Știința Administrației Publice

(SAP)
Materie examen 2024

I. Obiectul cercetării. Conținutul științei administrației. Definiția și

caracteristicile științei. Evoluția științei administrative. Rolul și funcțiile
administrației.
 Obiectul științei administrației: se constituie nu în funcție de un obiect preexistent,
ci dintr-o problematică, adică dintr-un ansamblu de probleme puse de realitate.

 Max Weber: “nu sunt raporturi reale între lucrurile care constituie principiul de
delimitare al diferitelor domenii științifice, ci raporturi conceptuale între
teoreme”

 Administrația, așa cum se știe, reprezintă un vechi fapt social, fapt rezultat din
apariția unui aparat specializat de încadrare a activităților sociale. Administrația
devine obiect al științei, iar autonomia se stabilește in raport cu alte științe sociale care
studiază fenomenul administrativ.

 Charles Debbash subliniază că obiectul de studiu este format din 3 domenii de

investigație ce este administrația, ce ar trebui să fie și ce va fi:
1. Cunoașterea realității
2. Știința administrativa emană principiile unei bune funcționări a
administrației
3. Știința administrativă previzionează legi de evoluție a sistemelor
administrative pe baza cunoașterii trecutului și a prezentului
 Starosciak → obiectul acestei științe îl constituie activitatea organelor administrației
de stat, privită din punct de vedere organizatoric, sub aspectul posibilității de a se
desprinde principii și legalități ale funcționării administrației de stat

II. Știința administrației → are drept sursă de cunoaștere practica administrativă

Factorii care caracterizează orice acțiune administrativă:
1. Factorul ordonator (administrația este obligată să mențină ordinea)
2. Factorul stabilizator (continuitatea)
3. Factorul rațional
4. Factorul organizare
5. Factorul finalitate
6. Factorul centripet

1
 III. CARACTERISTICILE ȘTIINȚEI ADMINISTRATIVE
1. se încadrează în ramurile științelor sociale; are caracterul unei științe de sinteză

2. autonomia științei administrative = nicio altă ramură a științelor sociale nu vizează o

cercetare aprofundată în domeniul acțiunii administrative, întrucât niciuna dintre
acestea nu poate singură să analizeze și să interpreteze în totalitate faptul
administrative.

3. interdisciplinitatea (abordare multilaterala, paliere diverse)

EX: știința administrativă interferează cu sociologia, științe juridice, economice,
politice, managementul, istoria , etc.

IV. RAPORTUL DINTRE ȘTIINȚA ADMINISTRATIVĂ ȘI DREPTUL

ADMINISTRATIV
→ Știința administrației cercetează aspectele juridice dintr-o perspectivă generală,
interdisciplinară
→ Cele doua științe „coexistă rațional” și sunt interdependente
→ Dreptul administrativ folosește concluziile științei administrației
→ Util pentru societate, permite să se enunțe nepotrivirii dintre prevederile juridice și
regulile organizării judicioase a activității administrative, întărind ordinea și legalitatea în
viața socială

PRINCIPIILE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE

 PRINCIPIILE GENERALE
1. Principiul puterii suverane sau suveranității naționale
→ Suveranitatea este un atribut exclusiv al puterii publice. Puterea politică are un
titular și anume – poporul român.
→ Ea exprimă faptul că puterea politică își extinde autoritatea sa asupra unui anumit
teritoriu și populației. Suveranitatea se exprima pe plan intern, prin supremație și pe
plan extern prin independență
2. Principiul separației și echilibrului puterilor in stat
→ Dogmă a democrației și garanția esențială a securității individuale în
raporturile lui cu puterea
Trei puteri: legislativă, executivă, judecătorească

3. Principiul supremației constituției (legalității)

→ Acest principiu fixează cadrul activității autorităților statului în limita legilor,
asigură stabilitatea politică, drepturile și libertățile omului și înseamnă
subordonarea tuturor activităților publice voinței supreme a națiunii, consemnată
în principiile și normele pactului fundamental statuat în Constituție.
→ Supremația Constituției ca lege fundamentală

2
 4. Principiul egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor si discriminarii
→ Cetățenii sunt egali în fata legii (art. 16 alin. 1 Const. Rom.)
5. Principiul unității poporului român
6. Principiul subsidiarității

 PRINCIPIILE SPECIALE
1. Principiul organizării și conducerii unitare a administrației publice
- Guvernul, conducător general al administrației publice
- Sistemul administrativ din România se identifică prin: unicitate si unitate
- Apare nevoia obiectivă de a asigura o organizare unitară
- Conducerea unitară

2. Principiul autonomiei de organizare

- Se află în concordanță cu principiul anterior
- Vorbim despre capacitatea pe care componentele AP trebuie să o aibă, au nevoie
de o anumită flexibilitate
- Principiul autonomiei relative permite în limita și în baza actului juridic de
înființare, constituirea și a altor entități administrative interne (departamente,
direcții), sau a subdiviziunilor acestora (oficii, birouri, servicii) care să permită
acelei autorități să-și autoregleze propria structură răspunzând în acest fel mai
bine sarcinilor pe care le are de îndeplinit, într-o manieră promptă, eficace,
rațională și desigur adaptată sspecialității activității sale.

