Legitimitatea aplicarii managementului

in cadrul organizatiilor publice

Managementul sectorului public a aparut ca un raspuns la criza de legitimitate a

administratiei publice.
In practica,delimitarea sectorului public de cel privat este din ce in ce mai greu de
realizat,deoarece o calsificiare binara a organizatiilor nu mai corespunde realitatii.
 In realitate,pentru definirea legitimitatii aplicarii managementului in sectorul public sunt
necesare doua precizari:
- distinctia dintre sectorul public si cel privat
- modul de functionare si impactul sectorului public
Distinctia dintre sectorul public si cel privat face referire la alcatuirea sferei publice si a
rolului statului in societate.Aceasta se situeaza in centrul atentiei economistilor,politologilor si
al juristilor care leaga explicatiile lor de reguli,principii si de deontologia in sectorul public.
Nodul de functionare si impactul sectorului public a aparut in anii 1980 si este puternic
legata de ceea ce reprezinta de fapt dezbaterile aspura managementului public: in timp ce
sustinatorii acesteia sustin ca aceasta poate ameliora performantele organizatiilor publice prin
modernizarea acestora, adversarii acesteia sustin ca aceasta duce la pierderea valorilor si a
principiilor de interes general in favoarea unei abordarii unei logici antreprenoriale.
Toate aceste precizari contureaza ideea cum ca tema legitimitatii managementului public o
regasim si la nivelul marilor organizatii,indiferent daca acestea sunt publice sau
private.Astfel,managementul public reprezinta sistemul de gestiune dezvoltat in organizatiile a
caror legitimitate traditionala a devenit inoperanta.
Managamentul este considerat adesea ca fiind un ansablu de tehnici utilizate in sectorul
privat pentru a maximiza profitul,insa acesta poate fi considerat si ca fiind un limbaj
administrativ particular.
Pentru a sustine aceasta abordare trebuiesc mentionate doua argumente:
- managementul s-a dezvoltat in acelasi timp cu marile scoli de afaraceri din S.U.A. si
Europa,care si-au insusit cele mai performante tehnici de management
- managementul s-a afirmat odata cu dezvoltarea organizatiilor private si a necesitat impartirea
activitatii de conducere intre cadrele superioare si cele medii.
Pentru a demonstra faptul ca managemenul nu reprezinta doar un limbaj,trebuie avut in
vedere urmatoarele:
- managementul nu reprezinta altceva decat aplicarea analizei de sistem la nivelul organizatiei
- analiza de sistem nu este altceva decat un limbaj referitor la o realitate cocreta si complexa
- unul dintre principalele avantaje ale definirii managementului il reprezinta aplicabilitatea atat
in sectorul public cat si cel privat.
Sistemul de la nivelul unei organizatii este prevazut cu un feedback care informeaza
organizatia daca activitatea sa se indreapta catre scopul tinta.Astfel,daca cifra de afaceri este in
scadere sau daca studiile de piata indica o scadere a pietei aceasta se traduce printr-un
feedback negativ,ceea ce va duce la o schimbare a politicii organizatiei.
O organizatie este divizata in mai multe subsisteme care sunt subordonate unui
management superior,acestea avand ca scop principal realizarea sintezei informatiilor
disponibile si stabilirea obiectivelor tinand cont de restrictiile impuse.Aceste obiective sunt mai
apoi descompuse in obiective derivate de productie,financiare,de marketing si de personal.
Managementul public se poate defini prin doua forme:
- in sens strict: acesta poate fi definit ca fiind un mod de aplicare a limbajului de management in
cadrul sectorului public definit in sens juridic.
- in sens larg: poate fi definit ca un mod de gestiune aplicabil atunci cand organizatia devine
foarte mare raportata la mediul exern.
In sensul strict se prezinta o insuficienta tinand cont de criza notiunii de serviciu public,de
variatia statutului juridic al organizatiilor,de criza criteriilor de drept administrative si chiar a
notiunii de sector public.
Definitia managementului abordata in sens larg poate fi interpretata si ca ceea ce devine
managementul oraganizatiilor atunci cand publicul cunoaste efectul organizatiei asupra
mediului economic si social.
Exista insa si unele consectine ale acestei definitii care pot fi exprimate astfel:
