Ceramica traditionala romaneasca o arta veche de mii de ani

Ceramica , de la inceputurile ei, in spatiul romanesc, s-a manifestat nu numai ca un mestesug menit sa raspunda unor necesitati (obtinerea vaselor de lut, utilizate in traiul de zi cu zi), ci si ca o arta, parte a unei civilizatii foarte vechi, prin care, dimensiunii utilitare, i s-a asociat un simt estetic deosebit. Din perioada neolitica (cu 5000-6000 de ani in urma) si pana astazi, olaritul a fost o ocupatie constanta, dezvoltandu-se, de-a lungul timpului, o cultura a ceramicii, cu elemente specifice, legate de forma, culori, motive decorative, in functie de zone si de destinatia obiectelor: vase ritualice (consacrate sarbatorilor religioase sau evenimentelor importante din viata nunta, nastere, inmormantare), vase de decor pentru gospodaria taraneasca, vase folosite in scopuri practice urcioare, strachini, cani, oale, sfesnice, !ucarii etc., instrumente muzicale (ocarine, fluiere), componente arhitectonice s.a.m.d. "n secolele al "#-lea al """-lea i.$r., ceramica dacica impune alte elemente de

originalitate in decor, cum ar fi crucea celtica, inscrisa in cerc, fapt e%plicabil, daca avem in vedere ca, in acea perioada, celtii sunt cei care aduc, in Dacia, roata folosita in olarit. &ceasta roata, cum se poate vedea si astazi, este formata din doua discuri plasate pe un a%, cel de sus avand un diametru mai mic decat cel de !os. 'e cel de sus se asaza lutul framantat, iar miscarea de rotatie este data de discul cel mare, impins cu piciorul. Ceramica de Cucuteni Ceramica de Cucuteni (localitate din apropierea "asului) este una dintre cele mai vechi de pe teritoriul romanesc (anterioara, de e%emplu, celei a (giptului antic), apreciata de specialisti ca fiind unicat in cultura europeana. 'rezinta unele similitudini cu ceramica neolitica din )hina, cea din urma aparand insa cu apro%imativ o mie de ani mai tarziu. )eramica de )ucuteni se individualizeaza prin motivele colorate in albastru si rosu, pe fond alb, reprezentand, mai ales, spirale, triunghiuri si alte forme geometrice. *tatuetele antropomorfe (feminine) din ceramica ar putea fi un argument in favoarea e%istentei unui cult

al ,eitei- -ama, careia i se inchina aceasta populatie apartinand culturii )ucuteni.

Ceramica de Marginea "n localitatea -arginea, !udetul *uceava, olarii pastreaza si astazi tehnici mostenite din vremea dacilor, in realizarea ceramicii negre (strachini, oale cu sau fara toarte), negrul fiind obtinut printr-un procedeu de ardere in cuptoare inchise. .rnamentele sunt simple, geometrice, sau vegetale, sub forma de crengute de brad, trifoi, vre!uri. Ceramica de Horezu Ceramica de Horezu (!udetul #alcea), rezultat, de asemenea, al unei vechi traditii, poate fi recunoscuta

prin culorile preferate verde, albastru sau galbui si prin motivele decorative arborele vietii. Ceramica de Corund

si caramiziu, pe fond alb cocosul, sarpele, spirala, pestele, porumbelul, steaua, soarele,

"n inima /ransilvaniei, in !udetul $arghita, la )orund, olarii au ramas fideli culorilor alb, albastru si maron, precum si decoratiunilor zoomorfe si florale, care dau nota de originalitate a ceramicii de )orund. Ceramica de Sacel "n -aramures, ceramica nesmaltuita de *acel, lustruita cu piatra, este remarcabila prin calitatea lutului rosu, scos de la adancimi de +0-+5 metri, prin puturi speciale. -esterii olari sunt mostenitorii traditiilor

dacice si romane. De fapt, se pare ca, familie, in *acel, care se ocupa cu acest mestesug.