3. Principiul adaptabilității organizării și funcționării administrației publice

- se caracterizează prin coeziunea și flexibilitatea elementelor sale componente.

4. Principiul simplificării structurii și aactivității administrației publice

- Are un conținut cantitativ, operează asupra numărului de componente,
elementelor organizatorice, sistemului de AP în sine
- Vizează reducerea numărului de actori
- Birocratic
- Simplificarea internă

5. Principul rationalizarii
- Este in stransa legatura cu principiul simplificarii actionand in domeniul
organizare
- Consta in efortul de rationalizare atat a structurii cat si a (0) administratiei
publice
- Are ca finalitate realizarea imbunatatirii sistemului administrative
- Se are in vedere – Structrua administrative simpla cu un numar redus de posturi
- Reducerea numarului de functionari
- Divizarea sarcinilor institutiilor publice ( creste eficienta)

3
 6. Principiul îmbunătățirii stilului metodelor și tehnicilor în AP
- Presupune racordarea continuă a activității administrative la realizările științei și
tehnicii contemporane (la nivel de comandă, de execuție)
- Optimizarea, eficientizarea, eficacitatea activității administrative
- Se impune promovarea pe scară largă în munca de organizare și conducere a
societății administrației
- Promovarea metodelor moderne de analiză, decizie și planificare automată a
datelor
- Modernizarea administrației publice

7. Principiul urmăririi finalității

Scop: - Perfecționarea structurilor și a activităților autorităților AP prin căutarea
celor mai bune soluții si metode
→ Creșterea calității profesionale a vocației de bun administrator al problemelor
publice.

ADMINISTRAȚIA ȘI MEDIUL SĂU

1. Mediul social
Societatea – un mod organizat de existență in sfera fenomenelor vieții care
presupune traiul in comun a unor indivizi uniți in entități sau ansambluri mai mult sau
mai puțin permanente

→ Totalitatea oamenilor care trăiesc laolaltă, fiind legați intre ei prin anumite
raporturi
→ Ansambluri organizate: sisteme, structuri, organizații, institute sociale, comunități ,
familia , etc.

In concepția lui Talcott Parson - sistemul social se caracterizează prin statutul

si rolul ce revin fiecărui individ in sistem prin poziționare unica fata de altul si față de
sistem
Sistemul social este alcătuit din → multitudinea de subsisteme si elemente
componente
Subsistemul administrației se comporta fata de elementele sale componente ca
un sistem social parte din întregul pe care îl reprezintă sistemul social global.
Claude Goyard – administrația, din punct de vedere sociologic reprezintă un
sistem de organizare vast si complex
Administrația – fenomen organizațional, ansamblu de structuri sociale ,
macrocosmos de macrocosmosuri sociale.
Administrația publică → Charles Debbosch: aparatul de gestiune al
problemelor
→ O organizare sociala si din punct de vedere sociologic, un sistem.

Administrația publica – întotdeauna va acționa intr-un mediu social constituit dintr-un

ansamblu de sisteme, de structuri sau din forme de organizare exterioare acesteia care
sunt susceptibile de a influenta puternic structurile formale si conținutul activității
autorităților administrative ca si psihologic si comportamental colective si individuale
ale personalului acestora

4
 Administrația comunica cu toate celelalte structuri sociale prin relații de colaborare si
subordonare sau chiar de constrângere, reacționând corespunzător in raport cu mediul
social dat.

Intre administrația si organizarea sociala exista o legătura interdependenta,

administrația fiind determinată de organizarea sociala.

Deși administrația este determinate de organizarea sociala aceasta nu înseamnă ca nu

poate exista si o anumita autonomie a fenomenului administrativ

Doua caracteristici de apreciere a unui sistem administrativ:

1. Caracterele generale comune
2. Caractere speciale (proprii mediului social sau societății globale respective in care
se găsește o altă administrație)

SOCIALITATEA ADMINISTRATIVĂ

Criterii:
1. Durata unei structuri administrative → un anumit tip de organizare administrativă ce
conservă de-a lungul timpului o „anumită continuitate”
2. Ritmul social → administrația are un ritm corespunzător vieții sociale, adoptându-se
prin „reforme succesive” ori prin măsurile luate în urma presiunilor sociale”
3. Mobilitatea si dispersarea in spatiu → modalitatea de implementare teritoriala a
administratiei (administratii caracterizate prin fixarea sau mobilitatea in spatiu ori prin
dispersare, sau prin concentrare teritoriala a serviciilor)
Raporturile de compatibilitate intre administratii si mediul social pot imbraca doua
forme:
1. Sistemul deschis → structura partiala + societate globala = univers inchis
2. Intentia administratiei + intentia publicului

Modalitati de penetrare a administratiei de catre societate

1. Tipul de administratie deschis
2. Tipul de administratie inchis

Principalele modalitati de penetrare a administratiei de catre societate:

a) Penetrarea sociologica – influentarea si difuzarea in sânul administratiei a o
obiceiurilor si comportamentelor functionarilor administrativi
b) Penetrarea sociala institutionalizata
c) Penetrarea functionala

5
 Administratia publica are interesul prin insasi natura sa priveasca permanent la tot cee
ace se petrece in societatesi sa se adapteze rapid evolutiei si ritmului mediului social dar si
programului etnic inregistrat in cadrul societatii respective.

