiciului cauzat presupune (art. 19 alin. 1 Cc):
1. recuperarea daunei reale:
- cheltuielile pe care persoana lezată le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului sau interesului
recunoscut de lege încălcat, distrugerea sau deteriorarea bunurilor sale.
Ex.:
- cheltuielile de tratament, proteze, aditivi alimentari, adică cheltuielile pentru recuperarea condiţiei fizice anterioare
şi reformarea modului de viaţă similar celui anterior vătămarii.

2. a profitului ratat
Ex.: diminuarea veniturilor proprorţional diminuării capacităţii de muncă;
Pierderea locului de muncă duce la pierderea venitului pe care l-ar fi realizat dacă sănătate nu i-ar fi fost vătămată.

3. a prejudiciului moral, în cazurile prevăzute de lege:

- suferințele fizice – durerea simţită de victimă (se exclude dacă se află în stare de inconştienţă, de ex., sub
anestezie)
- și psihice – retrăirile interne ale victimei ocazionată de dauna fizică.

4. prejudiciului biologic:
- pierderea sau diminuarea unei capacități a corpului uman (lipsirea de un organ, limitarea fucţiei sale, lăsarea unor
urme pe corp).
2. Principiul reparării în natură a prejudiciului (art. 2025 Cc)
-restabilirea situației anterioare
Ex.:
-transmiterea unui bun de același gen și de aceeași calitate,
-repararea bunului deteriorat etc.

Scopul răspunderii civile:

-înlăturarea prejudiciului suferit de o persoană şi repunerea acesteia în situaţia anterioară.
Se concretizarea prin operaţiuni materiale, precum:
-înlocuirea bunului distrus cu altul de acelaşi fel;
-remedierea stricăciunilor sau defecţiunilor cauzate unui lucru;
-distrugerea sau ridicarea lucrurilor făcute cu încălcarea unui drept al altuia etc.
Efectul neexecutării de bună voie a obligației contractuale

Creditorul poate cere executarea silită a obligației în natură prin:

-obligarea debitorului să execute în mod efectiv și real obiectul obligației.
E.g.:
Fabrica de pâine nu a primit la timp grâul prevăzut în contract de la furnizor.
Motivul: ploile abundente în localitatea dată și, respectiv, roada sub nivelul planificat.
Posibilităţile furnizorului de a executa obligația în natură:
-prin cumpărarea grâului pe piața internă și punerea cantității necesare la dispoziția creditorului şi
-suportarea consecințelor întârzierii în executarea obligației.
Imposibilitatea restabilirii situaţiei anterioare sau pierderea interesului de către persoana vătămată în
repararea în natură (art. 2025 Cc):
Efectul: trecerea la executarea ei prin echivalent bănesc (despăgubire);
Echivalentul constă în:
- acordarea de despăgubiri creditorului pentru prejudiciul cauzat datorită neexecutării în natură a
obligației.
Despagubirile se stabilesc prin:
-acordul părților sau,
-în lipsa unui asemenea acord, prin hotărîre judecătorească.
3. Principiul reparării promte a prejudiciului cauzat
Esenţa: Prejudiciul cauzat urmează a fi reparat imediat de autor sau persoana responsabilă.
Efectul: cu cât repararea prejudiciului este mai promtă cu atât mai puțin dăunătoare sunt consecințele faptei
ilicite.
E.g.:
Repararea imediată a prejudiciului cauzat prin vătămare a integrității corporale sau prin altă vătămare a sănătății
(art. 2028 Cc) are ca efect:
- împiedicarea agravării ulteriore a vătămării stării sănătății victimei.

Consfinţirea legală a principiului:

Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 8 din 24.12.2012 cu privire la examinarea litigiilor privind
repararea prejudiciului moral și material cauzat persoanelor deținute prin violarea art. 3, 5, 8 Convenția
Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale stabileşte că
ˮ...  compensațiile trebuie plătite promt, în general, nu mai târziu de 6 luni de la data la care hotărârea privind
acordarea compensației devine executorieˮ.
Funcţiile răspunderii civile

Preventiv-educativă:
- inducerea conştiinţei că fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu nu rămâne nesancţionată.

Reparatorie:
- stabilirea în sarcina autorului prejudiciului a unei obligaţii de despăgubire a persoanei
prejudiciate:
- înlăturarea consecinţelor negative.

