DAUNE SI ASIGURARI IN

TRANSPORTURI

Prejudiciul patrimonial

Masterand: Brodoceanu

Prof. univ.dr.ing: Filip Iulian

Andrei-Valentin

IASI 2016
1

Prejudiciul patrimonial

1. Notiuni generale

2.Caracterele prejudiciului
2.1.Prejudiciul trebuie sa fie real si cert

2.2.Prejudiciul trebuie sa fie direct

3

2.3.Prejudiciul trebuie sa fie material

2.4.Prejudiciul nu trebuie sa fi fost reparat

3.Evaluarea prejudiciului

4. Raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu

5.Prejudiciul, element al rspunderii civile

Prejudiciul, element esenial al rspunderii delictuale, const n efectul negativ
suferit de o anumit persoan, ca urmare a faptei ilicite svrit de o alt persoan ori
ca urmare a faptei unui animal sau lucru, pentru care este inut a rspunde o anumit
persoan.
6.Repararea prejudiciului
Prejudicul, indiferent de forma sa, d natere, din ziua n care a fost cauzat, la un drept
la reparaie, care trebuie exercitat n termenul de prescripie (art. 1381 Noul Cod Civil).
Prejudiciu este material atunci cnd prin fapta ilicit a fost adus atingere patrimoniului
unei persoane i acesta poate fi evaluat bnete, iar atunci cnd acesta nu poate fi
evaluat n bani (atingerea adus onoarei i demnitii unei persoane), suntem n
prezena unui prejudiciu moral(9). Atunci cnd prejudiciul este cert i nu a fost reparat,
se poate solicita repararea sa pe calea rspunderii civile delictuale.

a. ntinderea i formele reparaiei (art. 1385, art. 1386). Principiul reparrii

integrale a prejudiciului exprimat prin cunoscutul adagiu din latin, restitutio in
integrum, presupune nlturarea tuturor consecinelor duntoare ale unui fapt
ilicit, n scopul repunerii victimei n situaia anterioar.

Noul Cod Civil menine acest principiu i l consacr expres n textul

mai multor articole: art. 1349 al. (2): Cel care, avnd discernamnt, ncalc
aceast ndatorire, rspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat s le
repare integral., art. 1357 al. (1): Cel care cauzeaz altuia un pejudiciu printr-o
fapt ilicit [...] este obligat s-l repare., art. 1385 al. (1): Prejudiciul se repar
integral, dac prin lege nu se prevede altfel.. n practic, instana suprem a
reinut c despgubirile acordate victimei trebuie s constituie o just i integral
reparaie a pagubei(12), ntinderea despgubirilor fiind determinat de principiul
reparaiei integrale a prejudiciului(13). Prin reparare integral, se nelege att
repararea prejudiciului efectiv produs (damnum emergens), ct i beneficiul
nerealizat de victim (lucrum cessans), iar (art. 1385 al.3) Noul Cod Civil
consacr aceast componen a prejudiciului.. Dac producerea unui prejudiciu
viiitor este nendoielnic, se pot acorda despgubiri (art. 1385 al. 2), iar dac
fapta ilicit a determinat i pierderea ansei de a obine un avantaj sau de a evita
o pagub, reparaia va fi proporional cu probabilitatea obinerii avantajului ori,
dup caz, a evitrii pagubei, innd cont de mprejurri i de situaia concret a
victimei. Principiul reparrii n natur (art. 1386 al.1) exprim activitatea sau
operaia material, concretizat n: restituirea bunurilor nsuite pe nedrept,
nlocuirea bunului distrus cu altul de acelai fel, remedierea stricciunilor sau
defeciunilor cauzate unui lucru, distrugerea sau ridicarea lucrrilor fcute cu
nclcarea unui drept etc.
Scopul reparrii n natur, indiferent de forma sa, este acela de a
nltura prejudiciului suferit de o persoan i repunerea acesteia n situaia
anterioar(15). Reparaia se face n natur n msura posibilitilor, n caz contrar
urmnd s se recurg la repararea prejudiciului prin echivalent bnesc,
cuantumul despgubirilor fiind decis fie de ctre prii, prin acord, sau, n lipsa
acordului cocontractanilor, de ctre instana judectoreasc, prin raportare la
data producerii prejudiciului (art. 1386 al.2).. Caracterul de continuitate al
prejudiciului va determina acordarea unor despgubiri periodice (1386 al.3), n
timp ce un prejudiciu viitor, avnd o natur supus schimbrii, induce i reparaiei
aceeai natur, n sensul c este supus schimbrii.
b. Condiia ca prejudiciul sa nu fi fost nc reparat.
Pentru ca instana de judecat s poat dispune repararea
prejudiciului, acesta trebuie s ndeplineasc anumite condiii i anume,
prejudiciul s aib un caracter cert i s nu fi fost fost reparat nc. Condiia ca
prejudicul s nu fi fost nc reparat se justific prin existena principiului reparrii
integrale a prejudiciului, deoarece, prin angajarea rspunderii civile delictuale
trebuie s se ajung la repunerea victimei n situaia anterioara producerii
prejudiciului i nu la o mbogire fr just cauz a acesteia. Uneori, victima i
7

