UNIVERSITATEA '' 1 DECEMBRIE 1918'' ALBA IULIA FACULTATEA DE STIINTE MASTER MANAGEMENTUL SERVICIILOR PUBLICE

ADMINISTRATIA PUBLICA, FUNCTII SI FUNCTIONARI PUBLICI

Prof. Univ. Dr. Ing. MOISE IOAN ACHIM

Masterant Tanislav Lucian An I

2007
1

CUPRINS

CAP.I:Administratia publica: notiuni, sensuri si cercetare stiintifica

1.Notiunea de administratie publica 2.Dreptul administratiei si stiinta administratiei

2.CAP.II:Principiile administratiei publice

1.Notiunea, sensurile si clasificarea principiilor 2.Principiile generale ale administratiei de stat

3.CAP.III:Teoria organizarii administratiei publice

1.Notiunea de stat si putere de stat 2.Notiunea, locul si partile componente ale administratiei publice 3.Clasificarea sarcinilor si competentelor administrative

4.CAP.IV:Notiunea, regimul juridic si clasificarea functiilor si

functionarilor publici 1.Notiunea functionarului public 2.Regimul juridic al functiei publice 3.Clasificarea functiilor publice, categorii de functionari publici 4.Formarea, modificarea, suspendarea, incetarea raportului de serviciu

ADMINISTRATIA PUBLICA, FUNCTII SI FUNCTIONARI PUBLICI CAP. I. Administratia publica : notiuni, sensuri si cercetare stiintifica 1. Notiunea de administratie publica Statul este un fenomen obiectiv inerent vietii sociale superior organizate societatea civila - si reprezinta forma organizata si exteriorizata a puterii publice de pe un anumit teritoriu, exercitata asupra intregii colectivitati umane aflate in acel teritoriu. Statul sau puterea de stat la nivelul sistemului de autoritati se evidentiaza prin trei componente distincte respectiv puterea legislativa, puterea executiva si puterea judecatoreasca, corespunzator functiilor fundamentale de activitate, contribuind in mod specific la realizarea lor. Parlamentul este puterea legislativa adica, componenta care este puterea chemata sa adopte legi, acte normative, administratia publica este puterea executiva chemata a aplica legile, iar justitia puterea judecatoreasca este chemata a solutiona cazurile de incalcare a legilor determinind raspunderea juridica a celor vinovati. Puterea executiva la rindul ei este constituita dintr-o categorie distincta a autoritatilor publice respectiv administratia publica sau de stat formata din : * la nivel central sau national: - a) guvernul, autoritate suprema a intregului executiv, avind atributii generale in materia administrativa - b) ministerele si celelalte autoritati ale administratiei publice centrale de specialitate dintre care majoritatea sunt in subordinea guvernului cu o sfera limitata de actiune * la nivel local sau teritorial: - a) prefecti, reprezentanti ai guvernului in teritoriu - b) servicii publice descentralizate apartinind autoritatilor centrale de specialitate ale administratiei publice cu actiune limitata in sectoare, precum finantele, invatamintul, sanatate, cultura, etc. - c) consiliile locale si cele judetene, autoritati autonome reprezentative ale colectivitatilor locale - d) primarii, organe executive ale consiliilor locale

Caracteristicile principale ale administratiei sunt: - reprezinta un sistem unitar ce reuneste in cadrul ei, in baza relatiilor juridice, autoritati aflate pe diferite nivele ale organizarii administrative, conduse de guvern - activitatea executiva indeplinita de ea este constituita din actiuni de prescriere sau de dispozitie, declansate din oficiu sau la cerere, vizind activitatea concreta de aplicare a legii in situatii si asupra unor subiecte strict determinate cum ar fi ca exemple stabilirea si incasarea impozitelor, sanctionarea contraventiilor, emiterea autorizatiilor de diferite feluri, etc. - administratia este structurata functional si teritorial fiind alcatuita din autoritati publice si institutii publice ce dispun de stabilitate institutionala si continuitate functionala necesare indeplinirii sarcinilor de durata si de moment care le revin - activitatea executiva este formalista intrucit se realizeaza cu respectarea anumitor proceduri sub sanctiunea nestabilitatii actiunilor savirsite cu incalcarea regulilor ce le guverneaza si in cea mai mare parte a ei este si juridica prin efectele produse, adica prin drepturile si obligatiile rezultate 2. Dreptul administratiei si stiinta administratiei Ca suma a sistemului unitar de drept, dreptul administrativ se autonomizeaza prin obiectul de reglementare si prin metoda de reglementare a raporturilor sociale aflate sub incidenta sa. Poate fi definit dreptul administrativ ca acea ramura a sistemului de drept constituita din totalitatea normelor juridice care reglementeaza raporturile sociale din cadrul organizarii si functionarii administratiei publice si al infaptuirii activitatii executive a statului prin utilizarea metodei subordonarii in desfasurarea relatiilor juridice. Cea care se ocupa de cercetarea stiintifica a normelor dreptului administrativ este stiinta dreptului administrativ si care este aceea ramura a stiintelor juridice care cerceteaza normele dreptului administrativ in actiunea lor asupra organizarii , functionarii si atributiilor administratiei publice a activitatii executive a acestora, raporturile juridice administrative determinate de aceste norme, raspunderea derivata din incalcarea lor, precum si evolutia institutiilor juridice specifice lor, inclusiv aspecte de drept comparat. Metodele de cercetare utilizate in aceasta stiinta juridica de ramura sunt cele ce tin de metodologia filozofica generala metoda metafizica si dialectica precum si metode concrete specifice, care apartin logicii formale - analiza, sinteza, inductia, deductia statisticii, sociologiei sau politologiei.
4

