DAVID BEETHAM- BIROCRATIA

Sunt precizate 3 scopuri diferite la care serveste constructia unui model (in acest caz birocratic):

-pentru a oferi un text definitional;

-de a stabili un standard normativ;

-a dezvolta un cadru explicativ.

Un model definitional al birocratiei presupune ce anume este relevant sau nu pentru o birocratie si raspunde la
intrebarea: Cum recunoastem o birocratie?

Un model normativ se preocupa de conditiile necesare eficientei organizationale si stabilieste in ce masura este
birocratia capabila sa satisfaca acele conditii – raspunde la intrebarea: Cat de eficiente sunt birocratiile?

Un model explicativ presupune oferirea unui cadru, care sa explice modurile in care birocratiile functioneaza
in practica si daca au consecinte. Raspunde la intrebarea: De ce functioneaza birocratiile asa cum
functioneaza?

Definitia birocratiei conform careia ea este eficienta sau ineficienta nu este corecta, deoarece se produce o
confuzie intre doua intrebari ce ar trebui sa fie separate.

Necesitatea modelelor

-pentru ca societatile sunt complexe si “pun probeleme formidabile” celor care incearca sa le inteleaga felul
cum sunt alcatuite. Metoda caracteristica stiintei sociale este de a construi conceptii sau modele simplificate
ale vietii sociale pentru a-i putea defini, evalua sau explica aceasta complexitate. Ceea ce este cert- modelele
nu vor reda realitatea, deoarece in practica se va dovedi dificil a arata daca o organizatie indeplineste criteriile
de a fi numita birocratie- adica in anumite aspecte s-ar putea sa o faca, in altele nu.

Modelele birocratiei privite din 3 perspective: sociologica, a economiei politice si a administratiei publice- ele
difera, atat in privinta intereselor particulare (sociale, economice, politice), cat si in metodelor de simplificare
sau de elaborare a metodelor.

Birocratia si eficienta administrativa-

Sociologia organizatiilor urmareste sa exploreze trasaturile generale, comune organizatiilor din toate
sectoarele societatii moderne, indiferent daca respectiva organizatie este privata sau publica, laica sau
religioasa, dedicata profitului sau predicilor, salvarii vietii sau dimpotriva distrugerii ei.

Sociologia organizatiilor isi are originile in opera lui Max Weber- unul dintre cei dintai ganditori care au
elaborat o teorie generalizabila a organizatiei, aplicabila intregii societati moderne. Weber a dorea sa identifice
trasaturile comune sistemelor moderne de administratie, deosebind 10 sau 11 astfel de trasaturi, care se reduc
la 4. Administratia birocratica este caracterizata conform lui Weber prin:

-ierarhie- orice functionar – are o arie de competenta bine definita in cadrul unei diviziuni ierarhice a muncii,
fiind totodata raspunzator pentru performantele sale unui superior.

-continuitate- functia presupune o ocupatie salarizata permanenta, cu o cariera structurata, astfel incat sa ofere
perspectiva unei promovari periodice.
-impersonalitate- avem in vedere regului precise, excluzand arbitrarul sau favoritismele, avand o inregistrare
scrisa pt orice tranzactie.

-expertiza- functionari selectati conform meritelor lor, de asemenea sunt pregatiti pentru viitoarea functie, pe
care o vor ocupa si au acces la informatiile din dosare.

Trasaturi care constituie modelul definitional al birocratiei din perspectiva lui Weber- criterii pe care un sistem
de administratie ar putea fi numit birocratie.

Administratia- inteleasa ca o coordonare executiva a unei politici, iar sistemul de administratie – inteles ca o
ordonare a functiilor – menite sa preschimbe politicile in directive pt a fi executate de cei din prima linie.
Acest apect presupune ca nu oricine lucreaza intr-o birocratie, poate fi numit birocrat. Birocratii sunt de
asemenea si ei deosebiti: Weber distinge intre personalul administrativ si asociatia/grupul care il angajeaza.

