ESEU:

BIROCRAȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ

Masterand:
Dinică ( Stanciu ) Cristina Andreea
Facultate: Litere și Științe
Administrație Publică și Integrare Europeană
Anul I
Grupa 41713

INTRODUCERE

1
 Având în vedere că de 10 ani lucrez în administrația publică am considerat oportun să
abordez această temă, întrucât zilnic ma întalnesc cu acest concept de birocrație și cu criticile
unor cetățeni ce condamnă funcționarii publici pentru sumedenia de documente și proceduri
ce trebuiesc respectate în rezolvarea anumitor probleme de ordin administrativ, sintagma cu
„plimbatul de la un birou la altul”sau de la o instituție la alta este des întâlnită în administrația
publică întrucât ca și structură anumite birouri/compartimente sunt în colaborare și depind din
punct de vedere legislativ și totodată consider că tema este în legătură cu materia pe care o
studiem întrucât administrația publică este în strânsă legătură cu birocrația.
Un citat ce mi-a atras atenția în mod deosebit este: „Fie că trăim în cele mai totalitare
despotisme sau în cele mai liberale democraţii, suntem guvernaţi, într-o mare măsură de o
anumită formă de birocraţie”1, consider că este reprezentativ pentru societatea în care trăim,
întrucât fiecare instituție publică dispune de o procedură de lucru. Funcționarii în activitatea
lor sunt ghidați de proceduri de lucru bine stabilite conform legislației în vigoare, iar de cele
mai multe ori acestea presupun parcurgerea unor pași ce necesită timp, iar acest lucru este în
detrimentul cetățeanului.
În cuprinsul lucrării voi urmări sa ating noțiuni generale privind birocrația, precum și
impactul acesteia asupra societății în zilele noastre.

CUPRINS

Din punct de vedere etimologic termenul “birocraţie” înseamnă conducerea de către

cei care lucrează în birouri. Se pare că acest cuvânt a apărut pentru prima dată în Franţa în

1 Hans Rosenberg, Bureaucracy, Aristocracy and Autocracy: the Prussian Experience 1660-1815, Boston
University Press, Boston 1966.