CAP. II. Principiile administratiei publice 1.Notiunea, sensurile si clasificarea principiilor Principiile administratiei publice sau de stat reprezinta un ansamblu unitar de reguli de baza avind o natura politica, economica, sociala si juridica, care determina organizarea , functionarea si activitatea sistemului executiv de organe ale statului. Pentru ca un principiu sa se constituie intr-o regula de baza a unui sistem sau a unei actiuni trebuie sa corespunda unor cerinte: - sa fie o regula esentiala in organizarea si functionarea sistemului in cauza - sa fie o regula determinata in modul de actionare a sistemului - prin el sa se manifeste caracterul puterii publice -sa fie legal formulat sau sa se deduca din reglementarile aplicabile sistemului asupra caruia actioneaza 2.Principiile generale ale administratiei de stat Principiile generale ale administratiei de stat in conformitate cu regulile enumerate sunt: A. Principiul conducerii unitare si centralizate B. Principiul stabilitatii si specializarii structurilor administrative C. Principiul egalitatii in fata legii si a autoritatiilor administrative publice D. Principiul legalitatii in administratia de stat E. Principiul raspunderii sau responsabilitatii administrative A.Principiul conducerii unitare a administratiei Acest principiu presupune urmatoarele: - trebuie ca fiecare sistem care-l compune sa aiba autoritate de virf proprie care sa reprezinte conducerea unica . In cazul sistemului executiv acesta este guvernul care exercita conducerea generala a administratiei publice. - conducerea unica trebuie sa se exercite in mod uniform si unitar asupra intregului sistem si implicit asupra tuturor elementelor care-l compun, prin decizii sau hotariri obligatorii indiferent de existenta sau lipsa raporturilor de subordonare. - conducerea unica trebuie sa poata controla modul de respectare si de aplicare unitara a legilor tarii si a propriilor hotariri, putind anula actele ilegale ale
5

activitatilor din subordinea sau ataca in fata unei jurisdictii, de regula instanta de judecata, astfel de acte daca provin de la autoritati nesubordonate(prefectul poate ataca in contencios administrativ actele administrative ilegale ale autoritatilor publice locale). - in functie de raporturile existente intre autoritatile centrale si cele locale , conducerea administrativa se poate realiza in forme centralizate armata - desconcentrate internele - , descentralizate servicii publice din finante, sanatate, invatamint - , si prin autonomia locala - consiliile locale si judetene - . Principiul conducerii unitare urmareste promovarea intereselor nationale generale la nivelul intregului stat de sus in jos exprimind sub aspect organizatoric si functional unitatea si omogenitatea de scop si de actiune a intregii puteri executive, scotind in evidenta latura ierarhica verticala specifica statelor unitare. B.Principiul stabilitatii si specializarii structurilor administrative. Stabilitatea institutionala a structurilor administrative, cit si continuitatea functionala a activitatii executive desi nu au caracter limitat sunt totusi relative pentru ca nevoile sociale in curs de transformare impun si determina mutatii de adaptare. Ele se concretizeaza in administratie prin reforme si reorganizari totale sau partiale, de durata sau de moment de natura institutionala si atributionala. In acest sens au loc infiintari, desfiintari sau fuziuni de institutii, incredintari, modificari sau retrageri de atributii, inclusiv restructurari de personal. Asemena discontinuitati nu caracterizeaza puterea legislativa ce dispune de o stabilitate constitutional garantata si nici puterea judecatoreasca , avind structuri rigide, proceduri de activitate, juridic deosebit de formaliste si o stabilitate a corpurilor de magistrati. C.Principiul egalitatii in fata legii si a autoritatiilor administrative publice Egalitatea reprezinta acel principiu fundamental al dreptului in temeiul caruia intre cetateni nu exista nici o deosebire in privinta modului de dobindire si exercitare a drepturilor, asumare si indeplinire a indatoririlor prevazute de Constitutie si legi, indiferent de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala, egalitatea in drepturi este o expresie juridica a egalitatii politice, sociale, culturale in fata legii si a autoritatilor publice fara privilegii si fara discriminari, nimeni nefiind mai presus de lege. Actiunea acestui principiu se rasfringe si asupra administratiei publice care trebuie sa-I asigure aplicarea, egalitatea juridica operind in cadrul dreptului administrativ in interiorul autoritatilor executive cit si fata de acestea. In cazul organelor executive actiunea acestui principiu le obliga la asigurarea tuturor conditiilor necesare facilitarii accesului nestingherit si nediscriminatoriu la dobindirea efectiva si mai ales la exercitarea reala a
6