pstreaz dreptul la despgubire din partea autorului faptei ilicite productoare

de prejudicii, chiar dac dauna suferit a fost acoperit total sau parial, dup
cum urmeaz: I. dac victima beneficiaz de o pensie de la Asigurarile sociale de
stat i pensia nu acoper n totalitate prejudiciul produs, diferena de prejudiciu
va trebui pltit de autorul faptei prejudiciabile.
In cazul n care victima are o asigurare de bunuri i primete indemnizaia de la
societatea de asigurare, indeminizaia nu se poate cumula cu despgubirile datorate de
autorul prejudiciului, astfel c victima poate obine de la autorul prejudiciului numai
diferena dintre indemnizaia primit de la asigurator i prejudiciul suferit.(22) Dac
autorul prejudiciului este asigurat, victima prejudiciului poate primi despgubirea de la
societatea de asigurare, iar n cazul n care suma nu este suficient, victima are dreptul
s obin despgubiri de la autorul prejudiciului.
n literatura de specialitate s-a formulat ideea potrivit creia prejudiciul este cel mai
important element al rspunderii civile, piatra unghiular a ntregii construcii juridice,
fiind o condiie esenial i necesar a acesteia, prejudiciul este nu numai condiia
rspunderii reparatorii, ci i msura ei, n sensul c ea se angajeaz doar n limita
prejudiciului injust cauzat [9]. De reinut c termenii de prejudiciu, pagub i daun sunt
sinonimi, un astfel de sens regsindu-se att n literatura de specialitate, ct i n
practica judiciar. Constituie prejudiciu, n sensul celor de mai sus, distrugerea sau
degradarea unui bun, vtmarea integritii corporale sau a sntii unei persoane;
simple interese de fapt care nu sunt recunoscute de legiuitor ca fiind drepturi subiective
civile, etc. Demn de reinut este contribuia adus de practica judiciar, anterioar
apariiei noului Cod civil, n sensul obligrii autorului prejudiciului de a plti despgubiri,
chiar i n unele situaii n care pierderea suferit era consacrat nclcrii unui simplu
interes, care nu alctuia un drept subiectiv
n doctrina contemporan, prejudiciile sunt clasificate n: prejudicii patrimoniale,
prejudicii corporale i prejudicii sau daune morale.
Prejudiciile patrimoniale sunt cele care au o valoare economic i pot fi evaluate
n bani i care rezult din nclcarea drepturilor i intereselor economice. Prejudiciile
corporale [12] sunt cele cauzate prin nclcarea drepturilor personale nepatrimoniale,
cum ar fi dreptul la via, dreptul la sntate, dreptul la integritate corporal i, n
general, acele drepturi care definesc personalitatea persoanei fizice. Prejudiciile morale
sau daunele morale sunt cele cauzate prin atingerile aduse personalitii afective sau
sociale a unei persoane, cum ar fi moartea unei rude apropiate, atingerile aduse vieii
private sau intime, atentatele la onoarea, demnitatea i cinstea victimei, etc.
c.Condiiile necesare pentru a se putea cere repararea prejudiciului.

