1. Noţiunea de răspundere civilă şi funcţiile ei. Formele răspunderii.

 
Noţinea:
Răspunderea civilă este o formă a răspunderii juridice 
care se manifestă prin obligarea persoanei
care prin fapta sa ilicită de natură contractuală sau extracontractuală a cauzat un
prejudiciu de a-l repara integral.
Elemente definitorii ale răspunderii civile:
1. este o formă a răspunderii juridice;
2. apare ori de câte ori printr-o faptă ilicită s-a cauzat un prejudiciu;
Fapta ilicită:
- încălcarea prevederilor legii sau contractului;
4. scopul răspunderii juridice civile:
-obligarea persoanei de a repara prejudiciul cauzat prin fapta sa ilicită. 
5. nu exclude alte forme a răspunderii juridice, poate coexista cu ele. 
E.g.: 
Vătămării grave a integrității corporale sau a sănătății:
-constituie o infracțiune (art. 151 Cod penal);
-făptuitorul este obligat la plata despăgubirilor persoanei vătămate (art. 2025 Cc);
6. are caracter patrimonial, fiind în toate cazurile urmată de: 
-repararea prejudiciului cauzat; 
-recuperarea daunelor;
-plata clauzei penale.
7. nu se declanşează din oficiu, ci numai la cererea titularului dreptului subiectiv
lezat. 
Victima trebuie să apeleze la forţa de constrângere a statului;

Scopul, importanţa şi locul răspunderii civile

Scopul:
- de a asigura circuitul civil şi funcţionarea normală a mecanismelor relaţiilor
sociale în societate.
Importanţa:
-constituie dreptul comun în materia răpsunderii patrimoniale;
-contribuie la ocrotirea drepturilor subiective şi intereselor legitime ale persoanelor
fizice şi juridice.
Locul:
-este central în cadrul răspunderii juridice;
-are caracter de drept comun în raport cu răspunderea ce survine conform regulilor
celorlalte ramuri de drept.
 
Principiile răspunderii civile
 
1.Principiul reparării integrale a prejudiciului  (art. 19 Cc)
Esenţa: persoana lezată într-un drept al ei sau într-un interes recunoscut de lege
poate cere repararea integrală a prejudiciului patrimonial și nepatrimonial cauzat.
 
Dezvoltarea principiului în materia răspunderii delictuale:
Potrivit art. 1998 alin. 1 Cc: 
„Cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat:
-să repare prejudiciul patrimonial, iar 
-în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau
omisiune”. 
Dezvoltarea principiului în materia răspunderii contractuale:
Potrivit art. 901 alin. 1 Cc: 
„Atunci cînd, fără justificare, debitorul nu își execută obligația, creditorul poate, în
condițiile legii și, după caz, ale contractului, la alegerea sa:
    a) să ceară executarea silită a obligației;
    b) să suspende executarea obligației corelative;
    c) să reducă obligația sa corelativă;
    d) să recurgă la rezoluțiunea contractului;
    e) să ceară plata de despăgubiri pentru prejudiciul suferit prin neexecutare;
   f) să exercite orice alt mijloc juridic de apărare, prevăzut de lege sau contract,
pentru realizarea dreptului său încălcat prin neexecutare.

Repararea integrală a prejudiciului cauzat presupune (art. 19 alin. 1 Cc):

1.recuperarea daunei reale:
- cheltuielile pe care persoana lezată le-a suportat sau urmează să le suporte la
restabilirea dreptului sau interesului recunoscut de lege încălcat, distrugerea sau
deteriorarea bunurilor sale.
Ex.: 
-cheltuielile de tratament, proteze, aditivi alimentari, adică cheltuielile pentru
recuperarea condiţiei fizice anterioare  şi reformarea modului de viaţă similar
celui anterior vătămarii.
 
2. a profitului ratat
Ex.: diminuarea veniturilor proprorţional diminuării capacităţii de muncă;
Pierderea locului de muncă duce la pierderea venitului pe care l-ar fi realizat dacă
sănătate nu i-ar fi fost vătămată. 
 
3. a prejudiciului moral, în cazurile prevăzute de lege:
-suferințele fizice – durerea simţită de victimă (se exclude dacă se află în stare de
inconştienţă, de ex., sub anestezie)
- și psihice – retrăirile interne ale victimei ocazionată de dauna fizică. 
 
 4. prejudiciului biologic:
- pierderea sau diminuarea unei capacități a corpului uman (lipsirea de un organ,
limitarea fucţiei sale, lăsarea unor urme pe corp).
2. Principiul reparării în natură a prejudiciului (art. 2025 Cc)
-restabilirea situației anterioare 
Ex.:
-transmiterea unui bun de același gen și de aceeași calitate, 
-repararea bunului deteriorat etc.
 