drepturilor prevazute in Constitutie si legi in conditiile unor garantii materiale si juridice oferite de stat. Caracterul democratic al puterii executive in Romania se manifesta printre altele si prin modul de formare, organizare , functionare, inclusiv atributiile specifice autoritatilor administrative reprezentative. Guvernul este desemnat cu vot parlamentar majoritar, adopta hotariri in plenul sau, raspunde pentru activitatea sa putind fi revocat de organul legislativ. Pe plan local, in unitatile administrativ teritoriale, consiliile si primarii sunt autoritati locale deliberative si executive, autonome, hotarind in probleme de interes local, putind fi demise atunci cind adopta in mod repetat acte anulate pe cale judecatoreasca, ce contravin intereselor generale ale statului ori au incalcat Constitutia si legile tarii. Legea reglementeaza modul de exercitare a controlului de legalitate asupra autoritatilor administrative de catre parlament, justitie, jurisdictie speciala, Curtea Constitutionala, Curtea de Conturi si chiar de catre executiv prin autoritatile supraordonate si inspectiile specializate. Principiul exrcitarii democratice a puterii executive actioneaza cu efect orizontal, nu numai in privinta modului de formare, organizare si functionare a administratiei, dar mai ales in raporturile ei cu cei administrati si in mod special sub aspectul satisfacerii intereselor individului si ale colectivitatii locale din teritoriu. D.Principiul legalitatii in administratia de stat Principiul legalitatii reprezinta acea regula fundamentala de drept in temeiul careia toate subiectele de drept persoane fizice si juridice, autoritati de stat si organizatii neguvernamentale, functionari si cetateni, straini, etc. au indatorirea de a respecta Constitutia, legile si celelalte acte juridice, normative si individuale, intemeiate pe lege si aplicabile raporturilor sociale la care participa. Principiul legalitatii este consacrat de importante acte normative precum Constitutia, unde se arata ca respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie ca o indatorire fundamentala, ca si in alte coduri, legi, iar intrucit este un principiu fundamental al intregului sistem de drept, se regaseste si la nivelul tuturor ramurilor juridice in cadrul carora actioneaza prin modalitati specifice determinate de particularitatile respectivelor raporturi. Autoritatile executive au obligatia de a controla modul in care se respecta legea in toate ramurile si domeniile de activitate care le sunt incredintate in sfera atributionala. Orice masura luata de administratia publica trebuie sa fie nu numai legala dar si oportuna, interferenta dintre legalitate si oportunitate ducind la asigurarea celor mai bune conditii de emitere si realizare ale unui act valabil adecvat situatiei date.

