ACCIDENTUL NUCLEAR

DE LA CERNOBÎL
Padure Ion
• Accidentul nuclear de la Cernobîl a fost un accident major în centrala nucleară, pe data de 26 aprilie 
1986 la 01:23 noaptea, care s-a compus dintr-o explozie a centralei, urmată de contaminarea radioactivă a
zonei înconjurătoare. Centrala electrică se afla în apropiere de orașul Prîpeat, Ucraina. Acest dezastru este
considerat ca fiind cel mai grav accident din istoria energiei nucleare. Un nor de precipitații radioactive s-
a îndreptat spre părțile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei și părțile estice ale Americii de Nord.
Suprafețe mari din Ucraina, Belarus și Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ
336.000 de persoane. Circa 60 % din precipitațiile radioactive cad în Belarus, conform datelor post-
sovietice oficiale.
• Accidentul a pus în discuție grija pentru siguranța industriei sovietice de energie nucleară, încetinind
extinderea ei pentru mulți ani și impunând guvernului sovietic să devină mai puțin secretos. Acum statele
independente – Rusia, Ucraina și Belarus - au fost supuse decontaminării continue și substanțiale. E
dificil de estimat un număr precis al victimelor produse de evenimentele de la Cernobîl, deoarece
secretizarea din timpul sovietic a îngreunat numărarea victimelor. Listele erau incomplete și ulterior
autoritățile sovietice au interzis doctorilor citarea „radiație” din certificatele de deces. O eventuală
tentativă de decelare a contribuției radiației emise din cauza accidentului la mortalitatea prin cancer în
populația fostei Uniuni Sovietice e complicată de faptul că nu se cunoaște cu precizie nici măcar incidența
naturală a multor tipuri de cancer, arhivistica medicală în U.R.S.S. fiind, în mod vădit, extrem de
primitivă, atât înainte cât și după accident.
• Centrala era compusă din patru reactoare de tip RBMK-1000, fiecare capabil de producerea a 1 GW de 
putere electrică. Construirea centralei a început în anii '70 ai secolului XX, cu reactoarele nr. 1 (pus în
funcțiune în anul 1977), nr. 2 (pus în funcțiune în 1978), nr. 3 (pus în funcțiune în 1981) și nr. 4 (pus în
funcțiune în 1983, cel la care a avut loc accidentul nuclear).[8] Alte două reactoare erau în construcție la
momentul exploziei din 1986, construcția acestora fiind sistată și ulterior abandonată, după dezastru. [9]
 LICHIDATORII DE LA CERNOBÎL

• Lichidatorii au reprezentat personalul civil și militar chemat să se ocupe de consecințele 

dezastrului nuclear de la Cernobîl, Uniunea Sovietică (1986), la locul evenimentului.
Lichidatorii sunt creditați pe scară largă ca având o contribuție importantă la limitarea
daunelor, atât imediate, cât și pe termen lung, cauzate de dezastru.
• Ca urmare a statutului lor de veterani, lichidatorii au primit beneficii sociale semnificative.
Mulți lichidatori au fost aclamați ca eroi de către guvernul sovietic și de către presă, în timp
ce alții s-au luptat timp îndelungat pentru a li se recunoaște oficial participarea.
• Potrivit OMS, numai în 1986–1987 au fost utilizați 240.000 de lichidatori. În total au fost
emise certificate speciale pentru 600.000 de persoane care sunt recunoscute drept lichidatori.
[4]
 15 LUCRURI PE CARE NU LE ȘTIAI DESPRE CERNOBÎL

• Exact acum 30 de ani, reactoarele de la Cernobîl (Ucraina) au explodat. Aproape cinci

milioane de oameni locuiesc încă în zonele contaminate.
• Cantitatea de radiații eliberată este de cel puțin 100 de ori mai puternică decât cea eliberată
de bombele atomice de la Nagasaki și Hiroshima.
• Oamenii din Prîpeat, orașul cel mai apropiat, au fost evacuați la două zile după dezastru.
Până atunci, mulți dintre ei fuseseră deja expuși unui nivel înalt de radiații.
• Ploi radioactive au fost înregistrate până și în Irlanda. Ucraina, Belarus și Rusia au fost țările
cele mai afectate, înregistrând 63% din cantitatea totală de radiații emisă la Cernobîl.
• De când a fost abandonat de oameni în perioada radiațiilor maxime, Prîpeat a fost populat de
animale precum lupi, cai sălbatici, castori sau mistreți.
• Animalele care trăiesc în zona de excludere din jurul Cernobîlului manifestă o rată a
mortalității mai mare, un număr crescut de mutații genetice și rată de înmulțire scăzută.
• Ai putea crede că celelalte reactoare de la Cernobîl au fost oprite imediat, dar 3 dintre ele au
fost repornite și folosite pentru o perioadă de încă 13 ani!
• În urma accidentului, materialul radioactiv a fost acoperit de o carapace din ciment aflată azi
în stare de degradare avansată. O nouă structură protectoare se construiește astăzi peste
sarcofagul vechi, dar aceasta va rezista doar 100 de ani.
• Pădurea din apropiere a fost numită „pădurea roșie” deoarece radiațiile i-au dat o nuanță
puternic roșcată, lăsând doar moarte în urma lor.
• Industria nucleară și guvernele susținătoare din Ucraina, Rusia și Belarus vor să cheltuiască
miliarde pe alte proiecte nucleare, ignorându-și responsabilitatea față de supraviețuitorii de
la Cernobîl. De asemenea, minimalizează impactul dezastrului și ascund realitățile zilnice de
la Cernobîl.
• Acum poți chiar să-ți plănuiești o excursie în zona de alienație de la Cernobîl! Agențiile
turistice organizează tururi ale Prîpeatului, orașul abandonat.
• Prîpeat este un oraș foarte contaminat și va rămâne abandonat deoarece plutoniul are nevoie
de mai mult de 24 000 de ani pentru a-și reduce doar jumătate din intensitate.
• Radiațiile au fost atât de puternice încât ochii pompierului Vladimir Pravik și-au schimbat
culoarea din căprui în albastru.
• Suedia a fost prima țară care a informat lumea întreagă despre dezastru în timp ce guvernul
ucrainean a decis, la început, să țină secretă știrea despre explozie.
• În zonele contaminate, Cernobîlul afectează fiecare aspect din viețile oamenilor, radiația
aflându-se în mâncarea lor, în laptele și în apa pe care le consumă, în școli, parcuri și
terenuri de joacă pentru copii și în lemnul folosit pentru încălzire.