UN GRUP UN ORGANISM DE PERSONAL ADMINISTRATIV

(o natiune, un sindicat,
o companie, un partid politic,
o universitate)
GUVERNAMANT
(un cabinet, un comitet, un
consiliu)
-membrii sunt alesi;
-functia de a preciza politicile si
regulile asociatiei, dar si de a
furniza fonduri necesare
administrarii ei.
(daca corespunde criteriilor
mentionate mai sus, poate fi numit
o birocratie.)
-membrii unei birocratii sunt
numiti de sus si sunt responsabili
in fata organismului de
guvernamant.
-principala caracteristica a unui
birocrat –potrivit lui Weber-
exercitarea autoritatii in cadrul
unui birou.

*Un grup direct sau indirect isi alege un organism de guvernamant pentru a-i gestiona
afacerile, iar cel din urma, la randul sau, angajeaza un personal administrativ pentru a-i
executa politicile.

In cadrul unei intreprinderi particulare autoritatea birocratiei sinonima cu managementul, iar intr-o agentie
guvernamentala – lucratorii de la ghisee.

Birocratii – supusi unei autoritati mai inalte- dar sunt si implicati in exercitarea autoritatii=> astfel numim
birocratice acele organizatii randuite conform trasaturilor lui Weber, chiar daca nu toti care activeaza in
interiorul lor pot fi considerati birocrati.

Trasaturi fundamentale ale organizatiilor

-organizatia este un sistem social sau o retea de relatii interpersonale- eficienta si entuziasmul oamenilor de a
lucra- este strans legat de relatiile care se dezvolta in interior.

-organizatiile considerate sisteme de comunicare-> ideea ca ar trebui sa existe si canale de comunicare a

informatiilor de jos in sus, pornind de la baza organizatiei, iar actiunea intr-o astfel de structura se propaga cu
preponderenta de sus in jos. Un alt defect al ierarhiilor este ca sunt elaborate intr-o maniera piramidala,
ingustandu-se din ce in ce mai mult de la baza spre varf.

Exista si 2 tipuri de autoritate pe care unii sustin ca Weber nu le-a tratat separat:
-autoritate birocratica –care deriva din ocuparea unei pozitii sau functii in cadrul structurii ierarhice-putere
inerenta functiei respective

-autoritatea ce deriva din experienta – proprie individului, nu functiei, pe care acesta o ocupa.

Vorbim de o trecere de la managementul stiintific la scoala relatiilor umane, de la modelele mecanice la cele
cibernetice/informationale, respectiv de la organizatiile intelese ca ierarhii la organizatiile intelese ca asociatii
de experti.

Organizatiile o combinatie de relatii formale si informale, ce trebuie sa echilibreze cerintele autoritatii si ale
initiativei, ale comenzii si ale comunicarii.

Una dintre cele mai influente tipologii a fost cea elaborata de Burns si Stalkr in lucrarea “The Management of
Innovation”, unde ilustrau ca organizatiile care au de facut fata unor schimbari rapide in ceea ce priveste piata
sau tehnologia necesita o structura diferita, fata de organizatiile al caror mediu de existenta este stabil, iar
operatiile rutinate.- pt ele autorii spun ca este mai convenabila o structura mecanicista, care este similara
modelului weberian (un sistem ierarhic al autoritatii, definirea precisa a functiilor, un model vertical al
comunicarii deciziilor si instructiunilor). Pentru organizatiile de primul tip este necesara o ,,ordine organica”
(numita acum post-birocratica)- o distributie fluida a functiilor, initiative personale/individuale, spatii largi de
actiune in stabilirea sarcinilor, autoritate din experienta, decat din functia detinuta, modele orizontale ale
comunicarii informatiilor, angajamentul individual fata de normele profesioanle, decat indatoririle unei functii
anume.

