3.

Regim parlamentar

- administratia publica are o existenta anterioara relativ mare

- puterea executivului asupra administatiei nu este deloc contrabalansata prin

controlul legislativului

- Guvernul este reprezentat de majoritatea parlamentara ceea ce face ca si controlul

parlamentar asupra administratiei sa fie lipsit de consistenta, iar functia publica sa
fie supusa impulsului politic al Parlamentului, prin intermediul Guvernului

-Parlamentul nu poate pune in discutie functionarea administratiei fara a aduce

acuze actiunii guvernamentale ( Constitutia Romaniei, revizuita in 2008)

4. 4.1 Stat unitar = sistemul descentralizarii administrative

4.2 Stat federal = se adauga administratiile statelor componente

5. Regim liberal = administratia publica se gaseste organizata sub autoritatea

Guvernului

6. Regim totalitar, autoritar = administratie publica dependenta direct si complet

de executiv

7. Statul de drept = formatiunile si partidele politice ca elemente ale sistemului

politic nu se supraordoneaza administratiei publice, asa cum se petreceau lucrurile
in statul totalitar

- administratia se subordoneaza autoritatii legiuitoare,

administratia publica fiind chemata sa execute legea nemijlocit sau sa organizeze
executarea acesteia.
Birocratia si tehnocratia se dezvolta si castiga tot mai mult teren, acolo unde
situatia puterii politice este slabita, chiar acceptand ideea separarii instantelor
politice de cele administrative, in contextul modelului democratic de administratie.
In vederea asigurarii subordonarii, administratia trebuie sa se supuna controlului
puterii politice.

Subordonarea reprezinta un principiu mentionat consecvent in dreptul

constitutional, ca valoarea determinata a mecanismelor puterii in realizarea
deciziilor politice si implicit, a intereselor generale ale statului.

II. ADMINISTATIA PUBLICA, PARTIDELE POLITICE SI GRUPURILE

DE INFLUENTA

1.Regimul cu partid unic = organizarea puterii va realiza doua aparate

administrative distincte, unul controlandu-l pe celalalt

- administratia va fi subordonata Guvernului, controlata si

directionata de aparatul central (regimul totalitar)

2. Regimul multipartidist = in statul de drept , partidele si formatiunile politice ca

elemente ale sistemului politic nu se supraordoneaza administratiei publice

Grupurile de interese = organisme care incearca sa apere interesul membrilor lor,

actionand in acest scopasupra puterii politice si statale

CLASIFICARE

1. Organisme al caror obiectiv esential rezida in obtinerea de avantaje materiale

sau protectia celor dobandite deja.
2. Organisme „ altruiste” , care promoveaza exclusiv interesele „morale”,
grupuri de interese publice sau private
Raportul intre administratia publica si institutiile politice.
SUBORDONARE/AUTONOMIE.
DIHOTOMIE/COMPLEMENTARITATE

Institutiile administrative nu pot fi in raport cu institutiile politice decar ca

organe de pregatire sau executie.

Principala functie a administratiei publice este de a pune in executare.

Teoriile moderne nu vorbesc doar despre necesitatea unei subordonari fata

de puterea politica, ci si despre nevoia de a recunoaste o anumita autonomie
de fapt institutiilor administrative in raport de institutiile politice.

Chiar daca puterea administratiei se situeaza la nivelul mijloacelor si nu la

cel al finalitatilor, intrepatrunderea intre politic si administrativ este
puternica, dialectica dintre scop si mijloc fiind constanta.

Distinctia intre oamenii politici investiti cu un mandat electiv si functionarii

numiti de catre primii nu permite, de asemenea, sa diferentiem deciziile
politice de actele administrative.

Ratiunile de ordin sociologic, ce vin in sprijinul ideei de autonomie a

administratiei, acestea isi gasesc izvorul in faptul ca administratia formeaza
un mediu particular ce se autoproduce, ce se impotriveste interventilor
institutiilor politice. Ele se bucura de stabilitate.

Administratia intruchipeaza performanta statului, indirect prin statutul

oamenilor politici ce dispun de o legitimitate temporara dependenta de
durata mandatului electoral.

Recunoasterea in practica a unei autonomii a administratiei este cu atat

mai necesara cu cat se manifesta un interes general propriu democratiei si
tehnocratiei la nivelul administratiei
TRADITIONAL = este asimilat termenului de birocratiei si semnifica un
regim in cadrul caruia puterea apartine birourilor.
 Participarea functionarilor publici la viata politica

Inaltii functionari publici

– participa direct la viata politica de la nivel central, guvernamental

Functionarii publici
- Participa la actiuni politice, la orice nivel, sub diferite forme, individual
sau colectiv
- Nu isi pot exprima opiniile si nu pot desfasura activitate politica in
timpul functionarii serviciului public
- Beneficiaza de toate drepturile si libertatile stabilite pentru cetateni prin
legea fundamentala
- Este interzisa orice discriminare intre functionarii publici pe criterii
politice de apartenenta sindicala, convingeri religioase, etnice, de sex,
orientare sexuala, stare materiala, origine sociala sau de orice alta
asemenea natura.
- Au obligatia ca, in exercitarea atributiilor ce le revin, sa se abtina de la
exprimarea sau manifestarea publica a convingerilor si preferintelor
politice, sa nu favorizeze vreun partid politic si sa nu participe la
activitati politice in timpul programului de lucru
- Este interzis ca acestia sa faca parte din organele de conducere ale
partidelor politice

Participarea administratiei publice la functia guvernamentala

Administratia publica are ca principala sarcina executarea deciziilor, fapt ce face

ca, in acest domeniu, sa nu mai poata fi neutra.