Pentru a se putea repara prejudiciul cauzat victimei, acesta trebuie s

ndeplineasc urmtoarele condiii: s fie cert, s nu fi fost reparat nc, s fie
direct, s fie personal i s rezulte din nclcarea sau atingerea unui interes
legitim.
d. Repararea prejudiciului patrimonial cauzat prin vtmarea persoanei.
Repararea prejudiciului patrimonial cauzat prin vtmarea persoanei, este
o form distinct a reparrii prejudiciului, care nu comport distincie ntre
pierderea suferit i beneficiul nerealizat i, care, este menit s nlture sau s
compenseze efectele negative produse de faptele ilicite ndreptate mpotriva
vieii, integritii corporale sau sntii persoanei.
n cazul vtmrii sntii i integritii corporale, stabilirea prejudiciilor
se analizeaz n funcie dup cum: - vtmarea sntii nu a avut consecine de
durat; - vtmarea sntii a avut drept consecine pierderea ori reducerea
capacitii de munc;
n primul caz practica judiciar a decis c, pentru stabilirea prejudiciului se iau n
considerare cheltuielile fcute pentru restabilirea sntii (cheltuieli cu ngrijirile
medicale i alte asemenea cheltuieli) i eventual diferena dintre retribuie i sumele
primite pe durata concediului medical, pn la nsntoire, ori retribuia de care a fost
lipsit pe aceast perioad [44]. n situaia n care vtmarea sntii ori a integritii
corporale, a avut drept consecin pierderea sau diminuarea capacitii de munc, n
practic s-au ivit i mai pot aprea situaii multiple care conduc la soluii variate [45].
Situaiile ce pot aprea sunt cele care se refer la: persoana vtmat era ncadrat n
munc, persoana vtmat nu era ncadrat n munc, dei era major; persoana
vtmat nu a mplinit vrsta majoratului. n ipoteza n care fapta ilicit are ca efect
moartea victimei: paguba se poate localiza fie n patrimoniul victimei, fie n patrimoniul
altor persoane, fie concomitent, n patrimoniul victimei i n patrimoniul altor personae.

Att n cazurile de vtmare a sntii i integritii corporale, ct i n cazul n

care fapta ilicit a cauzat moartea victimei, data de cnd trebuie s fie pltite
despgubirile este data producerii faptei ilicite a vtmrii sau a decesului i nu
data pronunrii hotrrii judectoreti.
6. Stabilirea intinderii prejudiciului si a despagubirilor.
In cazul vatamarii sanatatii sau integritatii corporale a persoanelor se pot ivi
mai multe situatii.

Daca vatamarea sanatatii nu a avut consecinte de durata, la determinarea

prejudiciilor se iau in considerare cheltuielile facute pentru restabilirea sanatatii,
9

determinate de ingrijirea medicala si alte asemenea cheltuieli, diferente intre salariul

avut si sumele primite pe durata concediului medical, pina la insanatosire ori salariul
de care a fost lipsita persoana vatamata pe aceasta perioada.

Daca vatamarea sanatatii sau a integritatii corporale a avut drept urmare pierderea
sau diminuarea capacitatii de munca, solutiile difera in functie de situatiile ivite:
persoana vatamata era incadrata in munca; persoana vatamata, desi majora, nu
era incadrata in munca ori persoana vatamata era minor.

1. Situatia in care persoana vatamata era incadrata in munca si a suferit o

reducere a veniturilor pe care le dobindea anterior, ca urmare a pierderii ori
diminuarii capacitatii sale de munca, ea este indreptatita sa primeasca, sub forma
unor prestatii periodice, diferenta dintre pensia sau ajutorul social primit de la
asigurarile sociale si veniturile lunare de care a fost lipsita ca urmare a vatamarii
suferite.