Formele răspunderii civile

1. Răspunderea civilă delictuală:

- obligaţia unei persoane de a repara prejudiciul cauzat din fapte ilicite (delicte civile).
2. Răspunderea civilă contractuală:
obligaţia debitorului care izvorăşte dintr-un contract, de a repara prejudiciul cauzat creditorului prin
faptul:
-neexecutării,
-executării necorespunzătoare sau
-tardivă a prestaţiei datorate.
Deosebirile dintre răspunderea delictuală şi cea
contractuală
1. După obligaţia încălcată
a) răspunderea delictuală:
-este o obligaţie legală, cu caracter general, care
revine tuturor – de a nu leza drepturile altora prin
fapte ilicite.
b) răspunderea contractuală:
- se încălcă o obligaţie concretă, stabilită prin
contractul preexistent.
2. După subiectul pasiv:
a) răspunderea delictuală:
-persoana care a cauzat prejudiciul sau
-persoana responsabilă conform legii.
b) răspunderea contractuală:
- răspunderea poate fi invocată numai de părţile
contractante.
3. după izvor:
a) răspunderea delictuală:
-încălcarea unei obligaţii extracontractuale
b) răspunderea contractuală:
- încălcarea prevederilor contractului.
4. după capacitatea de a răspunde:
a) răspunderea delictuală:
-existenţa discernământului, minorul care a împlinit vârsta de
14 ani răspunde personal pentru prejudiciul cauzat.
b) răspunderea contractuală:
- existenţa capacităţii depline de exerciţiu.
5. După întinderea daunelor:
a) răspunderea delictuală:
-se răspunde atât pentru daune previzibile, cât şi pentru
daune imprevizibile.
b) răspunderea contractuală:
-numai pentru daune previzibile.
6. După sarcina probaţiunii culpei autorului faptei ilicite:
a) răspunderea delictuală:
-culpa autorului trebuie dovedită.
b) răspunderea contractuală:
- culpa debitorului se prezumă.
7. După caracterul obligaţiei de reparare a prejudiciului:
a) răspunderea delictuală:
-caracterul solidar al reparării prejudiciului pentru dauna
cauzată în comun.
b) răspunderea contractuală:
-caracterul, în principiu, divizibil.
Concluzia:
Răspunderea civilă:
- formează o singură instituție juridică;
- se manifestă în două forme (răspunderea delictuală și cea
contractuală) cu aceleași condiții de angajare.
Scopul final al ambelor:
- repararea prejudiciului cauzat.
Reglementarea juridică în Cc
a) răspunderea contractuală:
Capitolul V al Cărții a III ˮ NEEXECUTAREA OBLIGAȚIEI”, art. 901-914;
b) răspunderea delictuală:
- Capitolul XXXIII al Cărții a III RĂSPUNDEREA DELICTUALĂˮ.
Potrivit art.1999 Cc:
Răspunderea delictuală formează dreptul comun al răspunderii civile, deoarece:
- se aplică și în cazul prejudiciului cauzat în raporturile contractuale, cu excepția cazurilor în care se aplică
dispozițiile legale privind neexecutarea obligațiilor.
Răspunderea contractuală este o răspundere cu caracter special derogator.

Clasificarea doctrinară a formelor de răspundere civilă

După conţinut şi numărul persoanelor cărora li se impune obligaţia de a repara prejudiciul cauzat:
a) solidară, dacă este expres stipulată:
- în contract sau
- reiese din conţinutul legii sau
- când prestaţia este indivizibilă.
E.g.:
Posesorii izvoarelor de pericol sporit răspund solidar pentru prejudiciul cauzat unui terţ prin interacţiunea acestor
izvoare (coliziunea mijloacelor de transport etc.) (art. 2013 alin. 4 Cc).
 b) pe cote-păţi - obligaţii cu mai mulţi debitori
Esenţa: fiecare dintre debitori răspunde în faţa creditorului în mărimea cotei-părţi care îi revine conform legii sau
contractului.
Lipsa cuantumului sau imposibilitatea determinării:
- debitorii răspund în părţi egale.
E.g.: prejudiciul a fost cauzat de doi sau mai mulţi minori în vîrstă de până la 14 ani şi au părinţi diferiţi.
Efectul:
-Părinţii răspund faţă de partea vătămată nu solidar, ci pe cote-părţi, deoarece ei nu sunt autori ai faptei ilicite.
Dacă minorii au acelaşi tată şi aceeaşi mamă: răspunderea lor va fi solidară.

c) subsidiară - în prezenţa a doi debitori, unul fiind principal, iar celălalt – secundar
E.g.: art. 2009 alin. 2 Cc):
Lipsa bunurilor sau veniturilor suficiente pentru repararea prejudiciului cauzat de un minor între 14 şi 18 ani.
Efectul:
- Prejudiciul trebuie reparat, integral sau în partea nereparată, de către părinţi (adoptatori) sau curator dacă nu
demonstrează că și-au îndeplinit în mod corespunzător obligația de supraveghere.
Concluzia:
-răspunderea părinţilor, a adoptatorilor sau a curatorului este subsidiară;
-se angajează numai atunci când minorul nu are mijloace suficiente pentru repararea prejudiciului cauzat.
Încetarea răspunderea părinţilor, a adoptatorilor sau curatorului:
-la atingerea majoratului de către autorul prejudiciului sau
-dacă el dobândeşte bunuri sau venituri suficiente pentru repararea prejudiciului.
De studiat lecția online pentru studenții an 2, Facultatea de Drept USM, la Tema 3. Raspunderea civila, Cursul Drept
civil. Teoria generală a obligațiilor Conf. dr. Octavian Cazac, Departamentul Drept privat USM *

Raspunderea delictuala — introducere (MD)

https://www.youtube.com/watch?v=SG26qZZQcm4&t=6899s

00:00​Intro răspunderea delictuală 17:05​1. Fapta ilicită: intro 23:59​Fapta ilicită: încălcarea dreptului subiectiv
43:50​Fapta ilicită: încălcarea interesului legitim 1:23:40​Fapta ilicită: bun și speranța legitimă 1:27:20​Fapta ilicită
vs licită 1:34:20​Delict vs Contract 1:44:06​Răspunderea profesională 1:52:39​Delict vs Îmbogățirea nejustificată
1:57:36​Delict vs Gestiunea de afaceri fără mandat 2:03:56​Fapta ilicită: concluzii 2:05:48​2. Prejudiciul patrimonial
2:18:30​Prejudiciul nepatrimonial (moral) 2:23:27​3. Cauza atributivă: intro 2:26:05​Cauza atributivă: Vinovăția
2:34:01​Cauza atributivă: Materializarea riscului 2:36:39​4. Legătura cauzală 2:50:00​Apărările persoanei
responsabile 3:03:58​Efectele angajării răspunderii delictuale: despăgubirile 3:26:15​Succesiunea în raportul
delictual 3:29:13​Final