astazi, a ramas o singura 0

"n zona, mai sunt si alte localitati #ama, #alea "zei, 1aia *prie frumoase, decorate cu pensula sau folosindu-se cornul cu pana.

unde se fac vase smaltuite, foarte

&rta populara romaneasca, in timp, a asimilat diverse influente, cea bizantina fiind semnificativa, atat in stilul arhitectonic al lacasurilor de cult, cat si in decoratiunile ceramice, in acest al doilea caz manifestandu-se prin preferinta fata de anumite culori, mai ales albul, obtinut din var si piatra pisata, galbenul, in nuantele inconfundabile ale humei de -edgidia, si verdele intens, rezultat din cupru ars in cuptoare speciale. 2osul, prezent in toate zonele, din -aramures, pana in .ltenia, provine din o%idul de fier continut de lutul e%tras de la mari adancimi. #aloarea ceramicii traditionale romanesti este data, asadar, si de folosirea acestor culori naturale, care nu au nimic strident, ci doar caldura pamantului, a pietrelor si a cerului din tara in care au fost faurite. Decoratia vaselor de ceramica nu este intamplatoare, chiar recurenta unor motive demonstreaza un fel de a gandi, un mod de raportare la realitate, toate transpuse in act artistic. &stfel, spirala, prezenta in toate zonele , e%prima ideea de timp, inceputul si sfarsitul, viata si moartea, continuitatea, dezvoltarea, renasterea, ritmurile repetate ale vietii. *arpele, inrudit cu spirala, prin forma, este simbol protector, spirit al pamantului, semn al intelepciunii. &rborele vietii si creanga de brad sunt asociate nemuririi si comunicarii cu universul. )ocosul (nelipsit din ceramica de $orezu) este un simbol solar, prin cantecul sau anuntand rasaritul soarelui, semn de noroc si de protectie, pentru ca alunga duhurile rele. 'estele este o imagine care poarta cu sine incarcatura simbolica data de crestinism. *oarele (cercuri simple, concentrice, rozete, varte!uri) este triumful luminii si al bucuriei, mesager al divinitatii. *unt concentrate, pe vasele de lut, sub o aparenta simplitate, nenumarate ipostaze ale vietii, pe care olarul, cel de acum sau cel care a trudit deasupra rotilor, unde lutul a prins forma si viata, cu mii de ani in urma, le-a sublimat in forme stilizate la ma%imum, e%presie a unui rafinament desavarsit. Galerie imagini Ceramica traditionala romaneasca:

Mestesuguri traditionale - Olaritul

-areste imaginea. 4

"ndustria si produsele sale de serie au provocat o indelungata si ireversibila criza a mestesugurilor populare. 5nele dintre ele au disparut, altele inca mai supravietuiesc, anacronice cu vremurile sau ca e%presii ale postmodernismului. 'utine sunt mestesugurile noastre populare in care filonul traditional se manifesta cu vigoarea si prospetimea pe care le releva domeniul ceramicii. *ituat la cumpana dintre mestesug si arta, olaritul, - aceasta ocupatie prin care, din cele mai vechi timpuri, pamantul, apa i focul au prins suflet in mana taranului roman - se bucura si astazi de o larga pretuire. Olaritul, un mestesug stravechi .laritul reprezinta o indeletnicire pe care noi romanii o mostenim din adancul timpurilor, de la indepartatii nostri stramosi din neolitic, dar totodata a fost si este una dintre cele mai propice modalitati de materializare a insusirilor artistice. 'rin forma, proportii, decor si culoare vasele de orice tip au intrunit pe langa rosturile practice si virtuti artistice decurgand din stiinta, inventivitatea si imaginatia mesterului popular, din stapanirea tehnicilor si a mestesugului.

