Curs 1

Raspunderea statelor
Raspunderea reprezinta orice incalcare a unei obligatii decurgand dintr-o norma juridica ce
declanseaza raspunderea autorului incalcarii si obligatia acestuia de a repara eventualul
prejudiciu.
Raspunderea internationala a statelor constituie o manifestare a personalitatii lor
internationale. Mijloacele de a obliga un stat sa respecte normele de drept international nu au
forta coercitiva, iar statele sunt indrepatite sa cearta altor state repararea prejudiciului cauzat
de acestea prin incalcarea unei obligatii internationale.
Preocuparea pentru codificarea normelor privind raspunderea internationala a statelor s-a aflat
pe agenda unor foruri internationale inca din anii 1924-1930, fara a reusi elaborarea unui set
coerent de reglementari. Lucrarile au fost reluate in 1949. Lucrarile propriu-zise au inceput in
1955, dar abia in 2001 a fost propus Adunarii Generale a ONU si statelor membre, de catre
CDI, un Proiect de articole asupra raspunderii statelor pentru fapte internationale ilicite.

Elemente constitutive
1) Conduita ilicita incalcarea unei norme de drept international*
2) Imputabilitatea conduitei unui subiect de drept international*
3) Producerea unui prejudiciu (conditie esentiala a stabilirii raspunderii internationale a
statelor)
*Necesare si suficiente pentru a stabili raspunderea unui stat
Orice fapt international ilicit al unui stat angajeaza raspunderea sa internationala.

Fapt ilicit
Raspunderea internationala corespunde unei relatii juridice noi care se naste in urma comiterii
de catre un stat, a unui fapt international ilicit.
Exista un fapt international ilicit al statului atunci cand un comportament, constand intr-o
actiune sau omisiune:
a) Este susceptibil sa fie atribuit unui stat, conform dreptului international
b) Acest comportament constituie o incalcare a unei obligatii internationale
Originea conventionala/cutumiara a unei obligatii internationale nu are relevanta in stabilirea
raspunderii statului care a incalcat aceasta obligatie.
Pentru a exista un fapt international ilicit, trebuie intrunite 2 conditii:
- Prezenta unui comportament ce poate fi atribuit statului, conform dreptului
international
- Incalcarea, prin acel comportament, a unei obligatii internationale, in sarcina statului
respectiv

1
Imprejurari care exclud caracterul ilicit al faptului
Consimtamantul victimei consimtamantul unui stat la o incalcare a unei obligatii
internationale de catre un alt stat face ca aceasta incalcare sa nu poata fi imputata
autorului ei.
Consimtamantul trebuie sa fie expres, prealabil comiterii faptului, valabil exprimat si sa
nu priveasca incalcarea unei norme de jus cogens.
Contramasurile actiuni neconforme cu dreptul international, dar legitime, intrucat
sunt luate de un stat ca raspuns la o conduita ilicita a altui stat impotriva sa; sunt
limitate la actiuni care nu implica folosirea fortei sau amenintarii cu forta
Trebuie sa fie proportionale, temporare si reversibile.
Legitima aparare raspuns la actele ilicite ale altui stat indreptate impotriva sa;
primul care a determinat, prin actele sale ilicite, reactia de legitima aparare a statului
victima nu poate astfel invoca ilicitatea conduitei acestuia.
Forta majora/cazul fortuit actiuni neconforme cu obligatiile internationale ale unui
stat, dar care scapa controlulului acestuia, fiind vorba de evenimente exterioare
neprevazute sau care intervin fara posibilitatea de a le rezista
Conditii:
- Evenimentul sa fie imprevizibil/insurmontabil
- Statul sa nu fi contribuit la producerea lui

Starea de primejdie situatia in care un stat decide incalcarea unei obligatii

internationale, in mod deliberat, in fata unei primejdii care ameninta interese majore
ale cetatenilor sai; trebuie sa aiba un caracter extrem, sa rezulte ca actul ilicit nu s-a
produs ca urmare a unor manevre dolozive si ca incalcarea obligatiei internationale
reprezinta o alternativa favorabila in raport cu pericolul care se urmareste a fi evitat

Starea de necesitate masuri pe care un stat le-ar lua atunci cand ar considera ca
interesele sale fundamentale sunt in pericol
Conditii: - norma incalcata sa nu fie o norma de jus cogens
- Sa nu fie puse in pericol interesele vitale ale unui alt stat
- Obligatia internationala sa nu fi fost expres exclusa de la posiblitatea de a fi invocata
ca stare de necesitate, prin clauzele unui tratat intre cele 2 state
Nu poate fi exonerata de raspundere conduita unui stat prin care se incalca o norma
imperativa.

