Despre arta in general

Arta este o manifestare spiritual specifica. Ea realizeaza o

cunoasterea omului prin intermediul imaginilor sensibile, expressive.
Creatorul si receptorul operei de arta angajeaza mereu, in procesul de
valorizare, o imbinare a functiilor rationale cu cele ale sensibilitatii si
imaginatiei. Obiectu cunoasterii artistice il constituie conditia umana.
Sub aspect istoric, psihologic, sociologic. CHiar atunci cand continutul
inei opera de arta vizeaza realitati diferite din pinct de vedere uman
(natura moarta in pictura, de pilda), implicit e vorba despre om: nu sunt
prezentate realitati neuter, strict natural,ci reactii umane de ordin
emotional, apreciativ in fata acestoe obiecte; intervine totdeauna o
valorizae ce introduce un punct de vedere uman, permitand
transmiterea unor senificatii pe care aceste existente obiective in ele
insele nu le au. Judecata de valoare estetica are, in continuturile ei,
determinatii extrarationale, elemente de gust, coduri affective, astfel
incat opera de arta in care se incadreaza continuturile valorizate are un
statut existential specific.
Produsul artistic se preteaza la interpretari si utilizari diferite;
opera este pentru istoric un capitol de istoria mentalitatilor; pentru
comerciant, are o valoare de intrebuintare si de schimb, pentru
restaurator este o relicva socio-istorica s.a.m.d. Ea este receptata din
punct de vedere estetic atunci cand se are in vedere intentionalitatea
sa valorica intrinseca. Opera nu se confunda nici cu textul. Creatia
artistica utilizeaza limbaje specifile si diferite genuri (cuvantul in poezie,
culoarea si formele in picture, sunetul in muzica, material concrete in
sculptura). Insa opera de arta, in ceea ce are ea specific, consta In
aparitia lumii imaginare pe care o vehiculizeaza respectivul limbajsi
chiar procesl receptarii. Deci, opera trebuie receptata ca opera de arta,
si nu ca o valoare economica, politica, educative, documentara. Pentru
aceasta e necesar sa dispara interesul practic in procesul de receptare,
ceea ce permite ca structurile noastre rationale, sensibilitatea si
imaginatia sa concretizeze, sa actualizeze universul de semnificatii pe
acre textul il contine in sine. Mesajul artistic apare doar cand
reconstituim si reproducem, printr-o complicitate afectiva cu textul,
ansamblul de sensuri, talcuri, intelesuri, personaje, atmosfera, sugestie
s.a.m.d.; opera finitea e, deci, mai mult o schematizare, un proiect de
lume care va devein valoare estetica numai atunci cand receptam
universal imaginar, lasand de-o parte orice trebuinta de alt ordin.
Sensibilitatea umana obisnuita este educate astfel incat are tendinta de
a judeca operele de arta din punct de vedere al corespondentei cu
realitatea; este, aici,un instinc mimetic modelat de procesul adaptarii la
mediu in vederea supravietuirii si, in acelasi timp, e urmarea directa a
faptului ca, in viata de fiecare zi, structurile de sensibilitate si
imaginatiesunt subordinate realizariiunor scopuri precisesi initierii unor
actiunicu rezultate concrete; fiind subordonata sensibilitatea nu se
specializeaza.