- in rapot cu spatiul: managementul trebuie sa tina cont de amenajarea spatiului si de protectia
mediului
- in raport cu publicul: managementul trebuie sa tina cont de imaginea institutionala a
organizatiei
- in raport cu timpul: managementul trebuie sa ia decizii pe termen lung sis a tina cont de
accelerarea transformarilor stiintifice,tehnologice,sociale si politice.
Caractersticile managementului public in sens larg sunt:
- este un management reflexiv: obiectivul stabilit nu trebui doar sa fie realizat,ci trebuie sa fie si
acceptat de catre mediul extern
- este managementul “puterii vizibile”: acesta poate dezvolta o politica indreptata asupra
publicului tinand cont de formele de organizare ale acestuia.
Administratia unei organizatii este alcatuita dintr-un ansamblu complex de
functiuni,obiective,ierarhii,reguli si de traditii.Din exterior,ea poate fi privita ca un organism
impenetrabil,iar de catre cei care fac parte din ea,poate fi vazuta ca un angrenaj in care fiecare
cunoaste numai o parte.
 Managementul poate fi aplicat in adminstratie numai daca se pot delimita subsistemele
componente ce pot fi conduse de o maniera autonoma.Mai precis,trebuie avut in vedere
urmatoarele consideratii:
1.Delimitarea subsistemului plecand de la un obiectiv: aceasta abordare consta in definirea
unui obiectiv pentru ca mai apoi sa fie concepute mijloacele de punere in aplicare a acestor
obiective.
2.Delimitarea subsistemului placand de la o organizatie: un alt mod de delimitare a unui
subsistem este izolarea acestuia in cadrul structurii administrative,cum ar fi: izolarea unui
serviciu sau a unei proceduri.
3.Raportul dintre administratia traditionala si management: in sensul traditional,administratia
publica are ca obiectiv aplicarea legii pe baza unor serii de procedure scrise:
legi,decrete,circulare,formulare,toate acestea formand canalul traditional al actiunii
administrative.Aceasta forma de functionare a administratiei traditionale se caracterizeaza prin
urmatoarele elemente:
- legitimitatea este legala prin faptul ca administratia este legitima deoarece aplica legea.
- modul de functionare al administratiei este scris.
- controlul este formal si apriori
- autoritatea ierarhica se manifesta de la nivelul cel mai ridicat pana la nivelul de baza al
piramidei administrative.
- functionarea administrative se bazeaza pe structurile formale de actiune.
Privit prin prisma elementelor enumerate mai sus,managementul reprezinta o forma de
organizare opusa celei administrative,deoarece:
- legitimitatea se bazeaza pe rationalitatea deciziilor si actiunilor
- managementul utilizeaza contactul personal,imaginea si relatiile informationale
- controlul exercitat are loc post factum
- autoritatea poate fi descentralizata
- functionarea manageriala se bazeaza pe adaptarea la schimbarile de mediu extern si pe
mobilitate.
Opozitia dintre aceste doua tipuri,clasica respectiv manageriala,duce catre o concluzie care
pun la indoiala posibilitatea aplicarii managementului in administratie.
 In cazul administratiei,acolo unde modul de functionare se bazeaza pe un document scris,se
poate observa ca,mediul in care acesta actioneaza a devenit turbulent,iar strcturile manageriale
devin mai adegvate pentru gestionarea sa.
Un element foarte important il reprezinta relatia dintre administratie si cel
administrat.Astfel,este necesara integrarea rationalitatii in cadrul organismelor de interfata din
cadrul administratiei,asigurand astfel o informare si o asistenta adaptate conditiilor actuale din
tara noastra.
Aplicarea managementului in adminstratia publica este determinata de existenta unei crize
de legitimitate a acesteia.Daca norma juridica inceteaza sa mai sistematizeze un act
administrativ intr-o maniera neechivoca,este necesar sa fie substituita de care o alta norma.
Managementul reprezinta o abordare normativa,avand rationalitatea ca un principu de baza
iar pragmatismul reprezentand forta sa.Aplicarea unei proceduri de management,in care unul
dintre obiective este minimizarea nemultumirilor,face posibila umplerea spatiului lasat liber de
catre limbajul administrativ si juridic clasic cu o logica coerenta a relatiilor,a informatiilor si a
comportamentelor.