Imputabilitatea conduitei ilicite, element constitutiv al raspunderii statelor

Faptul ilicit care a fost comis de catre o autoritate publica este considerat imputabil statului.
Fapta unui stat, potrivit dreptului international, este considerata ca fiind comportamentul
oricarei autoritati publice avand acest statut potrivit dreptului intern al statului, cu conditia sa
se fi actionat in aceasta calitate. Statul este raspunzator pentru actele tuturor autoritatilor sale
publice, indiferent de locul lor in ierarhia structurilor interne sau de domeniul in care sunt
competente.

2
In fapt, actele autoritatilor publice sunt actele agentilor, persoane fizice, actionand in calitate
oficiala. In practica contemporana, statul raspunde pentru actele agentilor sai, chiar si cand
acestia si-au depasit competentele (au actionat ultra vires) ori au incalcat dispozitii de drept
intern.
Este atribut statului comportamentul autoritatilor publice locale abilitate de dreptul intern sa
exercite prerogative ale puterii publice, daca reprezentantii acestor autoritati au actionat in
aceasta calitate. Gradul de autonomie al acestor entitati locale este irelevant pentru
imputabilitatea conduitei lor statului si stabilirea raspunderii internationale a acestuia.
Raspunderea statului poate fi angajata prin exercitiul oricarei dintre cele 3 autoritati publice
legislativa, executiva ori judecatoreasca.
Organul legislativ poate atrage raspunderea statului prin actiune (cand adopta legi care
contravin unor angajamente conventionale asumate de stat) si omisiune (cand nu adopta
reglementari interne impuse de o norma de drept international, nu modifica/abroga o lege care
contravine unor angajamente externe)
Autoritatea judecatoreasca nu este independenta fata de stat, ca subiect de drept international.
Solutia unei instante judecatoreste este susceptibila sa atraga raspunderea statului, ca si o lege
votata de parlamanet sau un act al puterii executive.
Raspunderea statului pt actele organelor judecatoresti poate rezulta in 2 categorii de situatii:
- Cand se adopta hotarari judecatoresti incompatibile cu o norma de drept international
- Cand comportamentul instantelor poate fi calificat drept o genegare de drept
Tot in sarcina statului cade si raspunderea pt conduita unui organ pus la dispozitia sa de catre
alt stat, atunci cand acest organ actioneaza in exercitarea prerogativelor de putere publica a
statului la dispozitia caruia se afla. Faptele acestui organ sunt considerate fapte ale statului pt
care actioneaza.
In principiu, statul nu e raspunzator pentru conduita particularilor si actele acestora nu-i pot fi
imputabile. Cu toate acestea, raspunderea statului poate fi angajata prin omisiune, in cazurile
in care organele sale nu au luat masurile obisnuite de diligenta pentru impiedicarea unui act
ilicit, identificarea si pedepsirea autorului.
Actele de insurgenta In caz ca insurectia esueaza, statul este responsabil pentru actele
agentilor sai, dar nu si pentru actele insurgentilor. Daca insurectia este victorioasa, guvernul
nou instaurat raspunde raspunde pentru toate actele comise in timpul evenimentelor, inclusiv
cele ale autoritatilor inlaturate de la putere.

Continutul raspunderii internationale a statelor. Urmarile stabilirii raspunderii

Continutul raspunderii statelor pt un fapt international ilicit este dat de urmarile stabilirii
raspunderii, respectiv de obligatiile ce revin statului autor al conduitei ilicite.
Restabilirea relatiei juridice anterioare producerii faptului international ilicit impune incetarea
comportamentului ilicit si depunerea de garantii ca actul respectiv nu se va mai repeta.
Incetarea comportamentului ilicit poate coincide cu repararea prejudiciului.

3
Executarea obligatiei incalcate
Asumarea consecintelor juridice ale faptului international ilicit nu inseamna disparitia relatiei
juridice preexistente comiterii acestui fapt. Statul autor al violarii trebuie sa execute obligatia
primara.
Obligatia de a repara prejudiciul
Consecinta juridica imediata a unui fapt international ilicit este reprezentata de obligatia de a
repara prejudiciul cauzat.

