5

Arta prelucrării lemnului
Scurt istoric
 
Contactul intim cu o natură rodnică şi darnică a prilejuit unui lung şir
de generaţii de meşteri ţărani, cunoaşterea în amănunt a marei şi
nesecatei surse de materie primă "pădurea". Ţăranul român a ştiut să
vadă şi să descopere o lume prietenă, din care de atâtea ori aducea
fragmente în casa şi curtea lui, durate din acelaşi material nobil şi
preţios "lemnul". Oamenii au avut un simţ deosebit, şlefuit de-a
lungul generaţiilor, de a alege lemnul în funcţie de nevoi, adaptând
formele "culese din natură" necesităţilor tehnice. Adeseori cu mijloace
tehnice rudimentare, aplicate cu o mare măiestrie la fasonarea unui
simplu trunchi de copac, meşterii anonimi ai acestui popor, înzestrat
cu simţul formelor şi al proporţiilor au reuşit să creeze obiecte
emoţionante prin frumuseţea lor simplă, menite unor utilizări.
 Documentele exitente atestă această ocupaţie din cele mai vechi
timpuri şi în zona Neamţ. Având la dispoziţie materia primă - lemnul
de diferite esenţe stejar, brad, tei, plop, oamenii de aici, meşteri "cu
mâini de aur" au creat de-a lungul timpului adevărate obiecte de artă,
reuşind să îmbine în mod fericit utilul cu plăcutul la construcţia
caselor, a lăcaşelor de cult, dar mai ales la confecţionarea unor
obiecte destinate vieţii de zi cu zi. S-au construit case şi anexe în
gospodărie, biserici, mobilier tradiţional, ustensile de uz casnic şi
gospodăresc, justificând astfel faptul că aici a existat ă adevărată
"civilizaţie a lemnului".
 Crecetările efectuate au scos în evidenţă adecvarea dimensiunilor şi
ştiinţa asamblării diverselor piese atât de diferite ca funcţie: mese,
paturi, dulapuri, cuiere, poliţe, scaune, bănci, lăviţe, colţare, blidare,
lăzi de zestre, fiecare din acestea intr-o mulţime de variante. La
aceste insuşiri fundamentale ale mobilierului ţărănesc românesc se
adaugă şi perfectarea coerentă dintre decor şi formă. Principala
categorie a decorului mobilierului românesc este alcătuită din
crestături practicate la suprafaţa lemnului.
 Elementele ornamentale de bază prin a căror compunere din ce
în ce mai complexă ce constituie decorul sunt linia şi cercul,
folosite în combinaţii din cele mai complicate, dau o multitudine de
motive decorative. Pe mobilele româneşti, motivele decorative
dominante sunt cele legate de imaginile străvechi ale soarelui, ale
arborilor şi ale omului. În decorul obiectelor de artă populară
românească se simte prezenţa ideii de "fond" şi de "câmp" pe care se
desfăşoară ornamentaţia.
 La toate acestea, inaginaţia, creativitatea meşterilor, dorinţa şi
plăcerea de a prelucra lemnul, a condus la realizarea de produse din
cele mai diferite, păstrând caracteristica principală de îmbinare a
utilului cu frumosul. Viaţa a demonstrat şi o demonstrează că arta
prelucrării lemnului a fost şi este o ocupaţie ce poate fi
practicată pe toată durata vieţii, ocupaţie din care se poate
asigura un minim venit.