E.Principiul raspunderii sau responsabilitatii administrative Administratia publica cunoaste o forma de raspundere aparte, de natura politico-juridica, raspundere ce vizeaza deopotriva autoritatile, inclusiv administrative, care-l compun, functionarii acestora, inclusiv sanctionarea actelor juridice ce incalca legea. O prima forma este raspunderea sanctionatoare sau represiva pentru savirsirea cu vinovatie a unor abateri de serviciu sau in legatura cu serviciul avind o natura diferita. Se disting in acest sens infractiunile de natura penala(luare de mita, neglijenta in serviciu), contraventiile(fapte expres definite si sanctionate de autoritati din afara institutiei), care vizeaza incalcarea disciplinei financiare, a celui de prevenire si stingere a incendiilor precum si abateri disciplinare ce au aceiasi natura administrativa ca si contraventiile, dar derivind din raporturile de functie, conform statutului functionarilor publici. O a doua forma este raspunderea reparatorie pentru prejudicii cauzate de functionari patrimoniului autoritatii sau institutiei din care fac parte, ori pentru pagubele pricinuite , tot pe linia atributiilor de serviciu tertele persoane fizice sau juridice cu care executivul, in a carui compunere intra s-a aflat in raporturi juridice, raspunderea operind dupa regulile dreptului civil. Pentru a asigura protectia juridica cit mai deplina persoanelor fata de eventualele abuzuri ale statului si organelor sale, Constitutia a prevazut ca o persoana vatamata intr-un drept sau de catre o autoritate publica printr-un act administrativ sau prin faptul nesolutionarii in termenul legal, ori prin refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri vizind un astfel de drept , este indreptatit sa solicite si sa obtina prin justitie recunosterea dreptului pretins, anularea actului vatamator, obligarea autoritatii vinovate la luarea masurilor solicitate, la repararea pagubei cauzate, inclusiv la acordarea de daune morale. Legea contenciosului administrativ in dezvoltarea prevederilor constitutionale a reglementat conditiile necesare introducerii unei astfel de actiuni in justitie si procedura desfasurarii ei.

CAP. III. Teoria organizarii administratiei publice 1. Notiunea de stat si puterea de stat Statul se poate defini ca fiind modul de organizare si manifestare a puterii publice de pe un anumit teritoriu exercitate asupra unei populatii aflate in acel loc si care realizeaza conducerea sociala in ansamblul ei sprijinindu-se la nevoie pe constringerea proprie in vederea aplicarii dreptului.
8

Statul reprezinta cel mai important fenomen institutional care constituie si cadrul organizat de conducere si guvernare al societatii avind si calitatea de reprezentant oficial al acesteia. Statul are unele caractere comune cu alte puteri sociale dar si unele insusiri proprii care il distinge de alte puteri sociale din care enumeram: - caracterul politic al puterii de stat ce se manifesta prin aceea ca promoveaza in mod organizat si prin mijloace specifice interne sociale, filtrate prin constiinta legiuitorului si consacrate juridic - caracterul teritorial al puterii publice consta in exercitarea acesteia asupra unei colectivitati umane asezate permanent pe un anumit spatiu geografic delimitat de frontiere iar apartenenta la acesta constituie un criteriu esential in manifestarea legaturii dintre stat si subiectul de drept - caracterul organizat al puterii consta in exercitarea acestuia in si prin anumite forme institutionalizate numite autoritati publice sau puteri in stat, ce exercita anumite atributii sau functii si grupeaza persoane ce au o calitate determinata - caracterul coercitiv al puterii publice consta in posibilitatea impunerii cu forta a vointei ce consacra juridic interesele sociale generale oricarui membru, puterea de stat detinind in societate monopolul constringerii fizice, sarcina ce revine spre executare unor autoritati executive specializate politie, armata, executiv, etc. - caracterul unic al puterii consta in faptul ca pe teritoriul unui stat nu pot coexista mai multe puteri publice distincte si opuse ca forme organizate a unor interese social-politice fundamentale devergente, una din ele trebuind necesarmente sa se impuna si sa excluda pe cealalta sau pe celelalte - caracterul suveran al puterii de stat este acea trasatura in conformitate cu care ea este prioritara si primordiala oricarei alte puteri sociale interne fata de care este suprema sau puteri publice externe fata de care este independenta 2. Notiunea, locul si partile componente ale administratiei publice Autoritatea administrativa reprezinta acea categorie a autoritatilor publice sau de stat cu o structura stabila si o activitate care-i permite participarea in nume propriu la infaptuirea puterii executive in limitele competentei legal determinate. Locul pe care-l ocupa administratia in sistemul autoritatilor publice este determinat de modul de constituire, organizare si functionare, precum si de atributiile ce ii revin in realizarea sarcinilor specifice comparativ cu celelalte puterii sau sisteme de autoritati. Organele executive sunt de regula alcatuite din persoane numite si mai rar alese(primarii), in functie spre deosebire de componenta puterii legislative alcatuita numai din persoane alese, avind rolul de a asigura punerea in executare si executarea in concret a legilor, ocupind un loc intermediar desi pe acelasi plan sau
9