Comparatie intre rolul si statutul sociologic al administratiei publice

1. Rolul – Administratia publica este structura sociala care alaturi de guvernanti si alte
grupuri ce constituie societatea se regaseste mereu pregatita pentru realizarea unor actiuni cu
efecte concrete, imediate in directia care sa o evidentieze in fata cetatenilor.
2. Administratia publica, grupurile sociale si cetatenii
Exista o diferenta de natura sa separe doua categorii de raporturi sociale, unele care se
instaureaza intre administratie si alte organizatii sau grupuri sociale altele intre administratie
si cetateni.
In raporturile cu grupurile sociale administratia este intr-un dialog continuu
In raporturile cu cetatenii administratia ii confunda facandu-i sa se simta parasiti
Statutul sociologic al administratiei
- Asteptarile si obligatiile pe care societatea le are fata de administratie
Gornway – “rolul administratiei consta tocmai in adaptarea a ceea ce guvernul ii cere sa
realizeze cu posibilitatile care i se ofera in conditiile de timp si de mediu

Problema valorilor acceptate de administratie

Mediul politic
De factorii care stabilesc obiectivele si sarcinile, organizarea interna si competentele
administratiei publice, depind insa puterea politica, de organizarea politicii a statului si de
structura fortelor politice, economice si sociale respective de partidele politice si grupurile de
presiune
Intre administratia publica si puterea politica vom constata ca exista, de asemenea o
colaborare foarte stransa in toate domeniile vietii economice si sociale si mai ales in
domeniul organizarii executarii concrete a actelor normative astfel incat ``este aproape
imposibil sa se stabileasca o frontiera neta care le separa``.
Administratia publica dintr-un stat depinde de organziarea puterilor publice
prin legea fundamentala si in acelasi timp de structura statului.
1. Regim de adunare – administratia publica nu exista; puterea politica este peste tot,
se ocupa de tot’’

6
 2. Regim prezidential - Seful administratiei prezidentiale si secretarii de stat raspund in
fata Parlamentului
- Administratia nu dispune de un ecran politic protector
inaintea Parlamentului, ci se gaseste in contact direct cu ea si
transmite influxul sau politic (mai ales prin legea bugetara)
- Controlul parlamentar este usor de realizat, administratia
nebeneficiind de nicio protectiva politica care sa o apere de
intrebarile parlamentarilor
3. Regim parlamentar – administratia publica are o existenta autonoma relativ mare
- Puterea executivului nu este deloc contrabalansata prin
controlul legislativului
- Guvernul este reprezentat de majoritatea parlamentara
ceea ce face ca si controlul parlamentar asupra
administratiei sa fie lipsit de consistenta, iar functia
publica sa fie supusa impulsului politic al Parlamentului
prin intermediul Guvernului.
- Parlamentul nu poate pune in discutie functionarea
administratiei fara a aduce acuze actiunii
guvernamentale ( Const. Rom. Revizuita 2003
4. a) Stat unitar - sistemul descentralizarii administrative
b) Stat federal - se adauga administratia statelor componente
5. Regim liberal - administratia publica se gaseste organizata sub autoritatea
guvernului
6. Regim totalitar, autoritar – administratia publica dependenta direct si complet de
executiv
7. Statul de drept – formatiunile si partidele politice ca elemente ale sistemului politic
nu se supraordoneaza administratiei publice asa cum se petreceau lucrurile in statul
totalitar
- Administratia publica se subordoneaza autoritatilor legiuitoare ,
administratia publica fiind chemata se execute legea nemijlocit sau sa
organizeze executarea acesteia

Birocratia si tehnocratia se dezvolta si castiga tot mai mult teren acolo unde situatia puterii
politice este stabila
→ Chiar acceptand idea separarii instantelor politice de cele administrative in
contextual mediului democratic de administratie. In vederea asigurarii subordonarii,
administratia trebuie sa se supunua controlului puterii.

7
 !Subordonarea reprezinta un principiu mentionat consecvent in dreptul
constitutional ca valoarea determinata a mecanismelor puterii in realizarea deciziilor
politice si implicit a intervalelor generale ale statului.
V. ADMINISTRATIA PUBLICA , PARTIDELE POLITICE SI GRUPURILE
DE INFLUENTA
1. Regimul cu partid unic – organizarea puterii se va realiza in doua aparate administrative
distincte, unul controlandu-l pe celalalt
→ Administratia va fi subordonata guvernului controlata si directionata de
aparatul de partid central ( regimul totalitar)
2. Regimul pluripartidist – in statul de drept, partidele si formatiunile politice ca elemente
ale sistemului nu se supraordoneaza administratiei publice
3. Grupurile de interese – organism care incearca sa apere intentiile membrilor, actionand in
acest scop asupra puterii politice si statale

CLASIFICARE
1. Organisme ale caror obiective esentiale rezida in obtinerea avantaje materiale sau
protectie celor dobdandite deja

2. Orgasnime “altruiste care promoveaza exclusiv interesele “morale”, grupuri de

interese publice sau private

VI. RAPORTUL INTRE ADMINISTRATIA PUBLICA SI IN INSTITUILE

POLITICE. SUBORDONARE/ANATOMIE.
DIHOTOMIE/COMPLEMENTARITATE
Institutile administrative nu pot fi in raport cu institutile politice decat ca organ de
pregatire sau executie
Principala functie a administratiei publice este de a pune in executare.
Teoriile moderne nu vorbesc doar despre necesitatea unei subordonari fata de puterea
politica dar si de NEVOIA DE A RENUNTA LA O ANUMITA AUTONOMIE de fapt a
institutilor administrative in raport cu institutiile politice
Chiar daca puterea administratiei se situeaza la nivelul mijloacelor si nu la cel al
finalitatilor intrepatrunderea intre politic si administrativ este puternica, dialectica dintre scop
si mijloc fiind constanta.
Distinctia dintre oamenii politici investiti cu un mandat efectiv si functionarii numiti
de catre primii NU PERMITE, de asemenea sa diferentiem deciziile politice de actele
administrative.