S-a decis ca victima trebuie sa obtina mai intii pensia sau ajutorul social si apoi sa
solicite de la autorul faptei ilicite diferenta destinata a acoperi prejudiciul integral
suferit. De aceea, victima nu poate sa obtina despagubiri dupa dreptul comun decit
in masura in care pensia sau ajutorul social primit nu acopera integral prejudiciul
suferit. Temenul de pierdere va incepe sa curga de la data stabilirii pensiei, iar nu de
la data producerii prejudiciului.

La calculul sumelor lunare de care a fost lipsita victima se va tine seama de

retributia ori castigurile pe care le primea anterior vatamarii, inclusiv de sumele
cuvenite pentru orele suplimentare pe care victima le presta anterior in mod obisnuit
si pe care nu mai este in masura sa le presteze.

Persoana vatamata, careia i s-au acordat despagubiri civile pentru repararea

daunelor provocate prin vatamarea corporala in baza unei hotariri judecatoresti este
indreptatita sa ceara majorarea acestor despagubiri, fara a fi necesar sa
dovedeasca agravarea in timp a infirmitatii, daca face dovada ca au intervenit alte
imprejurari de fapt fata de care despagubirile acordate initial nu mai corespund
prejudiciului real; cum ar fi aceea ca in mod cert ar fi beneficiat de un salariu
majorat prin efectul masurilor de majorare periodica a retributiilor personalului
muncitor.
10

Despagubirile civile, stabilite sub forma unor prestatii periodice pe timpul cit va dura
infirmitatea unei persoane nu au caracterul unei pensii de intretinere. 5

Fata de faptul ca repararea prejudiciului trebuie sa-i asigure celui vatamat

acoperirea integrala a daunelor suferite, restabilindu-se astfel situatia anterioara
faptei prejudiciabile, in cazul in care trebuie sa se depuna un efort suplimentar in
munca, este necesar sa primeasca un echivalent al acestui efort suplimentar, la
care a fost obligat prin fapta culpabila. In acest sens, persoana vatamata are dreptul
la despagubiri corespunzatoare, chiar si in situatia in care ulterior realizeaza la locul
de munca aceeasi retributie sau chiar mai mare, daca se face dovada ca, datorita
infirmitatii, este nevoita sa faca un efort in plus care, in final, duce la cheltuieli
suplimentare, pentru o alimentatie mai bogata si medicamentatie adecvata
infirmitatii suferite.

In masura in care persoana vatamata si-a recapatat, total sau partial, capacitatea
de munca, este posibila reexaminarea despagubirilor acordate, in sensul reducerii
sau chiar a sistarii platii lor in viitor tinindu-se cont de faptul ca asemenea
despagubiri se acorda pina la incetarea starii de nevoie in care se afla partea
vatamata. Daca persoana da dovada de pasivitate in cautarea unui loc de munca si
acest fapt ii este imputabil poate avea lor reducerea ori sistarea platii despagubirilor
stabilite initial.

In acelasi sens, persoana vatamata trebuie sa beneficieze de diferenta dintre

veniturile obtinute anterior vatamarii si ajutorul de somaj, daca diminuarea
capacitatii de munca, urmare a faptei ilicite, a determinat imposibilitatea incadrarii
intr-o alta munca.

S-a decis ca "cererea partii civile-victima unui accident de circulatie in urma caruia a
fost pensionata medical cu gradul II de invaliditate-ca inculpatul sa fie obligat a-i
plati cu titlu de despagubiri, pe linga suma stabilita si contravaloarea unui mijloc de
transport pentru handicapati, nu poate fi admisa atita vreme cit nu s-a stabilit
definitiv starea sa de invaliditate. Partea civila va putea insa ulterior sa formuleze
noi pretentii banesti in baza art 998 cod civil in masura in care va dovedi ca si-a
pierdut capacitatea de deplasare, iar starea de invaliditate este definitiva" (TmB,
sectia I pen, decizia nr. 307/'90, in Culegere de practica judecatoreasca penala pe
anul 1990 p 47)
11

Despagubirile acordate se pot majora in cazul in care starea sanatatii persoanei

vatamate se inrautateste ori pensia de invaliditate se micsoreaza ca urmare a
incadrarii intr-un alt grad de invaliditate. In cazul vatamarii corporale se pot ivi
complicatii in starea sanatatii victimei care va fi indreptatita sa ceara obligarea la
plata unei despagubiri corespunzatoare.