2
secolul XVIII. În zilele noastre el este folosit în două accepţiuni radical diferite: unii înţeleg
prin birocraţie o maşinărie care pune în execuţie deciziile factorilor politici, în vreme ce alţii
consideră că este o frână în calea funcţionării societăţii.
Cel care a consacrat termenul din punct de vedere ştiinţific a fost sociologul german
Max Weber, autorul celebrului “model birocratic ideal”. Principiile care stau la baza
funcționării acestui model sunt:
Autoritatea birocratică: stabilirea domeniului jurisdicţional prin legi sau reglementări
administrative; Activităţile necesare funcţionării structurilor birocratice sunt repartizate într-o
manieră stabilă ca îndatoriri oficiale;
Autoritatea de a emite comenzi necesare pentru îndeplinirea acestor activităţi este
stabilită ferm şi reglementată de legi şi regulamente care prevăd şi mijloacele coercitive aflate
la dispoziţia oficialilor înzestraţi cu respectiva autoritate pentru a impune ducerea la
îndeplinire a acestora;
Prevederi metodice sunt asigurate pentru îndeplinirea regulată şi continuă a acestor
îndatoriri şi pentru executarea drepturilor corespunzătoare; pentru aceste posturi sunt angajate
doar persoane care deţin calificarea necesară.
Principiul ierarhiei. Instituţiile birocratice funcţionează pe principiul supra - şi
subordonării. Autoritatea este distribuită gradat la diferitele nivele birocratice. Acest mod de
organizare permite transmiterea deciziilor de la nivelele superioare la cele inferioare. În
acelaşi timp cei care sunt administraţi de acest sistem au posibilitatea de a contesta decizia
unui anumit funcţionar la nivelele ierarhic superioare.
Administrarea instituţiilor birocratice este realizată cu ajutorul documentelor scrise,
ceea ce permite existenţa unei “memorii birocratice”.
Separaţia totală între cele două sfere: publică şi privată. Weber insistă în mod deosebit
asupra acestui aspect, afirmând că funcţionarul trebuie să aibă cu instituţia în care lucrează
doar o relaţie de angajat. Această separaţie a funcţionat în toate situaţiile în care s-a dezvoltat
o birocraţie profesionistă. Ea a fost, iniţial, caracteristică instituţiilor publice, dar treptat s-a
extins şi în domeniul privat.
Ocuparea funcţiilor publice se face doar pe baza unei pregătiri de specialitate,
promovarea se face pe baza competenţei şi a experienței (carierei).
Funcţionarea acestor instituţii se bazează pe legi şi regulamente, acestea trebuind să
prezinte un grad ridicat de stabilitate. Activitatea necesită totala dedicare a ocupanţilor
funcţiilor oficiale, dacă este nevoie chiar peste timpul oficial prevăzut. Cel care ocupă o astfel
de funcţie trebuie să manifeste loialitate în schimbul stabilităţii postului. Trebuie menţionat că
această loialitate nu se manifestă faţă de o persoană, ci faţă de instituţie. Deţinerea unei funcţii
într-o instituţie birocratică presupune vocaţie.
În numeroasele sale cercetări Max Weber a utilizat instrumentele sociologiei pentru a
analiza caracteristicile generale ale departamentelor (birourile birocraților), dar și
comportamentul birocraților ( funcționarilor publici) aflați în administrațiile publice. Acesta a
mers pe premisa conform căreia extinderea din ce în ce mai mare a organizațiilor birocratice
rezultă din eficiența acestora de a realiza activități complexe. Pentru Weber birocrația perfectă
era un mod de organizare în care puterea se baza pe competență, nu pe forță sau tradiție.2

În prezent, prin intermediul studiilor şi analizelor care tratează problematica

birocraţiei se poate observa o tendinţă de căutare a unor soluţii pertinente prin intermediul
cărora efectele dăunătoare ale sistemului birocratic să fie înlăturate şi eventual o modificare
sau chiar o înlocuire a normelor şi reglementărilor după care se ghidează sistemul birocratic
actual astfel încât acesta să devină mult mai eficient decât este el astăzi.

2 https://rtsa.ro/ , Evoluția sistemelor administrative ( partea I), accesat în data de 04.01.2023, ora 09.22

3
 Efectele birocraţiei

România este recunoscută ca o ţară în care birocraţia a pus stăpânire pe majoritatea

