Imperialismul

Schimbările care transformau Europa începând cu sec. XVIII vor fi purtate în lume în sensul
că indiferent dacă erau conduși de interese economice sau fervoare religioasă, europenii au
dus cu ei valorile lumii occidentale: modul de a face afaceri, îmbrăcămintea europeană,
eticheta, necesitatea drumurilor, ideile politice, creștinismul etc.

La început, acest transfer de cultura și civilizare s-a desfășurat într-un singur sens, dar în timp
și gradual, civilizația occidentală va prelua din arta africană și asiatică, din filisofia si religia
orientală și din mâncarea, asa zis exotica.

Imperialismul era definit ca stăpânirea de către occidentali a mărilor și oceanelor. Dar cu

timpul, termenul a ajuns sa insemne inclusiv dominație economică si politică, ulterior chiar
culturala asupra unor teritorii si ulterior state cu care nu trebuia sa existe un contact direct.

Imperialismul a fost determinat în special de cauze de ordin economic, în condițiile în care

economiile occidentale aveau nevoie de materii prime precum bumbacul, lemnul prețios,
ulterior țițeiul, dar și de ceai, cafea, cacao etc.

În egală măsura, statele occidentale aveau nevoie si de piețe de desfacere pt. mărfurile lor.
Occidentalii vor exporta sistemul lor de educație, universități de tip european înființându-se
peste tot în lume, în timp ce studentii din Africa, America Latina, Asia, urmau cursuri la
universități din Europa. Și în acest mod, viața popoarelor, dar mai ales a elitelor acestora va
fi influentată de civilizația europeană.

Imperialismul a fost susținut și de dezvoltarea căilor de comunicație (terestră, navală si

ulterior aeriană); apariția automobilului va atrage construirea de autostrazi si de poduri
precum si de dezvoltarea industriei petrolifere, iar telegraful, principalul mijloc de
comunicare in epoca va lega India de Europa si apoi Vladivostokul de Shanghai si Hong Kong.

Primele contacte intre Africa si Europa s-au stabilit in sec. XVII, dar pana la mij. Sec. XIX doar
10% din teritoriul african era stapanit de europeni. In doar cateva decenii, situatia se va
modifica radical. 7 natiuni europene ( M. Britanie, Franta, Spania, Portugalia, Belgia, Italia si
Germania) vor ajunge sa controleze aproape intreg teritoriul african, in anul 1910, doar
Liberia si Etiopia fiind formatiuni independete. Puterile europene cor lua masuri pt ca
competitia pt colonii sa nu duca la declansarea unui razboi mondial (Congresul de la Berlin,
1885). Aceeasi competitie pt colonii se va declansa si in Asia de Sud, adica in zona de langa
China si India. Franta isi va forma o mare colonie, Indochina Franceza (viitoarele state
Vietnam, Cambodgia si Laos). M. Britanie va cuceri Malayesia, Olanda ca cuceri Surinamul si
Borneo, in timp ce SUA vor prelua Filipine de la spanioli. In aceasta zona doar Siamul
(Thailanda) va ramane independent.
Imperiul Otoman a fost mentinut artificial in viata, datorita rivalitatii dintre marile puteri, dar
teritorii care se aflau sub suveranitatea acestora vor reveni M. Britanii (Egiptul) si Frantei
(Tunisia).

Persia va fi impartita in zone de influenta intre M. Britanie si Rusia. China va incerca sa

reziste in fata presiunilor puterilor occidentale, dar va esua in conditiile in care trupele
militare ale europenilor vor infrange in repetate randuri revoltele chinezilor. Spre exemplu
China a fost infranta in Razboiul opiumului, opium care era cultivat in India si adus de
britanici in China unde era vandut chinezolor, mare parte din populatie ajungand
dependenta.

Japonia a parut ca va cunoaste aceeasi soarta ca si China. Dupa ce americanii au obligat

Japonia sa deschida comertul international, imparatul Japoniei va inlatura dominatia de sute
de ani a Shogunatului si a trecut la modernizarea tarii, inclusiv in plan constitutional si
institutional. Japonia va deveni o putere regionala care va castiga si ea teritorii pe seama
Chinei, spre ex. Insula Formosa (actualul Taiwan).