Prejudiciul material. Prejudiciul moral

Conduita ilicita poate afecta bunuri ori activitati economice ale statului victima (prejudiciu
material) si este cuantificabil, putand fi obiectul unei reparatii in natura sau prin echivalent
banesc. Prejudiciul moral are un caracter abstract, e adus onoarei si demnitatii unui stat,
suveranitatii sale.
Obligatia de reparare poate cuprinde orice paguba (mat./mor.) rezultata din faptul ilicit al unui
stat. Nu toate consecintele faptului ilicit sunt insa imputabile statului autor al faptului
international ilicit. Masurarea marimii reparatiei trebuie sa se foneze pe legatura de cauzalitate
dintre faptul ilicit si prejudiciu.
Prejudiciul trebuie sa fie individualizat, sa afecteze un subiect de drept international
determinat. Exceptie: situatiile in care au loc incalcari grave ale dreptului international,
dreptul de a invoca raspunderea internationala apartine oricarui stat memebru al comunitatii
internationale.
Asemenea obligatii pot fi datorate unui stat, mai multora sau comunitatii internationale in
ansamblul ei.
Statul lezat trebuie sa demonstreze raportul de cauzalitate intre prejudiciu si conduita ilicita.
Statul victima dobandeste dreptul de a cere repararea daunei numai daca poate demonstra ca
aceasta a fost produsa de faptul ilicit al altui stat.
In general, cauzalitatea se apreciaza conform evidentei, bunului simt, a deductiei logice
cauzalitate naturala, directa.
Obligatia de a repara integral prejudiciul decurge ca urmare a stabilirii responsabilitatii
statului autor al faptului international ilicit. Obligatia generala de a repara este conceputa ca
un corolar al raspunderii statului; este o obligatie a statului autor al faptului ilicit, rezultand
din acest act, si nu un drept al statului/statelor lezate.
Ca principiu general se inscrie lipsa de relevanta a dreptului intern pt justificarea neexecutarii
obligatiei de reparare a prejudiciului. Statul responsabil al unui fapt international ilicit nu se
poate prevala de dispozitiile dreptului sau intern pt a justifica neindeplinirea obligatiilor care
ii incumba cu incetarea violarii si repararea prejudiciului cauzat.

Prejudiciul direct si mediat. Protectia diplomatica

Prejudiciile cauzate sunt directe cand privesc statul ca atare si atunci cand afecteaza un
organ/agent al statului

4
Prejudiciul e mediat cand victima nu este statul/unul dintre organele sau agentii sai, ci
persoanele fizice sau juridice de drept intern din statul respectiv. Acestea, nefiind subiecte de
drept international, nu pot actiona direct statul autor al prejudiciului pt repararea acestuia.
Doar statul national al victimei, in numele protectiei diplomatice pe care decide sa o acorde
acesteia poate sa-si asume plangerea individuala si sa o transforme intr-un raport intre state.
Statul protector valorifica, pe plan international, un drept al sau, propriu-zis, de a face sa se
respecte, in persoana resortisantilor sai, dreptul international.
Un stat poate invoca, in numele protectiei diplomatice, raspunderea internationala a unui alt
stat cu indeplinerea cumulativa a urmatoarelor conditii:
1) Statul protector este tinut sa faca dovada ca actiunea/omisiunea celuilalt stat reprezinta
si o incalcarea a unei norme de drept international
2) Protectia diplomatica se poate exercita doar in favoarea propriilor cetateni sau a unor
persoane juridice inscrise in ordinea sa interna
3) Un subiect de drept intern nu poate cere protectia statului sau decat facand dovada ca
au fost epuizate caile de recurs interne, oferite de sistemul de drept als statului de la
care solicita reparatia
4) Inainte de a-si insusi plangerea persoanei care solicita protectia, statul protector
verifica daca prejudiciul nu este rezultatul conduitei ilicite sau culpabile a persoanei
care il invoca
Exercitarea protectiei diplomatice este pur discretionara a statului, un drept pe care-l poate
exercita sau la care poate renunta.