Administratia publica poate interveni si in etapa procedurii de elaborare a

deciziilor, fie ca este consultata, fie ca are chiar ea sarcina sa realizeze proiectul
respectiv.
Functionarii publici si expertii care lucreaza in mod constant si au relatii cu
personalul politic, pregatesc si organizeaza executarea deciziilor politice mai
importante, sunt denumiti „inalti functionari” ( in Franta sec. Al XX-lea).

In Romania, exista organizat cabinetul demnitarului, pe langa primul-ministru,

ministru, ministru delegat, secretarul de stat, subsecretarul de stat si asimilatii
acestora, precum si la nivelul prefectului si subprefectului, ca reprezentanti ai
Guvernului, care sunt considerati demnitari.

Cabinetul demnitarului este compus din:

- Director de cabinet NU AU CALITATEA DE FUNCTIONARI

}
- Asistent de cabinet
- Consilier personal
- Secretar personal
- Curier personal
PUBLICI
Isi desfasoara activitatea in baza unui
contract individual de munca (de durata
mandatului demnitarului)

Activitatea cabinetului este coordonata de catre directorul de cabinet, care

raspunde in fata administratorului in acest sens.

Categoria Inaltilor functionari publici (persoane numite)

- Secretar general al guvernului si secretar adjunct al Guvernului

- Secretar general din ministere si secretar general din alte organe de
specialitate ale administratiei centrale
- Prefect
- Subprefect
- Inspector guvernamental
 3. MEDIUL JURIDIC

Administratia publica =

-poate fi inteleasa atat prin institutiile sociale cat si prin determinarile impuse
membrilor societatii, cu alte cuvinte, realizata prin normele care ii fixeaza structura
si mijloacele de actiune, ea are ca sarcina esentiala punerea in executare a normelor
legislative, precum si a celor pe care administratia insasi le alaboreaza pentru
organizarea executarii acestora.

-pe de o parte, constituie, ea insasi, un mediu juridic , ca expresie si instrument al

numeroaselor reguli de drept, iar, pe de alta parte, se gaseste inserata intr-o
reglementare juridica, formulata de principiile puterii politice;

- se subordoneaza normelor juridice, insasi ratiunea existentei sale fiind

organizarea executarii si asigurarea infaptuirii acestora

Actiunea administratiei publice se stabileste si se apreciaza in raport cu normele de

dept care constituie chiar cadrul sau de existenta.

1. Principiul legalitatii
- Reprezinta principiul fundamental al organizarii si functionarii
administratiei publice al oricarui stat de drept
- Administratia publica, potriit acestui principiu, trebuie sa se
fundamenteze pe lege
- Constituie piatra unghiulara a oricarei societati libere si democratice,
intronarea legalitatii si asigurarea suprematiei principiului legalitatii
- In statul legal sau „de drept” , principiul legalitatii presupune necesitatea
unui raport strict de conformitate a actelor administrative cu „dreptul”,
respectiv „legea”, aceasta fiind nu numai limita activitatii executive, ci si
conditia sa, organele administrative limitandu-se doar la executarea ei.
 - Exprima existenta unei legalitati aplicabile administratiei, dar si
necesitatea includerii regulilor superioare administratiei
- Principiul legalitatii administratiei publice = trebuie sa se supuna
legalitatii si sa i se conformeze, toate subiectele de drept, persoane
private sau publice, autoritatile statului si cele ale colectivitatilor locale.

CERINTE ESENTIALE
1. Legalitatea reprezinta limita actiunii administrative (actul
administrativ nu trebuie sa contravina regulilor de drept generale sau
impersonale care ii sunt aplicabile)
2. Legalitatea este fundamentul actiunii administrative (administratia nu
poate actiona prin emiterea de acte juridice decat atunci cand este
abilitata printr-o norma de drept sa o faca)
3. Legalitatea obliga administratia publica sa actioneze in sensul efectiv
de respectare a legii( administratia trebuie sa actioneze permanent
pentru restabilirea legalitatii efective, astfel ca este obligata sa faca
cunoscuta legea.

SARCINILE ADMINISTRATIEI PUBLICE

Administratia are ca scop satisfacerea cerintelor publice, de interes public, precum

si interes individual.

Finalitatea administratiei publice resida in servirea omului, a cetateanului sau a

societatii in ansamblul sau, ceea ce constituie sarcina principala.