nivel al puterii in stat, intre legislativ si judiciar de care se distinge , desi partial se aseamana. Partile componente ale autoritatilor administrative publice, respectiv elementele ce le alcatuiesc structura, sunt formate din personalul acestora, mijloacele materiale si cele financiare cu care sunt inzestrate, precum si competenta de care dispun, dupa caz, capacitatea juridica pe care o exercita. 3. Clasificarea sarcinilor si competentelor administrative a) Dupa natura lor distingem sarcini de conducere si organizare si sarcini de prestatie. Primele se realizeaza prin actiuni de organizare a executarii si executarea in concret a legilor si a altor acte , iar celelalte vizeaza satisfacerea unor nevoi sociale concrete ale unei colectivitati sau ale membrilor sai. b) Dupa sfera de cuprindere sunt sarcini generale si sarcini speciale. Sarcinile generale sunt de conceptie(sarcini de prognoza, planificare, organizatorice) si sarcini de directie ce pun in evidenta actiunea directoare asigurind unitatea de comanda si actiune executiva, iar sarcinile speciale constau in sarcini economico-financiare, sociale, sanitare, cultural-educative, de aparare nationala, de instruire, de reprezentare, nationale sau locale. Dupa continutul de cuprindere, sfera de intindere si incidenta ei, competenta poate fi materiala, teritoriala, personala si temporara. a) Competenta materiala poate fi generala sau speciala si este forma de competenta ce are in vedere natura raporturilor sociale intrate in cimpul de activitate al unui organ b) Competenta teritoriala desemneaza limitele spatiale sau geografice in care se manifesta competenta materiala a unui organ public central sau national si local. c) Competenta personala este determinata de calitatea persoanei sau a subiectului de drept in functie de care se declanseaza incidenta actiunii normei si a autoritatii. d) Competenta temporara desemneaza limitele in timp intre care o autoritate isi desfasoara activitatea. Dupa caracterul si principiile care ii satu la baza competenta autoritatilor administrative poate fi contencioasa sau jurisdictionala, cind ea solutioneaza un conflict dedus judecatii sale emitind un act jurisdictional avind stabilitatea unei hotariri judecatoresti si competenta nejurisdictionala sau necontencioasa sau de administratie activa lipsita de aceasta trasatura si limitata la organizarea aplicarii legii.

10

CAP. IV. Notiunea, regimul juridic si clasificarea functiilor si functionarilor publici Functia publica reprezinta o situatie juridica predeterminata normativ constituita dintr-un complex unitar de drepturi si obligatii prin a caror realizare se infaptuieste in mod specific competenta unui organ de stat exercitindu-se puterea publica in conformitate cu atributiile ce revin autoritatii respective. Din definitia functiei publice rezulta urmatoarele caractere: - este obiectiv predeterminata fiind reglementata legal astfel incit drepturile si obligatiile care ii alcatuiesc continutul sunt prestabilite neputind fi create, modificate sau suprimate de catre titularul ei sau de catre alte subiecte de drept - este o situatie juridica, un complex unitar si independent de drepturi si obligatii ce revin titularului ei careia ii confera un adevarat statut propriu, iar nu un simplu continut de raport juridic - are un caracter propriu, apartinind numai celui investit anume in cadrul unei autoritati pentru ai realiza competenta - are un caracter continuu sau de permanenta in timp, in intreg intervalul scurs de la investire si pina la dezinvestirea titularului caruia ii apartine indiferent de existenta sau nu a unui mandat ca durata limitata ori a lipsei oricarui termen limita - are un caracter obligatoriu in sensul ca ea nu este o facultate sau o posibilitate de genul dreptului subiectiv conferit persoanelor fizice sau juridice si fata de care exista latitudinea de a intra sau nu dupa propria vointa in raporturi juridice conform interesului propriu - exercitarea practica a competentei autoritatii in cauza conform atributiilor legal stabilite se realizeaza numai prin indeplinirea efectiva a tuturor functiilor din cadrul unei autoritati. 1.Notiunea functionarului public Titularul unei functii se numeste functionar, iar cel a unei functii publice se numeste functionar public, iar titularul unei functii publice care implica si exercitiul autoritatii se va numi functionar public de autoritate. Functionarul public reprezinta persoana fizica ce face parte dintr-o autoritate sau institutie publica aflata in raporturi ierarhice si care a fost legal investita cu exercitiul unei functii publice executive, de regula, pentru o perioada de timp nedeterminata, fiind salarizata pentru activitatea depusa. Statutul functionarilor publici a adoptat din actiuni specifice o definitie si anumite criterii particulare in configurarea conceptului de functionar public.
11

