Domeniul de studii:

tiine Administrative

Specializarea:
Administraie Public

Referat
NOIEMBRIE, 2014

TEORII TIINIFICE CU PRIVIRE

LA FENOMENUL BIROCRATIC

Initial, fenomenul birocratic a fost un mijloc de a servi mai bine administratiei, dar
mai tarziu a devenit un vector al supunerii lor. Cu implicatiile sale interne si
externe,fenomenul birocratic se afla la baza arhitecturii tuturor sistemelor administrative
contemporane. Gradul de birocratizare este variabil de la o tara la alta:tarile anglo-saxone nu
au aplicat niciodata principii birocratice precum tarile din Europa Continentala.
In limbajul comun si, uneori chiar in literatura de specialitate, termenii de
administratie si administratie publica se confunda cu termenul de birocratie .
Birocratia ca expresie a functionarii institutiilor publice,apare ca un fenomen normal
datorita caracterului de ordine pe care il imprima activitatii administrative.
Asezata pe baze rationale,stiintifice,ea poate fi complet compatibila cu valorile
democratiei:securitate nationala,siguranta individului,productivitate,eficienta.
Birocratia mai poate fi definita ca fiind sistemul in care preponderenta in directia
realizarii afacerilor publice,apartine serviciilor administrative,adica birourilor.
In evul mediu tarziu, primii filosofi care s-au ocupat de sfera politicului determinau birocratia

ca o varianta de organizare politica, opunand-o cu cea a teoriei reprezentativitatii.

Astfel, birocratia reprezenta acel corp de experti care erau investiti si puteau conduce
un stat, o natiune, in virtutea priceperii lor.
Intr-o definitie moderna birocratia reprezinta un corp de oficiali administrativi.
Termenul de birocratie a fost introdus in Franta la inceputul secolului al XIX-lea.
Birocratia se dezvolta atunci cand legimitatea este de tip rational-legal, accentuand pe
exercitarea impersonala a puterii, potrivit regulilor rationale.
Caracteristicile birocratiei sunt:
o ierarhie de birouri si deci canalizarea comunicarii intre nivelurile ierarhice
dosare si pastrarea secretului
sfere de autoriate clar definite, determinate de reguli generale si guvernate de
regulamente
separarea administrativa a activitatilor oficiale de treburile private
Birocratia are o superioritate pur tehnica fata de alte forme de dominatie, desi aceasta nu
inseamna neaparat o mai mare eficienta in atingerea scopurilor, intrucat autoritatea si eficienta
trebuie masurata intotdeauna pornind de la obiective clar definite. Mai presus de orice,
birocratia este legata de economia capitalista de piata, care pretinde utilizarea neambigua si
continua a administratiei publice si private. Birocratia implica rationalitate, iar aceasta
implica, la randul ei calculabilitate, care minimalizeaza incertitudinea si activitatile de
asumare a riscului.
La nivelul simtului comun birocratia este asimilata unui fenomen malefic, are o conotatie
negativa, peiorativa. Acest fapt se datoreaza unor caracteristici ale birocratiei, dar care, din
punct de vedere functional sunt cat se poate de pozitive.
Cel mai adesea i se reproseaza birocratiei, fenomenului birocratic, ca desconsidera omul,
persoana care lucreaza in sistem si in acelasi timp si persoana care se adreseaza sistemului
administrativ/birocratic .
Cunoasterea birocratica inseamna deci putere, nu doar in sensul cunoasterii unui expert, ci si
una mascata, care ii da posibilitatea functionarului sa se ascunda in spatele rutinei si
procedurilor. Birocratiile pot inceta sa fie eficiente, in termenii scopurilor pentru care sunt
prevazute, atunci cand personalul prolifereaza dincolo de ceea ce este nevoie pt sarcinile date.
La inceputul secolului al XVI-lea Machiaveli a identificat termenul de stat cu birocratia care
asigura functionarea si continuitatea acestuia,birocratia fiind de fapt detinatoarea puterii

reale(puterea birourilor)si nu guvernele care au o existenta efemera si nu pot face nimic fara

colaborarea personalului insarcinat sa difuzeze si sa aplice deciziile guvernelor asadar sa

organizeze sau sa execute direct aceste decizii.Asa numita birocratie nu a aparut decat in
mometul in care s-au acumulat urmatoarele caracteristici:
Posturile(functionarii)au devenit permanente sau cvasipermanente;
Apare un statut juridic protector(stabilitate,retributive,cariera)
Ocupantii posturilor scapa de orice responsabilitate directa.
Administratia care a existat in statele europene din secolul XIII pana in secolul XVIII si care
apoi s-a metamorfozat in birocratie,exista in toate marile civilizatii ale trecutului,reprezentand
un subsistem de organizare in timp ce birocratia este un subsistem de organizare.
Asadar, orice administratie,ipotetic,presupune un coificient de risc de birocratizare, astfel ca
printr-o retrospectiva analogica am putea vorbi spre exemplu de birocratia imperiului
roman,in masura in care imperiul roman se sprijinea pe o administratie numeroasa si puternica
ce tindea sa se constituie intr-o birocratie.
In prezent, insa,totusi marii analisti ai fenomenului administrativ sunt de acord cu faptul ca
asistam la triumful birocratiei. Pe masura ce statul national s-a dezvoltat intinzandu-si
atributiile si competentele asupra societatii,transformandu-se in stat providential,birocratia pe
care el se sprijina sporeste permanent ocupand un proces din ce in ce mai mare din populatia
activa si absorbind o parte din ce in ce mai mare din buget.
Birocratia mai poate fi definita ca fiind sistemul in care preponderenta in directia realizarii
afacerilor publice,apartine serviciilor administrative,adica birourilor.
Puterea birocratica a fost considerate, uneori, inevitabila si binefacatoare. In acest sens,
potrivit lui Max Weber, aparitia statelor modern a fost legata de constituirea unui corp de
lucratori intelectuali, specializati, dotati cu independenta si stabilitate.
La randul sau, A. Mathiot considera ca birocratia are avantaje apreciabile, deoarece
functionarii publici, recrutati in functie de talentul lor, mentin continuitatea statului si a
serviciilor publice.
In alte opinii (A. Touraine), se considera ca birocratia este incompatibila cu principiile
democratiei, deoarece afacerile publice sunt incredintate unor functionary neimplicati politic.
Potrivit teoriilor clasice, lucratorii sunt cei care trebuie sa se adapteze la organizatie si
niciodata invers.