Formele de reparare a prejudiciului

Repararea consecintelor unui comportament ilicit poate fi precedat de obligarea autorului de a
inceta un asemena comportament. Acesta obligatie ex nunc nu absolva statul raspunzator de
obligatia de a repara prejudiciile produse pana in momentul incetarii conduitei ilicite.
Forme ale repararii prejudiciului:
1) Restituirea in natura (restitutio in integrum) urmareste restabilirea, cand se poate,
a situatiei anterioare care ar fi existat daca faptul ilicit nu s-ar fi produs; intervine in
cazul unor prejudicii materiale; se impune cand nu este nici materialmente imposibila
si nici total disproportionata. Restituirea este materiala, dar exista si ipoteza restituirii
juridice, care imbraca forma abrogarii, anularii sau modificarii unor dispozitii
legislative, adoptate prin violarea unei norme de drept international, anularea sau
reexaminarea unui act administrativ/unei hotarari judecatoresti luate ilegal
2) Repararea prin echivalent (despagubirile) cel mai des folosita si este aplicabila
prejudiciilor materiale si morale, in cazurile in care acestea din urma nu pot fi reparate
printr-o alta modalitate. Repararea prejudiciului trebuie sa includa atat pierderea
efectiv suferita (damnum emergens), cat si castigul nerealizat (lucrum cessans).
Despagubirile trebuie sa compenseze toate pagubele materiale rezultand din actul
ilicit, inclusiv beneficiul care s-ar fi putut realiza in desfasurarea normala a lucrurilor.
Nu pot fi luate insa in considerare eventualele castiguri cu caracter speculativ si nici
pagube intamplatoare si nedeterminate.
Despagubirile acordate includ pierderile materiale si daune nemateriale (pretium
doloris- prejudiciul moral)
3) Satisfactia forma specifica de reparare a prejudiciilor morale; se realizeaza prin
prezentarea de regrete/scuze oficiale. Statul autor al prejudiciului poate sa impuna

5
 sanctiuni interne impotriva agentului sau vinovat de producerea actului ilicit; aceastea
poate consta in recunoasterea oficiala, in cuprinsul hotararii unei instante arbitrale sau
juridiciare, a caracterului ilicit al conduitei incriminate.
Intervine atunci si in masura in care nu poate fi reparat prin restituire sau despagubire
prin echivalent. Satisfactia nu trebuie sa fie disproportionata, in raport cu prejudiciul si
nu trebuie sa imbrace forme umilitoare pt statul autor.

Violari grave ale obligatiilor

Violarea obligatiilor decurgand din normele imperatrive ale dreptului international general
poate sa antreneze consecinte suplimentare nu numai pt statul responsabil, ci pentru toate
statele.
Violarea este grava daca ea denota din partea statului responsabil un esec flagratn sau
sistematic in indeplinirea obligatiei.
Sistematica sa fie comisa intr-un mod organizat si deliberat
Flagrant intensitatea violarii si la efectele sale: violarea sa reprezinte un atac direct
impotriva valorilor protejate de regula
Cooperarea statelor pt a pune capat, prin mijloace licite, oricarei violari grave. In situatia unor
violari grave, pentru a contracara efectele acestora:
- Statele au obligatia de a coopera spre a pune capat unei asemenea violari grave,
obligatie ce incumba tuturor statelor, indiferent daca interesele lor au fost afectate sau
nu de incalcarea in cauza
- Niciun stat nu trebuie sa recunoasca ca legala o situatie creata printr-o violare grava a
unei obligatii decurgand dintr-o norma de jus cogens
- Nu trebuie sa acorde ajutor/asistenta pt mentinerea acestei situatii

Punerea in aplicare a raspunderii internationale

Invocarea rapunderii
Dreptul de a invoca raspunderea unui stat pt violarea unei obligatii internationale revine
statului lezat. Obligatia incalcata trebuie sa priveaza direct statul lezat. Simple proteste sau
demersuri pe cale diplomatica nu echivaleaza cu invocarea raspunderii; aceasta consta in
anumite demersuri care pot fi intreprinse separat sau impreuna: cerererea unei indemnizatii,
prezentarea diferendului la un tribunal international competent sau trecerea la contramasuri.
Statul lezat trebuie sa notifice cererea sa statului autor al violarii; acesta urmeaza sa precizeze
mai ales comportamentul pe care ar trebui sa-l adopte statul responsabil al violarii pt a pune
capat faptului ilicit, in cazul in care acesta continua, ca si forma pe care ar trebuie sa o
imbrace repararea.
Raspunderea unui stat nu poate fi invocata daca statul lezat renunta sau daca se poate valabil
aprecia, in baza comportamentului sau, ca statul lezat este in pozitia de a renunta la invocarea
raspunderii.
Contramasuri
Desemneaza acele actiuni care pot avea caracter general de represalii, dar nu sunt asociate
unui conflict armat(suspendarea zborurilor unei companii aeriene,suspendarea ajut. Financiar)

