Sunteți pe pagina 1din 2

Strigatul

de Edvard Munch Edvard Munch este cel mai mare pictor norvegian al tuturor timpurilor. Nascut in 1863 devine unul dintre cei mai inflacarati promotori ai miscarii expresioniste. Fiind predispus la deficiente psihice mostenite de la tatal sau, lupta intreaga viata cu ele si incearca sasi gasesca linistea interioara prin manuirea penelului. De departe cel mai cunoscut sau cunoscute tablouri ale sale nu sunt altele decat cele 4 variante de Strigat sau Tipat.

Tipatul este una din cele mai controversate picturi ale omenirii echivalandu-le ca notorietate si dezbateri aparute chiar pe Mona Lisa lui Leonardo da Vinci. Aparut in 1893 cand impresionistii inca nu erau acceptati si luati in deradere, nu avea cum sa ramana anonim in istoria artei. "Mergeam pe strada cu doi prieteni. Soarele apunea si am simtit o urma de melancolie. Dintr-o data cerul s-a facut rosu sangeriu. Cand ma uitam mai atent la norii in flacari am auzit un tipat puternic, nesfarsit, trecand prin natura- asa isi descria Much starea care la facut sa creeze acest tablou. Munch nu si-a dorit nici pe departe sa creeze sau sa capteze atentia cu ceva frumos, din contra. Cerul care fierbe, podul ce duce spre niciunde, chipul distorsionat al personajului, imbinarea perfecta dintre rece-cald, mainile ce incearca sa acopere urechile sau capul, nu transmit decat durere, neliniste, teama si incercarea de regasire. Continuitatea tusei creaza senzatia de invalmaseala; rosul care apasa, face ca privitorul sa se simta dezorientat, vulnerabil, iar mediul in care se afla sa i se para ostil. Mai mult

de din tablou fiind pictata in tuse orizontale accentueaza senzatia de frica si neizbutirea de a trece dincolo sau de a merge mai departe. Din punct de vedere cromatic rosul crud alaturat albastrului ce trece foarte usor in verde , transmite fierberea interioara si neputinta personajului. Desi spatiul tabloului ofera o oarecare sezatie de adancime si incercari de perspectiva, personajul din prim-plan, in special capul lui este aplatizat. Din punctul meu de vedere, asta ar putea insemna chinul launtric al lui, zbuciumul, neintelegerea lumii sau neputinta lui de a intelege lumea sau ar putea fi un semnal de alarma pentru a atrage atentia asupra eu-lui celui de care a fost creat. Ondularea lui in timp ce celelalte 2 personaje din spate au o forma normala, ar putea fi un semn al scurgerii timpului sau efemeritatii. Pe marginea dreapta a tabloului se observa un element ce parcurge lucrarea de sus pana jos si seamana cu un pilon al podului. Pe de alta parte ar putea fi o vama, o trecere dincoace, o bariera impusa privitorului si neacceptarea ajutorului. Desi lucrarea in general nu este saraca cromatic, personajele sunt intunecate, negre chiar...Ar putea fi aceasta asociera omului cu umbra si cu faptul ca este trecator in comparatie cu natura care se transforma doar ,insa nu piere? O alta explicatie a mesajului dur ce vrea autorul sa-l transmita ar fi firea scandinavilor de a fi altfel, introvertiti, neacceptand schimbarea foarte rapida impusa la cele vremuri. Daca Constable sau Turner au facut-o liric, nostalgic poate, Munch si-a dorit sa fie mai dur si din considerentul ca deja marea industrializare pusese ghiara pe viata oamenilor de-a binelea fata de inceputul la care au asistat ceilalti 2 pictori britanici. Cred ca presupunerile si abordarile asupra acestui tablou vor continua mult timp si fiecare ar putea veni cu o oarecare interpretare si cu ceea ce vede sau simte el fata de acesta. Cert este faptul ca e o opera remarcabila, de referinta in istoria artei si ca a influentat foarte mult cursul ei si ca dovada avem numeroasele tentave si reusite de furt asupra ei.

Carchilan Iulia Anul II, ITA