Daca la producerea prejudiciului a concurat si culpa victimei, autorul va fi obligat la

despagubiri numai proportional cu culpa proprie, respectiv cu contributia sa cauzala
la producerea pagubei(TS, sectiunea penala, decizia nr 1024/1995 in "RRD" nr
2/1976 p 70)

2. Situatia in care persoana vatamata nu era incadrata in munca.

In situatia in care persoana vatamata in sanatatea sau integritatea sa corporala era

la data vatamarii neincadrata in munca se ridica dificultati in determinarea
despagubirilor fata de lipsa unui criteriu obiectiv. Se tine seama de principiul
repararii integrale a prejudiciuui, care urmareste realizarea unei despagubiri
efective a persoanei vatamate.

Initial s-a considerat ca fi luat in considerare, drept criteriu de determinare a

prejudiciului si a despagubirilor, venitul minim pe economia nationala. Ulterior s-a
recurs la un criteriu concret, care sa tina seama de daunele suferite efectiv de
persoana vatamata, criteriu rezultat din imprejurarea de fapt si din situatia
persoanala a acesteia, cu luarea in seama a "valorii reale a prestatiei ei, in
gospodaria casnica, ca muncitor zilier sau in orice alt loc de munca, asigurindu-se
astfel o acoperire justa si integrala a pagubei suferite, corespunzatoare cantitatii de
munca pe care nu o mai poate presta"(Plenul TS, decizia de indrum. Nr 13/3012
1968, in Culegerea de decizii 1968 p 31)

3. Situatia in care persoana vatamata este un minor.

In aceasta situatie, cuantumul despagubirilor acordate pentru vatamarea sanatatii

ori integritatii corporale se determina dupa un criteriu concret, care tine seama de
imprejurarea de fapt, de situatia personala a acestuia, de ingrijirea pe care trebuie
12

sa le permita de cheltuielile si eforturile suplimentare pe care trebuie sa le faca

pentru dobindirea unei calificari adecvate starii sale de sanatate.

Deci urmeaza a fi incluse in cuantumul despagubirilor si cheltuielilor facute de

parintii minorului vatamat in timpul deplasarilor la spital si la externare, cele
efectuate pentru deplasarea familiei spre a-l vizita pe bolnav la spital precum si
contravaloarea retributiei neincasate de parinti pentru timpul afectat deplasarii la
unitatile sanitare, procuratura si instanta.

Renuntarea de catre parinte, in numele minorului, la despagubirile cuvenite

acestuia nu o poate face decit cu prealabila incuviintare a autoritatii tutelare.

In toate cazurile de vatamare a sanatatii sau a integritatii corporale, despagubirile

se datoreaza de la data producerii vatamarii si pina la data incetarii starii de nevoie
in care se ala persoana vatamata.

In cazurile de vatamare a sanatatii sau a integritatii corporale sunt supuse reparatiei

si daunele morale cauzate persoanelor vatamate, constind in durerile fiice si psihice
datorate vatamarilor, starii de infirmitate, prejudiciilor estetice, iar in cazul unor
persoane foarte tinere si prejudiicul juvenil.

4. Situatia in care prin fapta ilcita s-a cauzat moartea unei persoane.

In aceasta situatie, despagubirile au scopul de a repara prejudiciul constind in

cheltuielile de spitalizare si cheltuielile de inmormintare a victimei, prejudiciul
constind in intretinerea prestata de victima anterior decesului si daunele morale
incercate de sotul ori rudele apropiate ale victimei.

a) Prejudiciul constind in cheltuielile de spitalizare si de inmormintare a

victimei.

In acest caz, autorul faptei ilicite are obligatia de a repara prejudiciul rezultat din
plata cheltuielilor medicale si a celor de inmormintare, indiferent daca acestea au
13

fost suportate de persoane aflate in intretinerea victimei sau de alte persoane.