8
 Ratiunile de ordin sociologic ce vin in sprijinul ideii de autonomie a administratiei,
isi gasesc izvorul in faptul ca administratia formeaza un mediu particular ce se autoproduce si
se impotriveste interventilor institutilor politice. Ele se bucura de stabilitate
Administratia intruchipeaza permanenta statului indirect prin statutul oamenilor
politicice dispun de o legitimitate temporara dependent de durata mandatului electoral.
Recunoasterea in practica a unei autonomii a administratiei este cu atat mai
necesara cu cat pe masura ce manifesta un interes general propriu democratiei si tehnocratiei
la nivelul administratiei.
TRADITIONAL – este asimiliat termenului de birocratic si semnifica un regim in cadrul
caruia puterea apartine birourilor
Participarea functionarilor publici la viata politica
Inaltii functionari publici – participa direct la viata politica la nivel cultural guvernamental
Functionarii publici – participa la actiuni politice, la orice nivel sub diferite forme,
individual sau colectiv
- Nu-si pot exprima opiniile si nu pot desfasura activitate politica in timpul
functionarii serviciului public
- Beneficiaza de toate drepturile si libertatile stabilite pentru cetateni prin
legea fundamentala
- Este interzisa orice discriminare intre functionarii publici pe criterii politice,
de apartenenta sindicala, convingeri religioase, etnie, de sex, de orientare
sexuala, stare materiala, origine sociala sau de orice alta asemenea natura
- Au obligatia ca in exercitarea atributilor ce le revin sa se abtina de la
exprimarea sau manifestarea convingerilor si preferintelor politice, sa nu
favorizeze vreun partid politic, sa nu participie la activitati politice in timpul
programului de lucru
- Este interzis ca acestia sa faca parte din organele de conducere ale partidelor
politice
Participarea administratiei publice la functia guvernamentala
Administratia publica are ca principala sarcina executarea deciziilor, fapt ce
face ca in acest domeniu sa nu mai poata fi neutra
Administratia poate interveni si in etapa procedurii de elaborare a deciziilor, fie ca
este ascultata, fie ca are chiar ea sarcina sa realizeze proiectul respectiv
Functionarii publici si expertii care lucreaza in mod constant si au relatii cu personalul
politic, pregatesc si organizeaza executarea deciziilor politice mai importante sunt denumiti
inalti functionari
In Romania exista organizat cabinetul demnitarului pe langa primul-ministru,
ministru, ministru delegat, secretarul de stat, subsecretarul de stat si asimilatii acestora,
precum si la nivelul prefectului si subprefectului ca reprezentanti ai Guvernului care sunt
considerati demnitari.

9
Cabinetul demnitarului este compus din:
- Director de cabinet
- Asistent de cabinet
- Consilier personal
- Secretar personal
- Curier personal
(nu au calitatea de functionari publici, isi deruleaza activitatea in baza unui CIM)
Activitatea cabinetului este coordonata de directorul de cabinet care raspunde in fata
demnitarului in acest sens
Categoria inaltilor functionari publici (persoane numite)
- Secretarul general al guvernului si secretarul adjunct al guvernului, secretar
general si secretar general din ministere si alte organe de specialitate ale
administratiei centrale, prefect, subprefect, inspector guvernamental

VII. MEDIUL JURIDIC

Administratia publica - poate fi inteleasa prin intentiile sociale cat si prin determinarile
impuse membrilor societatii, cu alte cuvinte realizata prin normele care-i fixeaza structura si
mijloacele de actiune, ea are ca sarcina esentiala punerea in executare a normelor legislative
precum si a celor pe care administratia insasi le elaboreaza pentru organizarea executarii
acestora
- Pe de o parte constituie ea insasi un mediu juridic ca expresie si instrument al
numeroaselor reguli de drept iar pe de alta parte se gaseste inserata intr-o
reglementare juridica formulata de principiile puterii politice
- Se subordoneaza normelor juridice, insasi ratiunea existentei sale fiind
organizarea executarii si asigurarea infapturii acestora.
Actiunea administratiei publice se stabileste si se apreciaza in raport cu normele de drept care
constituie chiar cadrul sau de existenta

Principiul legalitatii
- Reprezinta principalul fundament al organizarii si functionarii administratiei
publice al oricarui stat de drept
- Administratia publica, potrivit acestui principiu trebuie sa se fundamenteze pe
lege
- Constituie picatura unghiulara a oricarei societati libere si democratice
întronarea legalitatii si asigurarea suprematiei principiului legalitatii
- In statul legal sau “de drept” principiul legalitatii presupune necesitatea unui
raport strict de conformitate a actelor administrative cu “dreptul”, respectiv cu