Functionarul public este numai persoana numita intr-o functie publica ceea ce exclude toate persoanele alese sau desemnate, statutul nu se aplica persoanelor numite sau alese in functii de demnitate publica, functionarul public nu are contract individual de munca, lor aplicinduli-se prevederile din Legea privind Statutul Functionarilor Publici. 2.Regimul juridic al functiei publice a) Conditii generale ale investirii in functie Statutul functionarilor publici reglementeaza regimul general al raporturilor juridice dintre functionarii publici si autoritatile si institutiile publice din administratia publica centrala si locala , constituind asigurarea unui serviciu public stabil, profesionist, transparent, eficient si impartial, in interesul cetatenilor precum si a autoritatile si institutiilor publice din administratia publica centrala si locala. Investirea in functie reprezinta actul juridic unilateral de putere al unei autoritati care numeste cu respectarea conditiilor legale, o persoana fizica intr-o anumita functie publica determinata in scopul exercitarii acesteia corespunzator legii. Exista conditii generale de acces la functiile publice administrative care trebuiesc intrunite conform statutului si anume: - existenta exclusiva a cetateniei romane si domiciliul in Romania - cunoasterea limbii romane scris si vorbit - virsta minima de 18 ani impliniti - capacitate deplina de exercitiu - stare de sanatate corespunzatoare - conditii de studii prevazute de lege - conditii specifice pentru ocuparea functiei publice - nu a fost condamnat pentru savirsirea unei infractiuni contra umanitatii , contra statului sau contra autoritatii, de serviciu sau in legatura cu serviciul - nu a fost destituit dintr-o functie publica in ultimii 7 ani - nu a defasurat activitate de politie politica - lipsa starii de incompatibilitate - depunerea juramintului de credinta - declaratia de avere 3.Clasificarea functiilor publice, categorii de functionari publici. A.In functie de ansamblul atributiilor si responsabilitatilor functiile publice se clasifica in:

12

a) functii publice generale ansamblul atributiilor si responsabilitatilor cu caracter general si comun tuturor autoritatilor si institutiilor publice b) functii publice specifice ansamblul atributiilor si responsabilitatilor cu caracter specific unor autoritati si institutii publice pentru realizarea competentelor lor specifice. c) clasa I pentru a caror ocupare se cer studii superioare de lunga durata absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta d) clasa a II a cuprinde functiile publice pentru a caror ocupare se cer studii superioare de scurta durata, absolvite cu diploma e) clasa a III a cuprinde functiile publice pentru a caror ocupare se cer studii medii liceale, absolvite cu diploma B.Dupa nivelul atributiilor , functiile publice se impart in trei categorii: - a) functii publice corespunzatoare categoriei inaltilor functionari publici: - secretar general si general adjunct al Guvernului - consilier de stat - secretar general si general adjunct din ministere - prefect - subprefect - secretar general al prefecturii, judetului - director general din cadrul ministerelor - b) functii publice corespunzatoare categoriei functionarilor public de conducere : - secretar al municipiului, orasului, comunei - director general adjunct, director si director adjunct din aparatul ministerelor - director executiv si director executiv adjunct ai serviciilor publice descentralizate si din cadrul aparatului propriu al autoritatilor administratiei publice locale - sef serviciu - sef birou - c) functii publice corespunzatoare categoriei functionarilor publici de executie: - clasa I expert, consilier, inspector, consilier juridic, audit - clasa a II a referent de specialitate - clasa a III a referent Functiile publice de executie sunt structurate pe grade profesionale dupa cum urmeaza: - superior, ca nivel maxim - principal
13

