Vasile Alecsandri

Groza

Galben ca fclia de galben cear
Ce-aproape-i ardea,
Pe-o scndur veche, aruncat afar,
De somnul cel vecinic Groz-acum zcea;
Iar dup el nime, nime nu plngea!

Poporu-mprejuru-i trist, cu-nfiorare,
La el se uita.
Unii fceau cruce; alii, de mirare,
Cu mna la gur capul cltina
i-ncet, lng dnsul, i opteau aa

"El s fie Groza cel vestit n ar
i-n snge-ncruntat!
El s fie Groza, cel ce ca o fiar,
Fr nici o grij de negrul pcat,
A stins zile multe i lege-a clcat!"

Un moneag atunce, cu o barb lung,
La Groza mergnd,
Scoase doi bani netezi din vechea sa pung,
Lng mort i puse, mna-i srutnd,
Mai facu o cruce i zise plngnd:

"Oameni buni! an iarn bordeiu-mi arsese,
i pe-un ger cumplit
Nevasta-mi cu pruncii pe cmp rmsese.
N-aveam nici de hran, nici ol de-nvelit,
i nici o putere!... eram prpdit!

Nu ateptam alt din mila cereasc
Dect a muri,
Cnd cretinul sta, Domnu-1 odihneasc!
Pe-un cal alb ca iarna n deal se ivi
-aproape de mine calul i opri.

"Nu plnge, mi zise, n-ai grij, romne,
F piept brbtesc;
Na, s-i cumperi haine, i cas, i pine..."
i de-atunci copiii-mi ce-1 tot pomenesc,
Oameni buni! de atunce n tihn triesc."

i, srutnd mortul, btrnul moneag
Oft i se duse cu-al su vechi toiag.
Iar poporu-n zgomot strig, plin de jale:
"Dumnezeu s ierte pcatele sale!"