10
 “legea” acesta fiind nu numai limita activitatii executive ci si conditia ca
organele administrative limitandu-se doar la executarea ei
- Exprima intentia unei legalitati aplicabile administratie dar si necesitatea
includerii regulilor superioare administratiei
- Principiul legalitatii administratiei publice – trebuie sa se supuna legalitatii si
sa se conformeze pe toate subiectele de drept, persoane private sau persoane
publice activitatile statului dar si actvitatilor locale
CERINTE ESENTIALE
- Legalitatea reprezinta limita actiunii administrative, actul administrativ nu
trebuie sa contravina regulilor de drept general sau impersonale care ii sunt
aplicabile
- Legalitatea este fundamentul actiunii administrative, administratia nu poate
actiona prin emiterea de acte juridice decat atunci cand este abilitata printr-o
norma de drept
- Legalitatea obliga administratia publica sa actionize in sensul efectiv de
respectare a legii (administratia trebuie sa actionize permanent pentru
restabilirea legalitatii efective, astfel ca este obligata sa faca cunoscuta legea)

VIII. SARCINILE ADMINISTRATIEI PUBLICE

Administratia are ca scop satisfacerea cerintelor publice, de interes public, precum si
interesele individuale
Finalitatea administratiei publice rezida in servirea omului, a cetateanului sau a
societatii in ansamblul său ce constituie sarcina sa principală
Notiunea de sarcina: obligatie, indatorire, raspundere
Notiunea de misiune: insarcinare, imputernicirea data cuiva

Criterii necesare indeplinirii eficiente a sarcinilor AP

1. Criteriul activitatilor paralele sau al dublei functii
- Are ca scop desfintarea unor structuri inutile si costisitoare
- Eliminarea implicita a paralelismelor structurilor si activitatilor administrative
- Folosirea mai rationala a resurselor materiale, financiare si umane ale AP

2. Criteriul simplificarii
- Are in vedere combaterea si inlaturarea supraaglomerarii din structura si activitatea
AP
 Simplificarea in sens organizatoric – opereaza prin dimensiunea nr de
componente integrate structurii AP centrale si locale, organelor si autoritatilor

11
 administrative cu scopul de a obtine o mai mare suplete si facilitatae a
administratiei
 Simplificarea functionala – vizeaza viteza si eficienta mecanismelor
administrative , ajutand la imbunatatirea procesului administrative
,,Modelul ghiseului unic” in Romania

3. Criteriul rationalizarii:
O preocupare constanta a stiintei administrative in contextul imbunatatirii
organizatorice si functionale este reprezentata de crestera EFICACITATII AP pe baza
SIMPLIFICARII si mai ales a RATIONALIZARII STRUCTURILOR ORGANICE
SI FUNCTIONALE (are in vedere obtinerea celui mai bun raport cost-cobiectiv)
Acest criteriu, astfel se refera la fundamentarea structurilor si activitatilor autoritatilor
administratiei publice in atingerea scopurilor prescrise. Acest demers are in centrul sau:
este rational tot ceea ce este adecvat scopurilor urmarite
- Administratia beneficiaza de o prezumtie de eficacitate = ce revendica monopolul de
a sti si al rationalizarii
Efectele criteriului:
- Cresterea operationalitatii autoritatilor AP
- Sporirea eficientei conducerii si a activitatii sarcinilor autoritatilor AP
- Utilizarea judicioasa a functionarilor si a celorlalti agenti din cadrul AP
- Reducerea nr. functionarilor administrativi, a personalului disponibilizat in alte
sectoare de activitate
4. Criteriul randmamentului sau al eficientei
- Priveste eficienta unei activitati administrative intr-un timp cat mai redus
- Administratia publica trebuie sa realizeze maxim de rezultate cu minim de efort, astfel
isi optimizeaza actiunea prin raportare insa la un interval de timp cat mai scurt posibil
5. Criteriul utilitatii si valorii sociale
- Subliniaza ca eficienta AP nu reprezinta un scop in sine
- Este vorba de justificarea utilitatii pe care autoritatiile AP o au in societate in
considerarea valorii sociale pe care o asigura implicit in statul de drept

12
IX. ORGANIZAREA ADMINISTRATIEI PUBLICE

1. Principiile fundamentale ale organizarii administrative teritoriale ale AP

 CENTRALIZAREA
Centralizarea sau concentrarea este sistemul (regimul administrativ) care implica o
stransa dependenta a autoritatilor locale fata de autoritatea centrala (executiva) prin
numirea de catre aceasta autoritatilor administratiei publice locale (domina idea de
autoritate)
Autoritatile centrale sun singurele abilitate sa ia decizii administrative
Sistemul centralizator trebuie sa tina seama de realitatile sociale si ale comunei,
centru de viata naturala rezultat al istoriei, realitatea socilogica pe care regimul
administrativ nu poate sa o recunoasca
Statul centralizat admite existent colectivitatilor locale ca persoane juridice care au
cerinte specifice si resurse proprii dar el este cel ce numeste si conduce agentii
(functionarii) care administreaza comunitatile locale
Aceste autoritati locale NU actioneaza in nume propriu si NU reprezinta
persoana juridica si iau toate masurile numai in numele statului.
Exista doua forme de centralizare:
 Concentrarea = sistem de organizare tentacular imprescriptibil.
- Ignora realitatile concrete si specific din UAT
 Descentralizarea = largirea sferei de activitate (de la centru spre local)
transpunand ideea de decizie catre reprezentantii locali (au mentiunea ca se
mentine subordonarea si dependenta) ex. Prefectul
- Totusi este o etapa pe calea recunostintei diversitatii spatiului
local
AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE CENTRALIZARII
1. Avantajele centralizarii administrative
- economisirea ansamblului resurselor administrative – umane, financiare
- coordonarea superioara a structurilor administrative – se asigura unitatea sistemului
- favorizeaza tratamentul egal si nediscriminatoriu