- asistent - debutant 4. Formarea, modificarea, suspendarea, incetarea raportului de serviciu Fiind intrunite conditiile generale si cele speciale de acces la functia publica,urmeaza operatiunea propriu-zisa a investirii sau investitura ca act juridic unilateral de autoritate, provenind de la un organ public sau institutie publica prin care se incredinteaza unei persoane exercitarea unei functii publice in cadrul autoritatii sau institutiei respective, investirea facindu-se prin numire. Statutul actual prevede obligativitatea incheierii contractului individual de munca de catre personalul din aparatul de lucru al autoritatilor si institutiilor publice, care efectueaza activitati de secretariat administrative, protocol, gospodarire, intretinere-reparatii si de deservire, care are calitatea de angajat si care nu este functionar public, aplicindu-se legislatia muncii. Modificarea raportului de functie sau de serviciu este rezultatul aceleiasi manifestari unilaterale a vointei autoritatii sau institutiei publice, care poate conferii sau retrage atributii, poate incredinta o noua functie titularului in mod permanent in acelasi loc sau organ , ori in alta localitate sau in alt organ, functionarul de regula nu poate negocia drepturile si obligatiile ce formeaza continutul raportului de serviciu in care se afla si nici modificarea sau schimbarea lor ulterioara, deoarece cu privire la aceste aspecte decide in exclusivitate autoritatea sau institutia publica la care se afla. Delegarea sau detasarea se dispune de catre conducatorul autoritatii sau institutiei in cadrul careia functioneaza persoana pentru a indeplini anumite activitati in afara organului din care face parte, fie in aceeasi localitate fie in alta, in interesul autoritatii sau institutiei publice in care functioneaza persoana pe o perioada de cel mult 60 zile calendaristice intr-un an, functionarul pastrindu-si functia si salariul avut . Delegarea pe o perioada mai mare de 60 zile calendaristice in cursul unui an se poate dispune numai cu acordul scris al functionarului public. Masura se poate dispune pentru o perioada de cel mult 90 de zile calendaristice dintr-un an. Delegarea are mai multe elemente: - ea se realizeaza in interesul propriu al autoritatii sau institutiei care deleaga si nu a functionarului ei - constituie o obligatie de serviciu care trebuie indeplinita in conditiile stabilite de conducator - functionarul isi pastreaza functia si salariul pe perioada delegarii, iar la incetarea ei revine pe acelasi post, toate acestea reprezentind tot atitea obligatii ale institutiei din care face parte cel in cauza - functionarul va beneficia de plata costului integral al transferului, al cazarii si al indemnizatiei de delegare
14

Detasarea se dispune in interesul autoritatii sau institutiei publice in care urmeaza sa isi desfasoare activitatea cel in cauza, pentru o perioada de cel mult 6 luni, iar in cursul unui an calendaristic poate fi detasat mai mult de 6 luni numai cu acordul sau scris. Refuzul nejustificat a indeplinirii delegarii sau detasarii reprezinta o abatere desciplinara de neindeplinire a sarcinilor si atributiilor de serviciu si va fi sanctionata ca atare conform legii. Tot o modificare a raportului de serviciu, dar cu caracter permanent o reprezinta schimbarea compartimentului in care isi desfasoara activitatea functionarul public, care a beneficiat de aprobarea corespunzatoare in mod exceptional pentru motive de sanatate, cu pastrarea clasei si gradului avute, schimbarea facindu-se numai daca cel in cauza este apt sa indeplineasca profesional noile atributii care-i revin. Transferul in interesul serviciului se face intr-o functie publica echivalenta cu functia publica detinuta de functionarul public, cu acordul sau scris, iar cind trasferul este in alta localitate functionarul public trasferat are dreptul la o indemnizatie egala cu salariul net calculat la nivelul salariului din luna anterioara celei in care se transfera, la acoperirea tuturor cheltuielilor de transport si la un concediu platit de 5 zile . Plata acestor drepturi se suporta de autoritatea sau institutia publica la care se face transferul in termen de cel mult 15 zile de la data aprobarii trasferului. Trasferul la cerere se face intr-o functie publica echivalenta, in urma aprobarii cererii de transfer a functionarului public de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice la care se solicita transferul. Modificarea raportului de serviciu are loc si prin exercitarea cu caracter temporar a unei functii publice de conducere al carui titular este suspendat in conditiile prevazute in statut, masura dispunindu-se de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice, pe o perioada de maxim 6 luni cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici. Functionarul public promovat temporar trebuie sa indeplineasca conditiile specifice pentru ocuparea functiei publice de conducere vacanta, iar daca salariul corespunzator functiei publice pe care este delegat sa o exercite este mai mare are dreptul la acest salariu. Suspendarea raportului de serviciu reprezinta o intrerupere temporara si se efectueaza atunci cind functionarul public se afla in una din urmatoarele situatii: - este numit sau ales intr-o functie de demnitate publica pentru perioada respectiva - este incadrat la cabinetul unui demnitar - este desemnat de catre autoritatea sau institutia publica sa desfasoare activitati in cadrul unor misiuni diplomatice ale Romanieie ori in cadrul unor organisma sau institutii internationale, pentru perioada respectiva - desfasoara activitate sindicala pentru care este prevazuta suspendarea, in conditiile legii
15