Notiunea de: - sarcina: obligatie, indatorire, raspundere

- misiune : insarcinare, imputernicire data cuiva

 I. Criterii necesare indeplinirii eficiente a sarcinilor AP
1. Criteriul activitatilor paralele sau al „dublei functii”
- Are drept scop „desfintarea” unor structuri inutile si costisitoarr
- Eliminarea implicita a paraleliamelor structurilor si activitatilor
administrative
- Folosirea mai rationala a resurselor materiale financiare si umane ale AP

2. Criteriul simplificarii
- Are in vedere inlaturarea si combaterea „supraaglomerarii” din structura
si activitatea administratiei publice

 Simplificarea in mod organizatoric = opereaza prin diminuarea nr.

De componenteintegrate structurii AP centrale si locale, organelor
si autoritatilor administrative; cu scopul de a obtine o mai mare
suplete si flexibilitate a administratiei.

 Simplificarea functionala = vizeaza viteza si eficienta

mecanismelor administrative, ajungand la imbunatatirea procedurii
administrative.

Modelul „ ghiseul unic” in Romania

3. Criteriul rationalizarii

O preocupare constanta a stiintei administratiei, in contextul imbunatatirii

organizatorice si functionale, este reprezentata de cresterea EFICACITATII AP, pe
baza SIMPLIFICARII si mai ales a RATIONALIZARII STRUCTURILOR
ORGANIZATORICE SI FUNCTIONALE

- Are in vedere obtinerea celui mai bun raport costuri-obiective

Acest criteriu, astfel, se refera la fundamentarea structurilor si activitatilor

autoritatilor administratiei publice in atingerea scopurilor prescrise. Acest
 demers are in centrul sau: este rational tot ceea ce este adecvat scopurilor
urmarite.

- Administratia beneficiaza de o prezumtie de eficacitate= ce revendica

monopolul de stii si al rationalitatii.

Efectele criteriului:

- Cresterea operativitatii autoritatilor administratiei publice

- Sporirea eficientei conducerii si a executarii sarcinilor autoritatilor
administrative
- Utilizarea judicioasa a functionarilor publici si a celorlalti agenti din
cadrul AP
- Reducerea nr. Functionarilor administrativi, personalului disponibilizat in
alte sectoare de activitate

4. Criteriul randamentului sau al eficientei

- Priveste „eficienta” unei activitati administrative intr-un timp cat mai
redus
- Administratia publica trebuie sa realizeze un maxim de rezultat cu un
minim de efort, astfel is optimizeaza actiunea prin raportare insa la un
interval de timp, cat mai scurt posibil

5. Criteriul utilitatii si valorii sociale

- Subliniaza ca eficienta administratiei publice nu reprezinta un scop in
sine
- Este vorba de justificarea „utilitatii” pe care autoritatile AP au in
societate , in considerarea valorii sociale pe care o asigura implicat statul
de drept
 ORGANIZAREA ADMINISTRATIEI PUBLICE

1. Principiile fundamentale ale organizarii administrativ-teritorial

1.1 CENTRALIZAREA

Centralizarea sau concentrarea este sistemul (regimul) administrativ care

implica o stransa dependenta a autoritatilor locale fata de autoritatea
centrala(executiva), prin numirea de catre acestea a autoritatilor adm. Pub.
Locale. (domina ideea de autoritatea)

Autoritatile centrale sunt singurele abilitate sa ia decizii administrative.

Sistemul centralizator trebuie sa tina seama de realitatile sociale si ale

comunei, centru de viata naturala, rezultat al istoriei, realitate sociologica pe
care regimul administrativ nu poate sa o recunoasca.

Statul centralizat admite existenta colectivitatilor locale ca persoane juridice

care au cerinte specifice si resurse proprii, dar el este cel ce numeste si
conduce agentii (functionarii) care administreaza comunitatile locale.

Aceste autoritati locale NU actioneaza in nume propriu si NU reprezinta

persoana juridica si iau toate masurile doar in numele statului.

Exista doua forme de centralizare:

1. Concentrarea= sistem de organizare tentacular, impracticabil. Ignora

realitatile concrete si specifica din unitatile administrativ-teritoriale.
2. Deconcentrarea= largirea sferei de activitati (de la centru spre local),
transformand puterea de decizie catre reprezentantii locali ( cu mentiunea
ca se mentine subordonarea si dependenta). Totusi este o etapa pe calea
recunoasterii diversitatii si specificului local.
 AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE CENTRALIZARII

Avantajele centralizarii administrative

 Economisirea ansambluui resurselor administratiei- umane, financiare
si materiale, data fiind planificarea si organizarea riguroasa la nivelul
centrului decizional a intregii actiuni administrative
 Coordonarea superioara a structurilor administrative se asigura
unitatea sistemului dar si siguranta functionarii sale in ceea ce priveste
eficacitatea mecanismului
 Favorizeaza tratamentul egal si nediscriminatoriu- permite realizarea
intereselor generale ale statului in mod uniform

3. Dezavantajele sistemului de centralizare

 Arhitectura complexa a administratiei statului= structura pe

multiple etaje si paliere administrative; dificultatea in derularea
procesului decizional
 Timpul extrem de lung: se rasfrange negativ asupra eficientei
actiunii administrative
 Negarea oricarei tentative de a solutiona si de a decide asupra unor
probleme de la nivel local.