Scopul răspunderii civile:
-înlăturarea prejudiciului suferit de o persoană şi repunerea acesteia în situaţia
anterioară. 
Se concretizarea prin operaţiuni materiale, precum: 
-înlocuirea bunului distrus cu altul de acelaşi fel;
-remedierea stricăciunilor sau defecţiunilor cauzate unui lucru; 
-distrugerea sau  ridicarea lucrurilor făcute cu încălcarea unui drept al altuia etc.

Efectul neexecutării de bună voie a obligației contractuale

 
Creditorul poate cere executarea silită a obligației în natură prin:
-obligarea debitorului să execute în mod efectiv și real obiectul obligației.
E.g.:
Fabrica de pâine nu a primit la timp grâul prevăzut în contract de la furnizor.
Motivul: ploile abundente în localitatea dată și, respectiv, roada sub nivelul
planificat. 
Posibilităţile furnizorului de a executa obligația în natură:
-prin cumpărarea grâului pe piața internă și punerea cantității necesare la
dispoziția creditorului şi
-suportarea consecințelor întârzierii în executarea obligației.
Imposibilitatea restabilirii situaţiei anterioare sau pierderea interesului de către
persoana vătămată în repararea în natură (art. 2025 Cc):
Efectul:  trecerea la executarea ei prin echivalent bănesc (despăgubire);
Echivalentul  constă în:
-acordarea de despăgubiri creditorului pentru prejudiciul cauzat datorită
neexecutării în natură a obligației.
Despagubirile se stabilesc prin:
-acordul părților sau, 
-în lipsa unui asemenea acord, prin hotărîre judecătorească.
3. Principiul reparării promte a prejudiciului cauzat 
Esenţa: Prejudiciul cauzat urmează a fi reparat imediat de autor sau persoana
responsabilă. 
 Efectul: cu cât repararea prejudiciului este mai promtă cu atât  mai puțin
dăunătoare sunt consecințele faptei ilicite. 
E.g.: 
Repararea imediată a prejudiciului cauzat prin vătămare a integrității corporale
sau prin altă vătămare a sănătății (art. 2028 Cc) are ca efect:
-împiedicarea agravării ulteriore a vătămării stării sănătății victimei.
 
Consfinţirea legală a principiului:
 
Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 8 din 24.12.2012 cu privire la
examinarea litigiilor privind repararea prejudiciului moral și material cauzat
persoanelor deținute prin violarea art. 3, 5, 8 Convenția Europeană pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale stabileşte că 
ˮ...  compensațiile trebuie plătite promt, în general, nu mai târziu de 6 luni de la
data la care hotărârea privind acordarea compensației devine executorieˮ.

Funcţiile răspunderii civile
 
Preventiv-educativă:
-inducerea conştiinţei că fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu nu rămâne
nesancţionată.
 
Reparatorie:
-stabilirea în sarcina autorului prejudiciului a unei obligaţii de despăgubire
a persoanei prejudiciate:
-înlăturarea consecinţelor negative.
 
Formele răspunderii civile
 
1. Răspunderea civilă delictuală:
-obligaţia unei persoane de a repara prejudiciul cauzat din fapte ilicite
(delicte civile). 
2. Răspunderea civilă contractuală:
obligaţia debitorului care izvorăşte dintr-un contract, de a repara
prejudiciul cauzat creditorului prin faptul:
-neexecutării, 
-executării necorespunzătoare sau
-tardivă a prestaţiei datorate.
Deosebirile dintre răspunderea delictuală şi cea contractuală
 
 1. După obligaţia încălcată
a) răspunderea delictuală:
-este o obligaţie legală, cu caracter general, care revine tuturor – de a nu leza
drepturile altora prin fapte ilicite. 
b) răspunderea contractuală:
-se încălcă o obligaţie concretă, stabilită prin contractul preexistent. 
2. După subiectul pasiv:
a)răspunderea delictuală:
-persoana care a cauzat prejudiciul sau 
-persoana responsabilă conform legii. 
b) răspunderea contractuală:
-răspunderea poate fi invocată numai de părţile contractante.
3. după izvor:
a) răspunderea delictuală:
-încălcarea unei obligaţii extracontractuale
b) răspunderea contractuală:
- încălcarea prevederilor contractului. 
4. după capacitatea de a răspunde:
a)răspunderea delictuală:
-existenţa discernământului, minorul care a împlinit vârsta de 14 ani răspunde
personal pentru prejudiciul cauzat. 
b) răspunderea contractuală:
-existenţa capacităţii depline de exerciţiu.
5. După întinderea daunelor:
b)răspunderea delictuală:
-se răspunde atât pentru daune previzibile, cât şi pentru daune imprevizibile.
b) răspunderea contractuală:
-numai pentru daune previzibile.
6. După sarcina probaţiunii culpei autorului faptei ilicite:
c)răspunderea delictuală:
-culpa autorului trebuie dovedită.
b) răspunderea contractuală:
-culpa debitorului se prezumă.
7. După caracterul obligaţiei de reparare a prejudiciului:
d)răspunderea delictuală:
-caracterul solidar al reparării prejudiciului pentru dauna cauzată în comun.