Numai in cazul in care aceaste persoane au inteles sa-l gratifice pe autor, platind in
locul lui, cei prejudiciati nu mai pot pretinde o alta despagubire, decit eventual
diferenta neacoperita din prejudiciu.

In jurisprudenta mai recenta s-a decis ca "este justificata includerea in cuantumul

despagubirilor cheltuieli de inmormintare si a cheltuielilor facute cu parastasele
ulterioare deoarece, pentru respectarea cultului mortilor, acestea se considera a fi
necesare in cazul unui asemenea eveniment"(TmB, sectia I penala, decizia
415/1990 in Culegere de practica judiciara penala pe anul 1990 p 50)

La determinarea despagubirilor reprezentind cheltuielile de inmormintare si cele

uterioare, ocazionate cu parastasele, conform traditiei religioase a locului si cu
ridicarea unui monument funerar, trebuie sa se tina seama de toate imprejurarile
cauzei, respectiv de starea si conditiile victimei, obiceiul locului, conform religiei
victimei deoarece moartea victimei nu poate determina decit acordarea
despagubirilor ce se dovedesc a fi necesare, iar nu si a celor ce exced, in situatia in
care rudele victimei au inteles sa depaseasca cadrul traditiei locului, in speranta ca
vor fi despagubite.

b) Prejudicii constind in intretinerea acordata de victima anterior incetarii din

viata.In situatia in care urmasii celui decedat sunt indreptatiti la pensie de urmas, ei
vor solicita obtinerea acesteia. Daca pensia astfel obtinuta nu acopera prejudiciul
suferit prin pierderea intretinatorului lor, urmasii se pot adresa instantei pentru a
obtine despagubiri in completare. Toate persoanele aflate in intretinerea celui
decedat au vocatie pentru a cere despagubiri. Este cazul in primul rind al sotului si
copiilor minori ori aflati in continuarea studiilor, care, in conditiile codului familial,
beneficiaza de intretinere in baza unor obligatii legale de intretinere.

Acelasi drept il au si persoanele care, desi nu primeau efectiv intretinere, intruneau

la data decesului victimei, conditiile cerute de Codul familiei pentru a obtine
intretinere de la victima.

Spre deosebire, nu au drept la despagubiri, fata de caracterul eventual al

prejudiciului incercat, persoanele care, desi fac parte din categoria celor cu vocatie

14

determina insasi nasterea dreptului la intretinere si anume aceea de a se afla in

nveoie.

Persoanele care se aflau in fapt in intretinerea victimei, desi nu aveau drept la

intretinere din partea acesteia potrivit Codului familiei (concubina, copiii minori ai
sotului supravietuitor) au dreptul la despagubiri daca intretinerea prezinta caracter
de stabilitate, care justifica presupunerea ca ar fi fost acord si in viitor.

Acordarea despagubirilor, atit a celor cu drept de intretinere cit si a celor cu care

primeau in fapt intretinerea de la victima a fost admisa chiar daca cel ce primea
intretinerea avea unele venituri personale din munca, pensie, sau orice alte venituri,
in masura diferentei dintre acestea si suma corespunzatoare necesitatilor normale
pe car le asigura prestarea intretinerii, urmarindu-se aceeasi stare materiala pe care
ar fi avut-o daca victima ar fi trait.

Pentru determinarea corecta a despagubirilor se va lua in calcul evolutia veniturilor

pe care le-ar fi realizat victima precum si veniturile realizate dupa programul de
lucru din munci ocazionale si din utilizarea unui teren agricol(CSJ sectia penala,
dec. 1146/1992 in "Dreptul" nr 12/'92 p88)

S-a decis ca sotia victimei a suferit un prejudiciu constind in lipsa de intretinere pe

care i-o asigura acesta, avind deci dreptul la despagubiri, corespunzator cheltuielilor
de intretinere prestate in favoarea sa. Sotia are dreptul la asigurarea aceleiasi
situatii materiale pe care ar fi avut-o, daca sotu ei nu ar fi decedat.