domeniilor de activitate (sistemul sanitar, sistemul juridic, sistemul de învăţământ, sistemul
financiar-bancar etc.). Nu există în momentul de faţă nicio instituţie publică românească în
care să lipsească sistemul birocratic greoi care se face resimţit în general în activitatea
administrativă a acestora. În afara problemelor de acest tip cu care se confruntă atât angajaţii
instituţiilor publice în anumite momente ale activităţii lor, mai pot apărea şi unele probleme
de organizare care nu fac altceva decât să înăsprească birocraţia.
În ceea ce priveşte activitatea cu mediul extern, sistemul birocratic din cadrul
instituţiilor publice duce la o lipsă totală de cooperare dintre instituţiile publice şi mediul
extern (investitori, persoane fizice, persoane juridice, alte instituţii ale statului). Aceste
probleme apar de obicei în momentul în care orice persoană interesată să desfăşoare o
anumită activitate sau doreşte să afle anumite informaţii intră în contact cu sistemul birocratic
românesc.
Principalele probleme şi efecte de ordin birocratic cu care se confruntă instituţiile
publice sunt:
Supraîncărcarea departamentelor cu funcţionari publici.
Sunt foarte multe persoane într-un singur departament care trebuie să îndeplinească o singură
sarcină de serviciu sau să rezolve o singură problemă. Însă, în cazul în care trebuie rezolvată o
problemă este obligatoriu să se treacă pe la aproape fiecare persoană în parte din
departamentul respectiv, astfel pierzându-se timp preţios. În această situaţie sarcinile de
serviciu şi problemele apărute se pot rezolva şi de un număr mai redus de persoane. Tot în
acest caz putem vorbi de costurile de la bugetul statului cu salariile unor persoane care
prestează unele activităţi care într-un sistem eficient ar trebui relizate de un număr mult mai
redus de angajaţi.
„Plimbarea” hârtiilor.
În majoritatea cazurilor foarte multe persoane, atât angajaţii, cât şi cei care intră în contact cu
aceştia sunt obligaţi de către sistemul birocratic în care îşi desfăşoară activitatea să „plimbe”
tot felul de documente şi dosare dintr-un departament într-altul sau de la o instituţie a statului
la alta cu diferite scopuri. Acest lucru poate îngreuna buna desfăşurare a activităţilor din
cadrul instituţiilor publice româneşti şi a eficienţei în ceea ce priveşte rezolvarea unor
probleme.
Lipsa de comunicare între instituţiile publice.
Departamentele acestora şi între funcţionarii din acelaşi departament sau birou. În acest caz
pot apărea situaţii neplăcute în care anumite persoane pot avea de suferit din cauza lipsei de
transmitere a informaţiilor sau transmiterea neclară sau insuficientă a acestora între instituţiile
publice, angajaţii departamentelor sau între colegii din acelaşi departament. Această situaţie
poate apărea şi în cazul transmiterii de informaţii între superiori şi subordonaţi şi invers. În
cazul unei comunicări eficiente, informaţiile ar trebui să fie prelucrate şi distribuite pe paliere
ierarhice sau pe departamente, iar utilizarea lor ar trebui să conducă spre rezolvarea sarcinilor
pe care le au de îndeplinit funcţionarii publici sau spre rezolvarea problemelor apărute, însă
acest fenomen are foarte mult de suferit în prezent. Aceste informaţii pe care ar trebui să le
transmită departamentele sau chiar colegii din acelaşi birou ar trebui să se caracterizeze prin
obiectivitate şi promptitudine. Există cazuri în care informaţiile sunt comunicate cu câteva
zile întârziere.

Situaţii asemănătoare se întâmplă şi în cazul comunicării dintre instituţiile publice, unde apar
aceleaşi carenţe în ceea ce priveşte comunicarea şi colaborarea dintre acestea. Normele şi
reglementările pe care trebuie să le respecte cu stricteţe instituţiile publice (instituţiile
birocratice) duc la foarte multe inadvertenţe de ordin comunicaţional, acestea având efecte
directe asupra creşterii randamentului în activităţile economice.

