Termenul de birocratie apare pentru prima data in 1745 la de Gournay prin adaugarea termenului grecesc kratos (a conduce) la cuvantul

francez bureau (birou) desemnand o conducere exercitata de functionari. Mai intai termenul a fost utilizat pentru a descrie activitatea functionarilor guvernamentali pentru ca mai apoi sa fie utilizat in cazul tuturor organizatiilor mari. Birocratia a cunoscut o dezvoltare abia in vremurile moderne. De la marile imperii din vechime si pana la democratiile si dictaturile moderne, nici un stat nu a putut si nu poate supravietui fara o structura organizata de functionari care sa indeplineasca sarcini diverse absolut necesare pentru asigurarea unei baze materiale si sociale care sa-i permita existenta. Organizatiile, si implicit birocratia, joaca un rol din ce in ce mai mare in viata omului modern.. Birocratia la Weber
Birocratia desemneaza, in acceptia clasica data de Weber, tipul ideal de organizare

caracterizat prin autonomia functiilor in raport cu persoanele ce le indeplinesc si prin proceduri tehnice rationaliste.. In opinia lui Weber, o caracteristica esentiala a tuturor organizatiilor de mare intindere este tendinta acestora de a deveni birocratice.
De altfel, birocratia este unicul mod de a organiza in mod eficient mase largi de oameni,

motiv pentru care aceasta se dezvolta o data cu cresterea economica si politica a unui stat sau a unei organizatii in general. Dezvoltarea birocratiei a fost descrisa de Weber, alaturi de dezvoltarea stiintei si a tehnologiei, ca un proces de rationalizare in vederea organizarii vietii sociale si economice conform principiilor eficientei. Carcateristicile birocratiei ideale descrise de Weber sunt urmatoarele: 1. Ierarhia - Se refera la constructia birocratiei in forma piramidala, in varf aflandu-se pozitia cu cea mai mare autoritate. In cadrul ierarhiei fiecare departament si angajat este supravegheta de nivelul superior ierarhic. 2. Reglementarea prin reguli - Comportamentul functionarului este reglementat prin reguli precise. Aceste reguli au scopul de a asigura stabilitate activitatilor. 3. Specializarea - Se refera atat la specializarea organizatiilor cat si la cea a functionarilor. Organizatiile sunt specializate in domenii clar delimitate, iar functionarii trebuie sa posede competentele necesare pentru a-si indeplinii sarcinile si au posibilitatea sa promoveze pe baza competentei si a experientei.

4. Impersonalitatea - Viata personala a salariatului este separata de sarcinile sale de munca, iar interactiunea sa cu fiecare client trebuie sa se bazeze pe rolul sau oficial, pe regulile si regulamentele organizatiei, fara implicarea sentimentelor personale. 5. Resursele materiale cu care opereaza nu se afla in posesia functionarului - Resursele materiale utilizate de functionari apartin organizatiei Iar accesul functionarului la acestea este limitat la exercitarea atributiilor de serviciu. Eficienta unei organizatii poate fi prognosticata prin gradul de apropiere de caracteristicele birocratiei ideale descrise de Weber. Desi considera birocratia drept cea mai eficienta forma de organizare, Max Weber isi exprima ingrijorarea cu privire la pericolul reprezentat pentru democratie de perspectiva guvernarii de catre birocrati impersonali. Problema ridicata de Weber se refera la contradictia dintre necesitatea existentei birocratiei si puterea crescanda a acesteia. Pericolul birocratismului Prin birocratie intelegem structura administrativa formala care asigura planificarea, supervizarea si coordonarea activitati diverselor segmente ale unei organizatii; Tocmai din acest rol care este indeplinit de birocratie in societatea moderna si din caracteristicile sale apar riscurile birocratismului pe care birocratia le implica. Pentru a face o distinctie intre conceptul de birocratie asa cum este el descris de Max Weber si acest nou inteles atribuit birocratiei, se utilizeaza teremenul de birocratism. Birocratismul reprezinta metoda de conducere sau activitatea caracterizata prin rezolvarea strict administrativa a problemelor publice, prin ruperea lor de realitate, preocupare excesiva pentru latura formala a problemelor si lipsa de interes pentru fondul lor. O parte din caracteristicile ideale descrise de Weber s-au dovedit a fi mai putin eficiente in realitate. De exemplu, desi necesara intr-un anumit grad pentru a asigura eficienta activitatilor, reglementarea excesiva se constituie uneori intr-o piedica pentru atingerea scopurilor organizatiei, determinand tocmai ineficienta. Din acest motiv regulile stricte ale organizatiei sunt ocolite neoficial de functionary. Aceste ocoliri neoficiale ale regulamentului au loc in vederea rezolvarii mai rapide, si deci mai eficiente, a unor cazuri mai putin tipice. Ierahia, de asemenea poate conduce la reducerea eficientei desi scopul sau era tocmai opusul acestui rezultat. Relatiile informale constituite in cadrul birocratiilor pot denatura scopul organizatiilor inspre satisfacerea unor interese individuale sau de grup. Prin constituirea de adevarate clanuri in interiorul organizatiei se poate ajunge la indepartare din ce in ce mai mare de scopul initial al organizatiei, pana la ceea ce sociologii numesc inlocuirea scopurilor.

Constituirea oligarhiilor este un alt pericol descris de Michels, student si discipol al lui Weber, in care autoritatea si decizia se concentreaza la nivelul unui mic numar de indivizi, punand in pericol organizarea democratica a societatii. Contracararea birocratismului Birocratia este inca forma cea mai prezenta de administrare a diverselor organizatii dar ideea lui Weber ca ierarhizarea clara avand autoritatea concentrata la varf este sigura cale de eficientizare a unei organizatii de mari dimensiuni, incepe sa-si piarda din valoare. Se vorbeste din ce in ce mai mult de modelul japonez de organizare, sistem care implica functionarea unui alt fel de caracteristici: 1. Luarea deciziilor de jos in sus prin consultarile conducerii cu baza piramidei privind politicile organizatiei. 2. Specializare redusa, care asigura functionarului o privire de ansamblu asupra organizatiei, scopurilor acesteia si functionarii ei. 3. Siguranta postului, care este de natura sa reduca competitia pentru promovare. 4. Orientarea catre grupul de lucru, care incurajeaza colaborarea intre angajati prin evaluarea performantelor grupului si nu ale angajatului. 5. Contopirea muncii cu viata privata, care asigura un nivel maxim de loialitate a angajatilor fata de organizatie prin implicarea acesteia din urma in rezolvarea problemelor lor. In privinta organizatiilor statului, o alta posibila rezolvare a birocratismului este asigurarea unui control exterior neutru si obiectiv, control ce poate fi exercitat doar de societatea civila. Prin urmare, reducerea birocratismului se poate realiza tocmai prin intarirea democratiei pe care acesta o pericliteaza.