Proprietati artistice si proprietati estetice

In discursul esteticii se fac distinctii clare intre opera de arta si obiectul esteticii din prisma unor interpretari
conotative care confera unui artefact o anumita semnificatie artistica determinata de contextul in care este
analizat acest artefact.
Prin proprietati artistice se au in vedere distinctiile de stil si de gen artistic.Astfel:
*Stilul este definit de un set de reguli conceptuale si tehnice recognoscibile in mod constient de catre privitor.
Modalitatea tematizarii este o alta trasatura definitorie a stilului.
*Genul defineste un set de criterii ale categorizarii, formate prin intermediul conventiilor.(exemplu: pictura:
genul portretului, peisajului, naturii moarte) (fotografie: genul documentar, artistic, publicitar)
Anumite lucrari pot fi incadrate in mai multe genuri in functie d emodul in care imbina diferite conventii.

Prin proprietatile estetice se au in vedere sensibilitatea noastra si capacitatea de a aprecia design-ul unei lucrari
de arta, permitand o evaluare mai nuantata a operelor. Calitatile estetice se bazeaza pe relatii complexe care
presupun un gust exersat si o cunoastere elaborata a artei.
Exista mai multe tipuri de proprietati estetice, printre care:
*Proprietatile expresive (Comportamentale) care includ atat proprietati emotionale (sobrietate, melancolie,
bucurie, furie) cat si proprietati ale caracterului (inteligenta, aroganta, afirmarea de sine)
*Proprietatile formale de tip Gestalt (unitatea, echilibrul, haoticul)
*Proprietatile ale “gustului” (prost gustul, vulgaritatea, kitsch-ul)
*Proprietati ale “reactiei” cele care ne provoaca diferite stari mentale ( resimtirea sublimului, frumosului,
comicului, suspansului)
*Proprietati evocative (puterea, plictiseala, amuzamentul)
*Proprietati reprezentationale (autenticitatea, realismul, distorsiunea)

Spre deosebire de proprietatile fizice care au o dimensiune cantitativa, proprietatile estetice au o dimensiune
calitativa. Uneori proprietatile estetice sunt dependente de proprietatile fizice ale lucrarii, cauzand o “relatie de
survenire”.Astfel reactia estetica “survine” ca urmare a resimtirii efectelor proprietatilor fizice ale lucrarii de
arta in conditii specifice. Conform acestei teorii, proprietatile estetice se afta deja in obiectul perceput si nu fac
decat sa survina in urma activarii perceptiei estetice pe seama orientarii atentiei estetice.

O contrateorie a teoriei “relatiei de survenire” este teoria “proiectiei” conform careia cee ace resimtim la
contactul cu un obiect de arta e doar o proiectie a propriilor noastre ganduri, atitudini, sentimente.
Disputa dintre sustinatorii “detectarii” proprietatilor estetice si sustinatorii “proiectarii” acestora a dus la
divizarea explicarii esteticii prin opozitia dintre obiectivitatea si subiectivitatea proprietatilor estetice.

Potrivit lui Monroe Beardsley o opera de arta este considerate estetica in conditiile in care prezinta ca
proprietati obiective unitatea, complexitatea si intensitatea.Astfel el respinge teoria “emotiva” (ca judecata
estetica este doar o expresie a emotiei), teoria “performativa” (ca judecata estetica este o declaratie de intentie
care confera mai curand decat constata o valoare), si teoria “subiectivista / relativista” ( ca judecata estetica
depinde de diversitatea dispozitiilor particulare ale indivizilor).
Dezacordul dintre cele 2 optiuni, subictivista si obiectivista are loc intr-un cadru conceptual comun, intrucat isi
explica teoriile utilizand aceleasi concepte, insa ajungand la concluzii diferite.In acest context al dublei
acceptari se discuta si despre intrebuintarea descriptiva (obiectiva) si intrebuintarea preferentiala (subiectiva) a
proprietatilor estetice.
Complexele de proprietati estetice creeaza valoarea lucrarilor de arta.Pe langa valorizarile sentimentale,
cognitive, istorice si economice, lucrarile de arta pot fi valorizate si estetic.Diferiti esteticieni isi disputa
diferitele valorizari, considerandu-le fie instrumentale, fie intrinseci.
Adeptii instrumentalizarii valorilor, considera ca valorizam lucrarile de arta datorita faptului ca ne faciliteaza
atingerea anumitor scopuri, precum exprientele placate.
Adeptii esteticismului (arta ar trebui valorizata fara nici un scop, ci doar pentru calitatile sale interne) sustin ca
arta ar trebui apreciata doar pentru ea insasi.Meritul estetic este dat de proprietati precum : frumusteta,
dramatismul, eleganta, gratia, sensibilitatea, armonia, designul, unitatea, profunzimea, dinamicitatea, atmosfera.
Este dificil de realizat o distinctive clara intre valoarea estetica “pura “ si natura experientei privitorului.Astfel
valorizarea ar putea fi privita ca o consecinta a oportunitatii de a ne exersa sensibilitatea , a cunoaste diferite
realitati si a comunica experiente.