Economia politica:

Birocratia – este o ierarhie administrativa finantata prin subventii(subscriptii voluntare sau taxe obligatorii)
mai degraba decat prin vanzarea produselor pe piata. Birocratiile guvernamentale- biserici, partide politice,
care guverneaza dupa dupa aceleasi principii.

O firma ai carei angajati nu mai vor sa munceasca, poate fi preluata de alta sau va da faliment, pe cand o
birocratie nu este supusa acelorasi sanctiuni, deoarece ea nu este finantata prin intermediul pietei.

Birocratiile reusesc sa combine 2 defecte aparent contradictorii: indolenta cronica si cresterea nr de posturi.

Daca weberienii sunt impresionati de eficienta birocratiei in comparatie cu sistemele traditionale de

administratie, economistii politici sunt la fel de impresionati de ineficienta sa in comparatie cu ierarhiile din
cadrul pietei.

Administratia publica:

Sfera publica defineste piata ca fiind aterioara guvernului, acesta din urma cuprinzand o serie de functii pe care
piata nu le poate indeplini.

Conceptul de public are sensuri diferite:

-o realitate ce atinge toti cetatenii si randuielile societatii ca intreg- cum indivizii au mai multe fatete, iar viata
sociala este una complexa, sarcinile administratiei publice vor fi la randul lor variate.

-publicul nu se refera doar la ceea ce este de interes general, ci si la cele ce au loc in public, fiind supuse
privirii publicului. Principiul potrivit caruia actiunile intreprinse in numele tuturor trebuie sa fie supuse
inspectiei publice, cei ce actioneaza avand de dat socoteala publicului, distingem net administratia publica, de
cea a unei organizatii sau inteprinderi.

-publicul sugereaza o forma de administratie exercitata pt public, potrivit unei norme sau a unei etici a
serviciului public. Faptul ca un administrator este numit functionar, in loc de manager poate contine un
element de idealizare, dar termenul insusi indica intru catva asteptarile privitoare la modul in care trebuie
exercitata functia.

O trasatura distinctiva a administratiei publice este deci caracterul politic al serviciilor sale. Cererea de a
satisface criteriile economiei de eficienta este ea insasi una politica, ce are consecinte asupra naturii serviciului
si a nivelului de furnizare a acestuia. Administratia publica nu tine deci de atingerea unor scopuri fixate de
politicieni, ci de administrarea politicilor potrivit valorilor care le-au determinat.

Spre exemplu un om de afaceri care incalca un set de reguli da dovada de flexibilitate, iar regulile cu un grad
inalt de genralitate ingaduie o mai mare initiativa individuala in urmarirea profitului. In schimb un functionar
care incalca reguli se face vinovat de proasta administrare, iar lista de reglui care ii ingaduie acestuia sa trateze
publicul dupa bunul sau plac invita la arbitrariu in tratamentul aplicat diferitilor cetateni.

Administratia publica difera fundamental prin natura activitatilor sale de cea a inteprinderilor particulare,
ocupandu-se ne nevoile generale ale publicului, satisfacand totodata criteriile politice cat si pe cele legale ale
performantei.

Trasaturi pe baza carora putem distinge intre birocratii

-caracterul Structura organizationala Strctura flexibila

scopului sau al
produsului
-metoda de Subventii Vanzarea produsului
finantare
-modul de Public Privat
asumare a
responsabilitatii

Sociologia organizatiilor-se preocupa de structuri, de modul in care organizatia este structurata (felul in care
este impartita munca, de precizia cum sunt definite functiile).

Economia politica- se preocupa de problemele veniturilor, avand ca punct de plecare urmarirea de catre
indivizi a propriilor interse- interese ce ar trebui sa serveasca organizatiei.

Administratia publica- pune accentul pe cultura unei organizatii si pe modul in care acestia isi asuma
responsabilitatea- metoda sa particulara de asumare a responsabilitatii.