2. Dezavantajele sistemului de centralizare

- arhitectura complexa a administratiei statului – structura pe multe etaje si paliere
administrative

13
- timpul extrem de lung – se rasfrange negativ asupra eficientei actiunii
- negarea oricarei tentative de a solutiona si de a decide asupra unor probleme de la nivel
local
 DESCENTRALIZAREA
Aceasta reprezinta punerea completa a principiilor democratice la baza doctrinei
Descentralizarea reprezinta acea organizare administrativa care admite
colectivitatilor uman (sau a serviciilor publice) sa se administreze ele insele sub controlul
statului care le atribuie personalitate juridical; le permite constituirea unor autoritati
proprii si le doteaza cu resursele necesare (se bazeaza pe ideea de liberate)
Este opus centralizarii - autoritatile locale nu mai sunt sunt subordinate ierarhic celor
centrale , beneficiaza de o anumita autonomie
Descentralizarea reprezinta recunoasterea personalitatii juridice UAT-urilor si a
autoritatilor locale
Aceasta are doua forme:
1. Descentralizarea teritoriala = controlul persoanelor care sunt titular in functiile
autoritatilor locale si controlul asupra actelor adoptate sau emise ce consta in abrogarea,
anularea, susependarea sau modificarea lor
Termenul de tutela a fost inlocuit de cel de control jurisdictional (are drept obiect doar
verificarea legalitatii actelor)
2. Descentralizare tehnica = acordarea unei anumite autonomii a unui serviciu public
determinat caruia se confera personalitate juridica
Presupune existenta controlului de tutela.
Descentralizarea serviciilor publice implica personalitate juridica si existena unui control

AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE DESCENTRALIZARII

 Avantaje
1. Gestionarea prin interes = activitatea autoritatlor locale se va ax ape satisfacerea
nevoilor si trebuintelor specifice ale comunitatii
2. Facilitatea adaptarii sau inovarii = organizarea administratiei permite autoritatilor
locale sa raspunda nevoilor comunitatii cautand raspunsuri rapide si potrivite
satisfacerii nevoii respective
3. Proximitatea si rapiditatea procesului decizional = admin locala situeaza autoritatea
locala la nivelul cel mai apropiat de cetatean
4. Caracterul democratic al descentralizarii = alegeri locale
5. Eficienta descentralizarii = solutionarea oportuna a problemelor

 Dezavantaje
1. Prezinta un anumit risc pentru unitatea nationala = conduce la politizare

14
2. Poate sa agraveze inegalitatile intre colectivitatile locale = mediu rural-urban
3. Se favorizeaza anumite particularitati locale in detrimental interesului general =
ostilitatea fata de administratia centrala
4. Eficacitatea actiunii administrative este redusa adesea din cauza neprofesionalizarii
alesilor locali
X. RESURSELE AP
 RESURSA UMANA
Abordarea psihologica a resurselor umane
ATITUDINEA = Inclinarea relativ stabila de a actiona sau reactiona intr-un anumit fel
intr-o situatie data
SPIRITUL DE SERVICIU – atasamentul privind traditiile, orgoliul si scopurile
propriului serviciu
SPIRITUL DE CORP – functionarii cu o pregatire profesionala comuna
COMPORTAMENTUL = modalitatea de a actiona, conduita unei persoane
- Trasaturi: - dorinta de “acoperire” (cauta riscurile raspunderii)
- Grija de a-si spori salariul
- Dorinta de autonomizare (se elibereaza de constrangerile ierarhice)
- Aspiratia la prestigiu (dorinta de avansare)
MORALUL FUNCTIONARILOR = Modelul (optimist – pesimist) de a interpreta
situatia in care se regasesc
Factorii care explica psihologia functionarilor
 Varsta (conflictul dintre generatii)
 Vechimea in functie
 Pregatirea profesionala obtinuta in cadrul universitatii
 Factorii de influenta a functionarilor publice
 Grupul de persoane din care face parte
 Influenta unora asupra altora
CAUZE (MAX WEBER) – Organizatia orientată pe lider (tipul carismatic)
- Organizatia patriarhala (traditionala)
- Organizatia birocratica
Birocratia = ineficienta (sub aspect ethnic, forma de organizare cea mai eficienta)
Se caracterizeaza prin:
 Specializare si strucutra ierarhica autoritara
 Sistemul de reguli si reglementari formale
 Impersonalitatea si impartialitatea