In privinta despagubirilor acordate celor aflati in intretinerea victimei instantele au

stabilit, de regula, ca plata sa se faca esalonat.

O problema speciala se pune in legatura cu durata in timp a prestatiei la care este

obligat autorul prejudiciului, cu deosebire in cazul in care beneficiarul este
minor.6Potrivit Legii 3/1977 privind pensiile de asigurare sociale de stat si asistenta
sociala prevede, copiii au dreptul la pensia de urmas pina la virsta de 16 ani(virsta
la care se pot angaja) sau daca isi continua studiile pina la terminarea acestora, dar
fara a depasi 25 de ani sau 26 pentru cei care urmeaza studii superioare cu o
durata de scolarizare mai mare de 5 ani.Codul familiei statueaza, pe de alta parte,
15

ca "descedentul, cit este minor, are dret la intretinere oricare ar fi pricina nevoii in
care se afla"(art 86 alin final).Noua lege a pensiilor ,Legea nr.19/2000 pastreaza
aceesi solutie in problema duratei prestatiei la care este obligat autorul prejudiciului.

In practica judecatoreasca mai veche s-a decis ca despagubirile cuvenite copilului

victimei decedate urmeaza sa fie acordate pina la virsta majoratului. Aceasta
solutie, in urma reconsiderarii practicii, a fost inlocuita ulterior cu aceea conform
careia pensia de intretinere si prestatiile datorate urmasului victimei vor fi acordate
acestuia daca se afla in continuare de studii si dupa virsta majoratului, fara a depasi
25 de ani, respectiv 26 de ani).

Reprezentantul legal al minorului-victima a prejudiciului-nu poate solicita

despagubiri pentru copil decit pina la virsta majoratuui, dupa aceasta virsta
exercitiul actiunii in raspunderea civila apartinind exclusiv celui in cauza, iar el va
trebui sa probeze in cadrul ei imprejurarea ca isi continua studiile.

In cazul in care dupa acordarea despagubirilor copilului minor acesta este adoptat,
adoptatorul preia obligatia de intretinere si inceteaza obligatia de plata a
despagubirilor. Despagubirile inlocuiau valoarea intretinerii prestate de parintele
decedat, iar prin preluarea obligatiei de intretinere de catre adoptator, obligatia de
despagubire nu mai are suport si se stinge. Eventual se pune problema ca autorul
faptului prejudiciabil sa plateasca despagubiri daca adoptatorul nu poate asigura
copilului adoptat aceeasi situatie materiala pe care i-o asigura parintele sau
decedat.

c) Prejudicii constind in daunele morale suferite de parintii, sotul, copii si fratii

victimei.Parintii, copiii, fratii si sotul victimei decedate au dreptul, in virtutea relatiilor
de rudenie apropiata si de afectiune, sa solicite si repararea daunelor morale
cauzate sub forma prejudiciului afectiv. Un asemenea prejudiciu se naste direct in
persoana lor si el da dreptul la despagubire.

Dovada prejudiciului trebuie facuta de partea vatamata, astfel ca ea nu poate

pretinde depagubiri prin simplul fapt al decesului sotului, parintelui, copilului sau
fratelui, ci trebuie sa dovedeasca legatura afectiva existenta intre ea si victima
pentru ca sunt situatii de fapt in care intre aceste categorii de persoane nu exista o
relatie afectiva care sa justifice pretentiile la repararea prejudiciului afectiv.
16

d).Data evaluarii prejudiciului. Principiul reparatiei integrale este factorul hotaritor

in rezolvarea problemei pe care o ridica stabilirea datei cind urmeaza sa fie
apreciata valoarea prejudiciului de catre institutia de judecata. Repararea nu poate
fi considerata integrala decit daca pretuirea se face chiar in momentul in care
institutia este chemata sa acorde despagubire.