6
Regimul juridic al contramasurilor:
1) Statul lezat nu poate lua contramasuri impotriva statului responsabil al faptului
international ilicit, decat pt a aduce acest stat in situatia de a se achita de obligatiile ce-i
incumba, adica incetarea faptului international ilicit si acordarea reparatiei cuvenite.
2) Trebuie sa aiba caracter temporar si sa fie instituite de asa maniera incat sa permita
revenirea la situatia preexistenta producerii faptului international ilicit; contramasurile
reprezinta un mijloc de a determina statul responsabil sa-si onoreze obligatiile decurgand
din faptul international ilicit pe care l-a comis
3) 4 categorii de obligatii fundamentale in legatura cu care statul lezat nu poate institui
contramasuri: obligatia de a se abtine de la amenintarea sau folosirea fortei, obligatia
privind prectia drepturilor fundamentale ale omului, obligatiile cu caracter umanitar ce
exclud represaliile si alte obligatii decurgand din normele imperative ale dreptului
international general
4) Statul care recurge la contramasuri nu este scutit de obligatia utilizarii mijloacelor
pasnice de reglementare a diferendelor ori de obligatiile legate de asigurarea imunitatii
misiunilor diplomatice si agentilor acestuia
5) Contramasurile trebuie sa fie proportionale prin raport cu prejudiciile suferite, tinand
seama de gravitatea faptului international ilicit si de drepturile in cauza. Principiul
proportionalitatii impune statului lezat grija in alegera contramasurilor si fixarea marimii
acestora.
6) Statul lezat trebuie sa asigure indeplinirea unor conditii procedurale rezonabile: inainte
de a lua o contramasura el trebuie sa solicite statului responsabil incetarea violarii si
repararea prejudiciului, sa-i notifice hotararea de a lua contramasuri si sa-i ofere
posibilitatea de a negocia.
7) Contramasurile inceteaza odata cu incetarea faptului international ilicit care le-a
provocat; ele sunt blocate si in perioada in care diferendul se afla spre decizie in fata
unei instante internationale abilitate sa ia decizii obligatorii pentru parti.

Represalii, masuri de retorsiune, sanctiuni

Represalii actiuni ilicite, raportate la normele dreptului international, inclusiv masuri
facand aple la fora, luate unilateral de catre un stat, ca raspuns la o violare a drepturilor sale
de catre alt stat; in ziua de azi, se refera la maduri luate in perioade de conflict armat
international. Califica relatiile dintre beligeranti
Masuri de retorsiune licite dpdv al dreptului international, intervin ca reactie la un act
inamical al unui stat; constau in ruperea sau restrangerea relatiilor diplomatice, instituirea
unui embargou etc
Sanctiuni masurile luate de catre un singur stat, un grup de state sau decise de catre o
organizatie internationala impotriva unui stat, autor al unei violari a unei obligatii
internationale.
Raspunderea statelor pt consecintele prejudiciabile rezultand din activitati neinterzise
de dreptul international
Anumite activitati desfasurate pe teritoriul unui stat pot produce daune pe teritoriul altor state,
fara ca aceste activitati sa aiba caracter ilicit dpdv al dreptului international
S-a admis raspunderea pentru risc.