15
  Promovarea in cariera
 Eficienta
Avantajele organizarii birocratice
 Capacitatea de divizare a unor probleme complexe , in probleme simple prin
specializare
 Superioritatea tehnica a birocratiei reprezentata de concentrarea pe segmente
inguste ale unei probleme globale cee ace face sa poata lua decizii si alege solutii
caracterizate prin pricizie , rapiditate si eficienta
 Promovarea unui process obiectiv si impersonal de luare a deciziei la nivelul
fiecarui compartiment
Dezavantajele organizarii birocratice
 Birocratia nu permite dezvoltarea personalitatii mature
 Dezvolta conformismul si “gandirea in grup”
 Sistemul de control si de autoritate sunt depasite
 Comunicarea si ideile inovatoare sun dizolvate
 Resursele umane sunt folosite la maximum
 Modifica structura personalitatii

Functia si functioarii publici de conducere

Conducerea inseamna formarea si impunerea vointei prin obtinerea, prelucrarea si
transmiterea informatiilor de conducere si este indeplinita de oameni cu anumite insusiri
(poate fi reprezentata de functie, o disciplina, o grupare de oameni)
Conditii: - Pregatirea
- Specializarea
- Calitati psihologice
Caracterul conducerii autoritatilor si institutilor publice
Conducerea unipersonala ─ o singura persoana, decizii rapide, abuzuri si erori
Conducerea pluripersonala ─ dezbateri prealabile
─ Control intern superior
─ Timp lung in dezbateri
─ Formalism excesiv si birocratic
 TIPURI DE CONDUCERE
Conducatorul autocrat = emite ordine si insista ca oamenii sa i se supuna
Conducatorul democrat = nu emite ordine, se consulta cu colectivul sau

16
Functia si functionarii publici de executie
Functionarii publici de executie sunt cei care pot genera eficienta si eficacitate
admiinistratiei (datorita profesionalismului, experientei, calitatilor lor)

XI. METODE STIINTA ADMINISTRATIEI

 Etapele metodologiei stiintei administratiei

1. Definirea obiectului de cercetare
2. Stabilirea ipotezei de lucru
3. Constatarea faptelor, analiza unor pluralitati de metode
Motede folosite in AP se definesc ca alegerea unor cai rationale ce determina
tehnicile de investigare necesare pentru gasirea unor solutii eficiente in scopul
imbunatatirii structurii sau activitatii AP
!. Identificarea unei metode raspunde la urmatoarele probleme:
a) Delimitarea campului de studii (partiale sau globale)
b) Stabilirea tehnicilor de investigare ( tudii bibliografice, surse oficiale)
c) Observarea directa (“pe teren”)

 Metode de cercetare

1. Metoda analitica
- se foloseste in prima faza a unei analize
- se caracterizeaza prin observarea faptelor si folosirea datelor:
a) structura (organigrama)
b) posturile (atriburii volum de munca)
c) documentele si pozitiile
d) repartizarea serviciilor in sediile autoriatilor AP
e) circuitul administrative
2. Metoda critica
- se realizeaza de persoanele care realizeaza si metoda analitica
- criterii:
a) identificarea autoritatii AP si activitatii ce o desfasoara
b) eficienta

17
 c) timpul
d) optimizarea factorilor ambienți si a relatiilor umane
3. Metoda interviului
- se incepe cu posturile importante (de conducere) , apoi se indreapta catre intregul corp
de functionari si cu celalalt personal angajat in aparatul autoritatii
- nu se recomanda realizarea metodei de catre inspector sau pozitii de control
4. Metoda sintezei
- se realizeaza de catre functionarii specializati
- analizeaza probleme care privesc coordonarea, legaturile pe orizontala si pe
vertical
- stilul de conducere
- trebuie sa faca propuneri forurilor competente cu privire la mijloacele materiale
si financiare necesare autoritatii
- analiza autoritatii AP cu cetatenii
5. Metoda experimentala
- consta in analiza corecta a cazurilor
- cazurile pot fii studiate, analizate si dezbatute mai ales in institutiile de perfectionare a
pregatirii functionarilor
- cercetarea prospectiva sau operationala (determinarea modurilor de schimbare ,
reprezinta metoda de observatie a faptelor si analiza matematica a raporturilor lor)

XII. DECIZIA ADMINISTRATIVA

Decizia administrativa reprezinta o manifestare de vointa a administratiei
premergatoare unei actiuni sau interactiuni, prin care se opteaza pentru realizarea vointei
in vederea realizarii unui scop
Elemente fundamentale: - intelegerea si vointa decizia fiind rezultatul raportului
dintre ele)
Fundamentul unei decizii implica urmatoarele conditii:
1) O alegere intre mai multe posibilitati
2) Alegerea sa fie constienta procesuala de a delibera
3) Alegerea trebuie sa aiba unul sau mai multe scopuri
4) Alegerea trebuie sa conduca la actiune