4
 Lipsa de transparenţă.
O altă problemă cu care se confruntă instituţiile publice este lipsa de transparenţă. Aceasta
este specifică tuturor instituţiilor birocratice şi se manifestă prin lipsa informaţiilor oferite
celor direct interesaţi de o anumită problemă sau oferirea de informaţii incomplete. Birocraţii
(funcţionarii publici) profită de statutul pe care îl au şi de informaţiile pe care le deţin (chiar
dacă aceste informaţii sunt în mod normal publice), deţinând astfel o anumită putere asupra
celorlalţi. Lipsa transparenţei în comunicarea administraţiilor publice poate duce la creşterea
corupţiei.
Pierderea documentelor.
Din cauza unei lipse de organizare şi de cele mai multe ori şi a lipsei de eficienţă a sistemului
birocratic (norme şi reglementări învechite) se poate ajunge în situaţia neplăcută în care fie să
se piardă anumite documente, fie să se rătăcească în timpul circuitului pe care îl parcurge acel
document. Tot datorită lipsei de organizare şi a depozitării documentelor în diferite locaţii
improprii pentru acestea, se pot rătăci foarte uşor multe dintre ele, dar se şi pot deteriora sau
pierde. Astfel costul căutării acestor documente sau refacerea lor poate fi destul de ridicat
pentru instituţie şi, implicit, pentru bugetul statului.
Reticenţa utilizării tehnicii moderne.
Utilizarea (computer, sisteme de operare performante, softuri avansate etc.) pentru
îndeplinirea sarcinilor administrative. Foarte mulţi birocraţi din cadrul instituţiilor publice
consideră că cea mai bună metodă de a-şi îndeplini sarcinile de serviciu este folosirea
aceloraşi tehnici rudimentare pe care le foloseau în momentul în care s-au angajat. Multe
astfel de persoane au o vârstă mai ridicată (peste 50 de ani) şi consideră inutilă utilizarea
tehnicilor moderne în principal datorită mentalităţii. Acest comportament duce în timp la o
eficienţă scăzută a personalului din instituţiile publice şi la întârzieri majore în ducerea până
la capăt a unor sarcini de serviciu. Aceste persoane, necunoscând sau nedorind să înţeleagă că
utilizarea tehnicilor moderne nu poate face altceva decât să uşureze munca şi să înlăture rutina
care poate apărea în momentul desfăşurării activităţilor administrative, încearcă să se opună
utilizării tehnicilor moderne. 3

CONCLUZII

Prin acest eseu am încercat să aduc în prim plan efectele birocrației asupra sistemului
românesc, multe dintre aspectele enumerate mai sus se transpun în viața reală, ca și exemplu
este refuzul digitalizării, aspect ce ar putea să mai diminueze birocrația, un pas în acest sens a
fost efectuat de Agenția Națională de Integritate ce a implementat programul online e-dai
pentru depunerea declarațiilor de avere/interese pe o platformă astfel eliminându-se
completarea acestora manual și transmiterea prin poștă, inițiativă primită cu reticență de
3 Birocraţia în contextul economic actual Economie teoretică şi aplicată Volumul XIX (2012), No. 6(571), pp.
143-151
5
funcționari întrucât completarea necesită parcurgerea unor pași deloc de agreat de personalul
trecut de 55 ani.
Un alt lucru ce ne pune o piedică este și legislația, mereu în schimbare și uneori greu
de înțeles de personalul ce o pune în aplicare.
Totodată prin directivele primite de România de la Uniunea Europeană se regăsește și
diminuarea birocrației, precum și creșterea digitalizării, acest lucru l-am putut regăsi într-un
studiu efectuat în anul 2017 privind impactul aderării României la Uniunea Europeană, se
face deseori vorbire despre dificultatea accesării fondurilor europene din pricina birocrației
excesive și a necunoașterii procedurilor de lucru dificile și greu de implementat, precum și
capacitatea insuficientă a autorităților publice de a furniza servicii de calitate.
În concluzie, consider că am îndeplinit obiectivele pe care mi le-am propus la
începutul eseului și pot afirma că în România birocrația are nevoie să fie diminuată, pentru a
se putea dezvolta pe plan extern și pe plan intern, pentru a ajuta cetățenii în problemele lor,
spre exemplu la plata unor impozite să nu fie nevoie să stea ore în șir la ghișee, ci să fie un
program prin care pot plăti și site-urile instituțiilor să conțină informații despre fiecare birou
în parte, astfel crescând transparența.

BIBLIOGRAFIA

1. Hans Rosenberg, Bureaucracy, Aristocracy and Autocracy: the Prussian Experience 1660-
1815, Boston University Press, Boston 1966;
2. https://rtsa.ro/ , Evoluția sistemelor administrative ( partea I);
3. Max Weber, Economy and society , 1978, pag. 25-30;
4. Birocraţia în contextul economic actual Economie teoretică şi aplicată Volumul XIX
(2012), No. 6 (571), pp. 143-151.
6