7
3 domenii de activitate care prezinta inalt grad de periculozitate:
1) Utilizarea pasnica a energiei nucleare raspunderea operatorului pt prejudiciile
cauzate; se stabileste un plafon maxim al reparatiei in caz de raspundere. Raspunderea
statului national intervine in subsidiar, numai daca si in masura in care se dovedeste
depasirea plafonului stabilit
2) Poluarea cu hidrocarburi raspunderea civila pentru prejudiciile produse revin
proprietarului navei/exploatantului instalatiilor. Statul intervine doar in cazul unor
pagube excesive si daca se face dovada ca a fost incalcata o obligatie de
comportament verificarea nivelului de asigurare al operatorilor particulari
3) Lansarea de obiecte in spatiul cosmic principiul absolut al raspunderii statelor,
obligatia de reparare a eventualelor prejudicii revine direct statelor, in calitate de
subiecte de drept international
Ideea preeminentei obligatiei statelor de a preveni, fata de obligatia de a repara sau compensa
un prejudiciu deja produs mediului inconjurator
Observatii:
- Pentru Administrarea riscului se impune cooperarea si consultarea dintre state; statele
susceptibile de a fi afectate au dreptul sa se angajeze, cu statul de origine al unei
activitati purtatoare a riscului unei pagube transfrontariere semnificative, in realizarea
unui sistem de administrare a riscului
- Pagubele transfrontariere semnificative trebuie sa fie cauzate de urmarile fizice ale
activitatilor periculoase
- Notiunea de risc trebuie sa exprime o evaluare obiectiva a posibilitatii ca un anumit
gen de activitate sa produca un prejudiciu transfrontarier
Prejudiciu transfrontarier paguba cauzata in teritoriul/locurile sub jurisdictia sau controlul
altui stat
- Activitatile carora masurile de prevenire le sunt aplicabile sunt cele planificate sau
realizate in limitele teritoriului unui stat sau desfasurate in afara teritoriului national,
dar aflate sub jurisdictia sau controlul acelui stat
Principii care guverneaza conduita statelor in desfasurarea unor activitati susceptibile
de a produce daune transfrontariere
Libertatea de actiune dreptul statului de a intreprinde, in teritoriul asupra caruia exercita
suveranitatea si in locurile aflate sub jurisdictia sau controlul sau, activitati de punere in
valoare a resurselor sale naturale; statul elaboreaza si aplica politici proprii privind folosirea
resurselor si protejarea mediului
Prevenirea 2 tipuri de obligatii de prevenire: - statul de origine trebuie sa ia toate masurile
potrivite pt a preveni producerea de prejudicii transfrontariere
- Sa reduca la minimum riscul producerii acestuia
Statul de origine are obligatia sa ia masuri unilaterale de precautie sau grija (due diligence)
Cooperarea necesitatea coordonarii activitatilor intre statelel de origine si statele victima,
in vederea prevenirii sau reducerii la minim a riscului producerii de pagube transfrontariere
semnificative

8
Consultarea obligatie revenind statelor interesate, adica statul de origine si statul sau statele
care sunt cel mai probabil afectate
Echilibrarea intereselor interesele statelor de origine ca si cele susceptibile de a fi afectate
sa fie cantarite de o maniera echitabila
Nediscriminarea obligatia statelor ca orice persoana, care ar putea suferi pagube
transfrontariere semnificative, indiferent de nationalitate/domiciliu, ori de locul unde s-a
produs paguba, sa primeasca acelasi tratament cu cel acordat de statul de origine cetatenilor
sai in cazul unui posibil prejudiciu intern
Mijloace de punere in aplicare a prevederilor privind prevenirea prejudiciului
transfrontarier din activitati periculoase
Autorizarea orice activitate poate prezenta riscul producerii unui prejudiciu transfrontarier
semnificativ nu poate incepe si nu se poate desfasura fara consimtamantul prealabil al statului
de origine, exprimat sub forma unei autorizatii
Notificarea si informarea statul de origine trebuie sa ntoifice statelor probabil a fi afectate
evaluarile sale asupra riscului producerii unui prejudiciu transfrontarier, impreuna cu toate
informatiile relevante pe care se bazeaza evaluarea
Implementarea statele interesate sunt chemate sa ia masurile necesare de ordin legislativ,
administrativ sau de alta natura, inclusiv stabilirea unor mecanisme de monitorizare pt
implementarea prevederilor
Solutionarea diferendelor orice diferend privind interpretarea sau aplicarea prevederilor
sale sa fie reglementat prin mijloace pasnice, inclusiv negocierea, medierea, concilierea,
arbitrajul sau solutionarea judiciara, la alegerea partilor in disputa; daca diferendul nu se
solutioneaza in 6 luni, se recurge la constituirea unei comisii impartiale de ancheta, la cererea
unei parti, ce are ca mandat sa investigheze faptele, sa clarifice probleme legate de diferend