18
  Elementele deciziei
Intelegerea = a concepe, a judeca, rationa dar si a avea sentimente
Proceduri in cadrul deliberarii; trei etape:
1) Determinarea obiectului deciziei ce urmeaza a fi luata
2) Analiza subiectului deliberarii
3) Formularea propunerilor de masuri
Participantii la deliberare: - participare indirecta (persoanele care analizeaza, asociaza
sau fac propuneri)
- Persoanele care participa direct la luarea deciziei
Vointa = impulsul ce-l determina pe om sa actionize
Vointa se distinge de intelegere prin responsabilitatea pe care o antreneaza, ea implicand
anumite riscuri, ce se por concretiza in unele esecuri
Contopirea celor doua elemente fundamentale
Decizia administrativa este luata de cel care are sarcina de a decide, precum si “fața
de caracter de a o face”
Timpul
Pentru fiecare decizie exista si un timp oportun, momentu proprice in care aceasta trebuie
luata, adoptata sau emisa
Clasificarea deciziilor administrative:
a) Dupa importanta: decizii ierarhice superioare
b) Dupa gradul de generalitate: character general , individual
c) Dupa gradul libertatii de apreciere
d) Dupa masura cunoasterii probabilitatii efectelor: decizii luate in conditii de
certitudine, de risc, de incertitudine
e) Decizii programate si neprogramate: programate (repetitive) neprogramate
(originale)
f) Dupa gradul lor de angajare: decizii strategice, tactice, operationale, de corectie

Caracteristicile deciziei administrative

1. Colegialitatea:
- Munca in echipa
- Asigura impersonalitatea

19
- Individualizarea raspunderii: este greu de stabilit
2. Coerenta – decizia reprezinta o punte intre trecut prezent si viitor
3. Autoritatea – decizia este inseparabila de relatia de autoritate
4. Formele (formalismul)
5. Dreptul (actele administrative si motivarea lor)
6. Timpul – reprezinta dinamica deciziei si reprezinta intervalul constand intre primirea
si executarea sarcinilor, intre obiective si atingerea lor de catre AP
Etapele elaborarii deciziei
1) Initierea deciziei
- Este rezultatul peresiunii grupurilor de presiune
- Initiative apartine autoritatilor executive
- Cetatenii au dreptul de initiativa
2) Elaborarea deciziei
- Determinarea obiectului deciziei
- Documentele sau informarea
- Analiza materialului documentar
- Elaborarea proiectului de decizie cu o varianta sau mai multe
3) Adoptarea deciziei – conform procedurii , majoritate legala
4) Executarea deciziei

Efectele deciziei administrative

Efecte directe – consacrarea opiniei, perioada de actiune
Efecte indirecte – asupra cetatenilor

XIII. CONTROLUL AP
- Verificarea conformitatii cu normele de referinta stabilite si cu misiunile
administrative stabilite si structurii administratiei
1. Abordarea politico-juridica a controlului (controlul aprlamentar al puterii
executive si al puterii judecatoresti), (abordarea traditionala).
2. Abordarea manageriala a controlului (controlul de conformitate este inlocuit de
un control de eficacitate, intervine in actiunea insasi pentru a corecta)
3. Formele controlului AP. Caracteristici
 Controul parlamentar – controlul puterii legislative

20
- Asupra puterii executive si a AP se exercita controlul parlamentar, e o expresie a
aplicarii echilibrului puterilor in stat
- Controlul parlamentar nu se realizeaa de Avocatul Poporului
 Controlul administrativ - In raport cu pozitia organului de control fata de cel
controlat
- Control administrativ intern
- Control administrativ extern

Controlul administrativ este o activitate ce se desfasoara regulat in cadrul structurii

generale a administratiei ca o component fundamental a mecanismului administrativ
Scop: constitutuirea asigurarii conformitatii actiunii administrative cu
comandamentele statale, prevazute de legi, realizandu-se unitatea, de scop si actiune
Obiectul controlului - totalitatea mijloacelor umane, materiale, financiare mijloacelor si
procedurilor folosite
Formele controlului – control ierarhic, controlul de supraveghere generala a Guvernului,
controlul de tutela si controlul specializat
 Controlul judecatoresc
- Controlul realizat de instantele judecatoresti
- Controlul judecatoresc asupra AP consta in conferirea unui organism independent de
putere politica si de cea administrativa a competentelor de solutionare a litigiilor aparute
prin functionarea AP
- In Romania: tribunalele de specialitate , Ministerul Public
 Controlul prin institutii de tip Ombudsman (Romania)
- 5 ani numit (de Cam. Dep. si Senat)

4. Cerintele si eficienta activitatii de control

Este necesara respectarea mai multor cerinte:
- Controlul intern
- Pregatire profesionala a exprientei accumulate in sistemul administrativ
- Controlul asuprea locului realizarii activitatii administrativ
- Se impune respectarea principiului specializarii
- Coordonarea activitatilor de control
- Regularitatea si caracterul sistematic

21
- Propunerea de solutii efective
- Trebuie sa urmareasca realizarea intereselor generale

5. Efectele si rezultatul controlului

- Se finalizeaza prin intocmirea unor rapoarte sau note de control
Efectele controlului – apreciere de conformitate (efect direct)
- Transmiterea constatarilor organului (efect derivat)
→ Actul intocmit se numeste “ proces-verbal” sau “nota de control”
→Neconsemnarea constatarilor conduce la diminuarea responsabiliatii
organului de control
- Masuri asupra actelor administrative (anulare, modifcare etc.)
- Publicarea rezultatelor
Ratiunile principale care stau la baza asigurarii conformitatii AP
- Ratiuni de eficienta
- Ratiuni de legitimitate
- Ratiuni de legalitate

22