sutele de tradiții frumoase românești Instrumente populare tradiționale Românului i-a plăcut întotdeauna muzica, este foarte creativ cu instrumentele românești. Aici sunt cateva exemple. Buciumul Buciumul este un instrument muzical popular cu tradiție în lumea românească, așa cum o menționează, de altfel, o serie de cronicari, și era folosit de păstori în munți. Cuvântul provine din latinescul buccinum și însemna corn îndoit. Tubul are între 1,3 și 3 metri lungime, confecționat din lemn de brad, paltin, frasin, tei, alun sau metal. Se utiliza în special pentru semnalizarea la distanță, pentru comunicarea diferitelor mesaje, dar și pentru călăuzirea oilor și a câinilor. În unele regiuni era folosit și la înmormântări. În spațiul românesc existau 5 tipuri de buciume. Țambalul Țambalul este un instrument cordofon acționat prin lovire cu ajutorul a două ciocănașe din lemn, învelite la un capăt cu o bucată de material textil. A fost utilizat mai ales în Muntenia, utilizarea lui restrângându-se tot mai mult ulterior. Țambalul românesc este ținut de interpret în zona abdomenului, cu ajutorul unei curele. Ocarina
Confecționată din ceramică,
metal sau lemn, ocarina are forma unui ou mai mare și puțin alungit, la un capăt existând un loc prin care se suflă, iar pe corpul ei mai multe găuri pe care cântărețul le închide cu ajutorul degetelor, ca la fluier. Ocarina este utilizată și de către rapsozii populari, dar și în orchestre profesioniste. Arta impletiturilor romanesti
Cunoscut inca din Antichitate, mestesugul impletitului reprezinta
una dintre primele tehnici utilizate in construirea locuintelor si confectionarea obiectelor. In anumite zone ale tarii, unde materia prima exista din abundenta (papura, nuiele de alun, salcie sau rachită, paie de grau, de secara şi de ovaz, foi sau panusi de porumb), mestesugul impletirii fibrelor vegetale a fost ridicat la rang de arta. Realizarea pieselor de mobilier, a diverselor obiecte casnice sau decorative, a jucariilor si a diferitelor piese vestimentare presupune procedee tehnice complexe si o indemanare deosebita. Desi in ultimele decenii mestesugul impletitului a inceput sa se dezvolte si sa se extinda, largindu-si in mod spectaculos gama de produse, nu trebuie sa uitam ca la origine se afla impletiturile traditionale ale creatorilor populari. Mestesugul impletitului nu cere conditii speciale. Materia prima, indemanarea si un izvor nesecat de inspiratie sunt principalele ingrediente necesare mesterilor populari. Tesaturile Populare
Ţesutul artistic ocupă un loc aparte în arta tradiţională.
Ţesutul şi cusutul se făceau în familie şi erau îndeletniciri de bază ale femeii. De la piesele de port cotidian, la cele de sărbătoare şi până la textilele care îmbracă locuinţa, totul era lucrat de mâinile harnice ale femeilor de la sate. Se ştie că meşteşugul torsului şi ţesutului are o veche tradiţie, războiul de ţesut orizontal fiind cunoscut încă de la începutul secolului al XIII-lea in Moldova. Aparitia coloranților, vopselelor, a usurat munca femeilor in obținerea coloranților necesari, insa a schimbat nuanțele țesaturilor, culorile devenind mai intense. Va mai amintiti de renumitele plicuri cu coloranti “gallus”, cu care femeile vopseau acasa materialele textile, de mirosea cateva zile casa a oțet? Cu toate acestea culorile naturale, rămân mai plăcute ochiului şi totdeauna în armonie unele cu altele, sunt trainice în timp, fapt pentru care noi astăzi putem admira şi analiza nemijlocit diversitatea de culori de pe covoarele tradiţionale din muzee. Proiect realizat de: -Fanatan Serban -Rus Andrei -Petric Darius -Salajan Alexandru -Buxbaum Bogdan