- efectueaza stagiul militar, serviciul militar alternativ, este concentrat sau mobilizat - este arestat preventiv - efectueaza tratament medical in strainatate, daca nu se afla in concediu medical pentru incapacitate temporara de munca , precum si pentru insotirea sotului/sotiei ori a unei rude pina la gradul I inclusiv, in conditiile legii - se afla in concediu pentru incapacitate temporara de munca, in conditiile legii - carantina , in conditiile legii - concediul de maternitate, in conditiile legii - este disparut, iar disparitia a fost constatata prin hotarir judecatoreasca irevocabila - forta majora - in alte cazuri expres prevazute de lege Functionarul public este obligat se informeze in scris conducatorul autoritatii sau institutiei publice in termen de 5 zile calendaristice de la data incetarii motivului de suspendare de drept, iar conducatorul are obligatia sa asigura in termen de 5 zile , conditiile necesare reluarii activitatii de catre functionarul public. Raportul de serviciu poate fi suspendat la cererea functionarului public ce se face in scris cu 15 zile calendaristice inainta de data cind se solicita suspendarea, in urmatoarele situatii: - concediu pentru cresterea copilului in virsta de pina la 2 ani sau in cazul copilului cu handicap, pina la implinirea virstei de 3 ani, in conditiile legii - concediu pentru ingrijirea copilului bolnav in virsta de pina la 7 ani sau in cazul copilului cu handicap pentru afectiunile intercurente, pina la implinirea virstei de 18 ani - desfasurarea unor activitati in cadrul unor organisme sau institutii internationale - pentru participarea la campania electorala - pentru participarea la greva in conditiile legii Suspendarea, respectiv reluarea raportului de serviciu se face prin act administrativ al conducatorului autoritatii sau institutiei publice care se comunica Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, in termen de 10 zile lucratoare de la data emiterii. Pe perioada suspendarii raportului de serviciu autoritatea sau institutia publica are obligatia sa rezerve postul aferent functiei publice, care poate fi ocupat pe o perioada determinata de un functionar public din corpul de rezerva sau in baza unui contract individual de munca pe o perioada egala cu perioada suspendarii raportului de serviciu.

Incetarea raportului de serviciu.

16

Raportul de serviciu inceteaza in urmatoarele conditii: - de drept - prin acordul partilor consemnat in scris - prin eliberarea din functia publica - prin destituirea din functia publica - prin demisie Raportul de serviciu inceteaza de drept la data decesului functionarului public, la data comunicarii deciziei de pensionare, cind functionarul public a fost condamnat printr-o hotarire judecatoreasca definitiva pentru savirsirea unei infractiuni contra umanitatii, contra statului sau contra autoritatii de serviciu sau in legatura cu serviciul, la data expirarii termenului pe care a fost exercitata cu caracter temporar, functia publica. Eliberarea din functia publica se dispune prin act administrativ ce se comunica functionarului public pentru motive neimputabile atunci cind autoritatea sau institutia publica si-a incetat activitatea, isi reduce personalul ca urmare a reorganizarii, pentru incompetenta profesionala, in cazul obtinerii calificativului nesatisfacator la evaluarea performantelor profesionale individuale, starea sanatatii fizice sau/si psihice constatata de organe competente nu ii mai permite sasi indeplineasca atributiile. Destituirea din functia publica de asemenea se dispune prin act administrativ ce se comunica functionarului public in termen de 5 zile lucratoare pentru motive imputabile cum ar fi: - sanctiune disciplinara aplicata pentru savirsirea repetata a unor abateri disciplinare care a avut consecinte grave - ivirea unui motiv legal de incompatibilitate iar functionarul public nu actioneaza pentru incetarea acestuia intr-un termen de 10 zile calendaristice de la data intervenirii cazului Incetarea raportului de serviciu prin demisie poate sa fie comunicat de functionarul public notificat in scris conducatorului autoritatii sau institutiei publice ce nu trebuie motivata si care produce efecte dupa 30 zile calendaristice de la inregistrare.

17

BIBLIOGRAFIE STUDIATA PENTRU ELABORAREA TEMEI PREZENTATE -Legea nr.215/2001 privind administratia locala ; -Legea nr.188/1999 privind statutul functionarilor publici republicata; -OUG nr.56/2004 privind crearea statutului special al functionarului public denumit manager public; -GGR nr.1175/2004 privind bursele cursantilor si stagiarilor la programele de formare specializata pentru manageri publici. -Ordin ul nr. 2753/2004 privind aprobarea Instructiunilor pentru elaborarea Planului de ocupare a functiilor publice emis de Ministerul administratiei si Internelor Prin Agentia Nationala a Functionarului Public; -Drept edministrativ si stiinta administratiei I.SANTAI -Managementul serviciilor publice MOISE ACHIM DUMITRU POPA -Tratat de management public ION PETRESCU EMANOIL MUSCALU -Managementul resurselor umane DAN DUSE

18