Principiul reparatiei integrale impune si solutia ca ulterior hotaririi care a stabilit

reparatia sa se poata reclama despagubiri suplimentare pentru prejudiciile care sau ivit dupa aceasta data, cu toate ca si ele sint urmarea aceluiasi fapt culpabil; mai
mult, o atare actiune trebuie primita numai atunci cind existenta unora dintre
prejudicii a putut fi numai ulterior descoperita. Problema intentarii unei noi actiuni se
pune indeosebi in cazul agravarii ulterioare a incapacitatii de munca, agravare care
nu
a
fost
luata
in
calcul
la
data
hotaririi. 7
e).Determinarea prejudiciului.Astfel, in practica judiciara s-a cristalizat principiul
conform caruia modificarea intinderii reparatiei in functie de modificarile ulterioare
ale prejudiciului este posibila in toate cazurile, acesta fiind o consecinta a
principiului reaparatiei integrale a prejudiciului. 8

Determinarea prejudiciului se face pe baza de probe, iar nu prin simpla apreciere,

fie global, fie prin stabilirea separata a fiecaruia dintre elementele sale structurale.
Instanta de judecata este obligata sa arate care sunt elementele pe baza carora se
determina prejudiciul ce urmeaza a fi reparat.

Determinarea prejudiciului nu este influentata de situatia materiala a persoanei

pagubite ori a celei responsabile, ceea ce intereseaza fiind echivalentul pagubei
suferite,
ce
trebuie
acoperita
integral.
f).Reevaluarea si indexarea prejudiciului. Reevaluarea presupune aducerea
prejudiciului la valoarea zilei prin aplicarea indexarii. Indexarea utilizeaza indici de
referinta care pot fi indici monetari (ex: stabilirea unei dobinzi) ori indici
economici (ex: indicele inflatiei). Sunt susceptibile de indexare numai obligatiile
pecuniare, intrucit numai acestea sunt supuse fluctuatiilor monetare.

In prezent se pune problema fluctuatiei valorii monedei nationale, in legatura cu

obligarea autorului prejudiciuliu la plata unor prestatii periodice. Problema poate fi
17

solutionata in doua moduri. Astfel, instanta de judecata, prin pronuntarea hotaririi,

poate sa prevada si un mod de indexare a sumei ce se atribuie victimei cu titlu de
prestatie periodica, in functie de diferite creiterii, cum ar fi costul vietii sau salariul
minim pe economie.

Ca un al doilea mod de rezolvare, legiuitorul poate sa reglementeze expres o

modalitate de indexare automata a acestei prestatii periodice, asemanatoare, spre
exemplu, cu indexarea pensiilor pentru incapacitatea de munca

S-a sustinut in doctrina ca daunele nu pot fi modificate daca intervin schimbari in

puterea de cumparare a monedei in care ele au fost stabilite, caci nu prejudiciul
scade sau sporeste, ci numai valoarea monedei in care despagubirea se plateste.
Se consacra asadar principiul nominalismului monetar, considerindu-se ca acesta
constituie o regula ce se aplica la toate obligatiile pecuniare. Ca urmare, in dreptul
civil european si in cel francez in special s-a pus problema daca instantele
judecatoresti sunt sau nu in masura sa admita actiuni prin care se cere reevaluarea
creantelor a caror valoare nominala s-a diminuat.

La inceput, aceste actiuni au fost considerate inadmisibile cu motivarea ca regula

nominalismului monetar este imperativa, de ordin public si nu i se pot aduce
derogari.
Ulterior, indeosebi dupa cel de-al doilea razboi mondial, in unele legislatii s-a admis
chiar reevaluarea legala a creantei. Astfel, in dreptul civil francez si in cel roman
actual, fata de scaderea valorii reale, adica a puterii de cumparare a monedei se
pune problema de indexare a creantelor, punindu-se si in cazul in care printr-o
hotarire judecatoreasca s-au stabilit despagubiri periodice in raport de prejudiciul
incercat de partea pagubita.

In favoarea acestor sustineri pledeaza faptul ca starea de fapt avuta in vedere la

stabilirea despagubirilor initiale nu mai rezida, respectiv prejudiciul suferit departea
vatamata nu se mai acopera, iar regula consacrata de legislatie este repararea
integrala a pagubei pentru ca victima sa fie repusa in situatia existenta anterior sau
faptei ilicite.

18