Teoria lui Fayol

Fayol considera ca administratia poate fi asemanata cu o structura corporatista iar organizarea

acesteia se concretizeaza pe 4 functiuni:
1. A prevedea
2. A organiza
3. A conduce
4. A controla
In lucrarea sa Leveil de lesprit public sustine urmatoarele principii ale birocratiei:

Diviziunea muncii
Autoritatea
Disciplina
Unitatea de conducere
Unitatea de emitere adispozitiilor
Subordonarea intereselor fata de cele

Recompense
Centralizare
Ordine
Drepturi egale si obligatii
Stabilitatea personalului

generale

Max Weber, sociolog si economist german din sec. al XIX-lea, este cel care a teoretizat
principiile de functionare ale organizarii birocratice, care se va impune definitv in
sistemele administrative occidentale in sec. XX. Sistemul adminstratiei publice moderne
este construit pe modelul birocratiei weberiene.

Weber a facut celebru termenul birocratie,sustinand-o ca o metoda rationala de conducere

a organizatiilor complexe. Organizarea moderna a administratiei isi gaseste ecoul in
modelul creat de Max Weber si anume,modelul organizarii birocratice.

Potrivit lui Weber,caracteristica principala a unui birocrat o constituie exercitarea

autoritatii in cadrul unui birou.Muncitorii productivi nici nu-si exercita autoritatea,nici nu
lucreaza in birouri. Principalele caracteristici ale organizatiilor birocratice identificate
de Weber sunt:

1. Utilizarea specializarii stricte pentru a pune de acord sarcinile cu competente tehnice;

2. O linie de comanda stricta in care fiecare membru rapoteaza unui singur superior;
3. Un sistem de reguli si reglementari formale care asigura realizarea sarcinilor,indiferent

de persoana care lucreaza efectiv;

4. Impersonalitatea si impartialitatea autoritatii;

5. Criterii de selectare si promovare bazate pe vechime si/sau competenta,mai degraba

decat pe nepotism si favoritism;
6. Ca urmare a respectarii principiilor anterioare,organizatia devine eficienta.

Max Weber a cautat sa identifice trasaturile fundamentale comune sistemelor moderne de

administratie pe scara larga.Administratia birocratica este,potrivit lui Weber, caracterizata
prin:
Ierarhie
Continuitate

Impersonalitate
Expertiza

Fara indoiala ca scrierile lui M. Weber asupra naturii birocratiei nu numai ca au

constituit un fructuos izvor pentru ceea ce avea sa se numeasca teoria
organizatiilor. Studiile sale despre birocratie au ramas neintrecute pentru cele
consecrate dezv. Si functionarii masinariilor administrative.

 Dupa parere mea, din aceasta succinta analiza a conceptiilor despre birocratie
reiese atitudinea critica fata de acest fenomen care a existat dintotdeauna, dar
mult mai accentuat in epoca moderna si contemporana.

Cu toate acestea cred ca birocratia este necesara in conditiile organizarii

activitatii marilor organizatii formale.

Institutiile guvernamentale si alte organizatii ce administreaza grupuri mari de

oameni sunt gestionate in temeiul regulilor caracteristice birocratiei.

In concluzie, putem afirma ca fenomenul birocratic nu va disparea ci va creste

rolul acestuia in societate, prin cresterea eficientei actelor sale in beneficiul
individului, deoarece birocratia este un rau necesar, care ajuta in organizarea
eficienta a unei organizatii si, mai ales, a administratiei, in activitatea careia

este necesara si obligatorie o buna organizare.

 Bibliografie :
1. Mihaela Paunescu, Managementul public in Romania, Editura Polirom, Iasi,
2008, pg 19-21
2. Emil Balan, Procedura administrativa, Editura Universitara, Bucuresti, 2005,
pg 17-23
3. Mihaela Onofrei, Adminstratia publica. Fundamente si bune practici, Editura
Universitatii Alexandru Ioan Cuza Iasi, 2007, pg 140
4. Ana Maria Bercu, Pregatirea profesionala si pregatirea personalului in
adminstratia publica, Editura Universitatii, 2003, pg 51-59
5. Laurence E. Lynn, Management public ca arta, stiinta si profesie, Editura
ARC, 2004, pg 40-42

6. Ioan Alexandru, Tratat de administratie publica, Editura Universul Juridic,

Bucuresti, 2008, Pg 77