Ion Minulescu Romana celui ce s-a-ntors

Tcei, voi toi din jurul meu, V rog tcei C-s obosit, i-a vrea s dorm, i-a vrea s mor, De-ar fi s pot muri curnd i mai uor Ca cei ce-s mori de mult!... Tcei, V rog tcei...

Abia sosit, Voi m-ntrebai pe unde-am fost!... O, de-ai ti voi ce drumuri lungi, M-adpostea, pribeag mereu tot pe-alte mri!... Ce fund de zri O, de-ai putea porni i voi Pe unde-am fost!...

O, de-ai putea i voi cndva, Pornind grbii pe urma mea, S rtcii ne'ntrebtori i ne'ntrebai!... S vnturai pmntul tot -

n lung i-n lat i fund de vi, i vrf de muni, necercetat, S cercetai Ne'ntrebtori i ne'ntrebai!... O, de-ai putea-ntlni i voi ce-am ntlnit -

Femei cu ochi frumoi de bronz i guri de-argint, Ce le-am iubit, i le-am iertat Cci toate mint, Cum i-au minit Pe toi pe ci i-au ntlnit!

O, de-a putea s v spun tot... Dar nu Plecai... C-s obosit i-a vrea s dorm, i-a vrea s mor, De-ar fi s pot muri curnd i mai uor!... M-ai ascultat V mulumesc...

Acum plecai.