Sunteți pe pagina 1din 2

BIROCRAŢIA

Birocrație – în sens generic, este un termen care se referă fie la corpul funcționarilor publici
fie la grupuri de persoane cu funcții administrative și de concepție a politicilor – care guvernează
o instituție (sistemul administrativ). Din punct de vedere istoric, o birocrație a fost o
administrație publică împărțită în departamente unde lucra personal care nu era ales prin vot.
Astăzi, birocrația este sistemul administrativ ce guvernează orice instituție mare. Administrația
publică din multe țări este un exemplu de birocrație.

Principalele caracteristici ale birocratiei in acceptiunea lui Weber


Birocraţia în accepţiunea lui Weber prezintă următoarele caracteristici: formalizarea
regulilor, specializarea şi ierarhia. Weber a insistat şi pe alte trei principii suplimenatre:
cariera, codificarea raporturilor cu exteriorul şi, în cazul organizaţiilor din sectorul
public, distincţia strictă între administraţie şi politică.

Formalizarea regulilor. Organizaţia birocratică presupune un ansamblu de reguli


scrise, impersonale şi clar definite care acoperă toate aspectele: definirea rolurilor,
raporturile de autoritate, planificarea carierei, modalităţi de funcţionare, toate acestea
trebuie codificate în reglementări şi legi, conform principiului supremaţiei dreptului.
Aceste reguli trebuie să fie formale, stabilite dinainte, şi nu informale sau
improvizate după circumstanţele şi dorinţele executanţilor. Există instrucţiuni specifice
pentru fiecare eveniment care se produce. O bună birocraţie se presupune că poate să
prevadă totul, ceea ce implică clasificarea problemelor şi cauzelor individuale după
criterii definite.

Specializarea. O definiţie strictă şi minuţioasă a sarcinilor ce trebuie să fie realizate, când


şi cum, de către cine şi în sfârşit ceea ce nu trebuie făcut. Specializarea oferă două
avantaje. Primul este complementaritatea angajaţilor: trebuie ca atribuţiile fiecăruia să
fie clare şi să acopere ansamblul domeniilor de acţiune, astfel încât să nu existe
domenii neacoperite, nici repetări inutile. Al doilea avantaj este de a permite o
utilizare eficientă a controlului sepecialiştilor: cu cât o organizaţie pune accent pe
specializarea sarcinilor, cu atât ea poate să apeleze la calificarea înaltă a experţilor care
cunosc bine munca lor, şi în plus ea şi sporeşte eficacitatea.
Ierarhia. Organizaţia birocratică presupune o strictă dependenţă a fiecărui nivel inferior
de un nivel superior, conform unei ierarhii clare şi bine definite. Informarea şi deciziile
generale coboară pe nivelele ierarhice astfel încât fiecare angajat să-şi exercite
competenţa fără să interfereze cu aceea a altor executanţi. Cu cât o regulă este mai
generală, cu atât ea este elaborată de la un nivel ridicat, doar nivelul superior poate
avea o vedere de ansamblu a organizaţiei şi să ţină cont de diferiţii factori care intervin
în procesul de luare a decizilor.

Cariera. Birocraţia este organizaţia în care recrutarea, promovarea, sancţiunile depind de


criterii meritocratice şi impersonale. La angajare, criteriul „merit” presupune ca alegerea
candidatului să fie făcut în funcţie de califiacarea şi competenţa cerute de post. Calificarea
este determinată de aptitudini recunoscute public şi verificate după o procedură impersonală
(concurs, examene, diplome).

Poate fi birocraţia plăcută ?


Mulţi susţin că, de la inventarea hârtiei încoace, lumea a început, încet dar sigur,
să se transforme într-un munte de hârtie şi că oamenii înşişi au devenit robii hârtiilor,
nişte fiinţe pierdute printre hârtii, într-un sistem care ii strânge ca o menghină şi-i
striveşte fără cruţare şi fără nici o şansă de scăpare.

În afaceri hârtiile macină nu numai nervii întreprinzătorilor, dar şi timpul


clienţilor. Cine şi-a închipuit că mai multe legi înseamnă mai putină corupţie, şi-a făcut
iluzii. Pentru că în materie de hoţie, nimeni nu-i mai inventiv ca românul! A apărut o
lege care-i îngrădeşte calea spre furt? Nici o problemă, românul găseşte imediat soluţia
care să-i anihileze efectul curativ.

Nu de azi de ieri, oamenii de afaceri se plâng de avalanşa de legi şi, în


consecinţă, de hârtiile care le fac viaţa amară. Un recent studiu trage, dacă mai era
nevoie, un nou semnal de alarmă. Aproape trei sferturi dintre managerii companiilor
din ţara noastră afirmă că cele mai dificile probleme în administrarea personalului
angajat sunt legate de birocraţie, de timpul pierdut cu statul la cozi, de formalităţile
pentru obţinerea unui certificat de bonitate. Cele mai mari probleme le au firmele
mici, adică tocmai acei manageri care şi-au înfiripat, de bine de rău. o afacere şi se zbat
cum pot să o scoată la liman. Managerii firmelor mari nu par să se încurce în hârtii.