/aranul din vechime nu se incon!ura de lucruri multe, stralucitoare si moarte. .biectele lui erau putine la numar, niciodata pur decorative, impersonale, anorganice. &vea la indemana lucrul viu al mainilor lui care rostuiau materia, innobiland-o prin efort si suferinta. "n acest sens, olaritul este o munca obositoare ce necesita forta, indemanare si cunostinte deosebite. De aceea, olaritul este un mestesug rezervat in e%clusivitate barbatilor, femeile a!utand eventual doar la decorat. -estesugul olaritului avea in primul rand un rol practic, dar ceramica este folosita si in scop decorativ, in constructii sau pentru anumite ritualuri. 6ocuinta taraneasca cuprinde o varietate de vase de lut - oale, ulcioare, cani, strachini, chiupuri, blide, oale pentru tinut laptele, oale enorme in care se pregatea mancarea pentru sarbatorile religioase, vase pentru flori, statuete, fluiere, !ucarii etc.

-ultimea vaselor produse isi poate gasi o e%plicatie in obiceiul ca la nunta sau la inmormantare acestea sa fie sparte. -ulte vase se spargeau si inaintea inceperii postului, pentru ca bucatele mancate sa nu fie puse din greseala intr-un vas vechi si sa se 7spurce8 cu mancare 7de dulce8. .alele se adunau in fundul curtii si se spargeau cu ciomagul, fiind apoi inlocuite cu altele noi. 'ana si 7prepeleacul8 (par cu cateva ramuri in varful carora erau agatate oalele cu gura in !os, ca sa se scurga dupa ce au fost spalate) era distrus, pentru a nu spurca noile vase. Olaritul, unelte si etape 'rincipalele etape ale prepararii lutului inainte de ardere (curatire, dospire, framantare, modelare, uscare, ornamentare), sunt sugerate de uneltele folosite: troaca, mezdreaua, cutitoaia, fachiesul, si plotogul, cornul si gaita. 9u lipseste nici morisca de mana rasnita utilizata pentru macinarea fina a o%izilor de plumb si a nisipului sau pietrei ce intrau in compozitia smaltului aplicat pe vase intre doua arderi in cuptor. Din cadrul acestui instrumentar, un rol deosebit il detine roata olarului sau roata pentru modelat.

2oata e formata din doua discuri, unul mai mic sus si unul mai mare in partea de !os, acestea fiind unite printr-un a% vertical. 'e discul de sus se pune bulgarele de pamant, iar discul de !os este miscat de olar, imprimandu-i cu piciorul o miscare circulara destul de rapida. &stfel, roata se invarteste, obtinandu-se forme circulare cu contur regulat. *a urmarim etapele si succesiunea lor, prin care lutul simplu, se transforma intr-un obiect de arta populara. Dospirea argilei &rgila, de cea mai buna calitate, e%trasa din :coasta dealului8, este adusa in curte si lasata la :dospit8 vreme de cateva saptamani. "n cadrul acestui proces, argila este maruntita si udata cu apa la un anumit interval de timp. &poi, lutul este taiat in bucati mari, batute cu maiul si udate.

Framantarea argilei &ceste bucati de lut, cunoscute si sub numele de :turte: sunt aduse in atelier si asezate pe o platforma de lemn. 5rmeaza framantari repetate cu picioarele, apoi cu mainile pana cand capata un aspect unsuros. ;

6utul este apoi taiat felii cu cutitoaia, care iarasi se amesteca, si se bat cu maiul pentru a obtine o pasta omogena. )and olarul considera ca pasta este buna aceasta se imparte in bulgari rotun!iti si de marime egala. Dospirea si framantarea se inscriu printre cele mai importante operatii, migaloase si obositoare, dar care asigura in buna parte calitatea produselor. Modelarea argilei 1ulgarii de lut a!ung apoi pe roata de modelat. "n aceasta etapa foarte importanta este coordonarea adecvata a vitezei rotii cu apasarea usoara a bucatii de argila si modelarea treptata a acestuie. &rgila se inalta ca un turnulet si din acest moment se actionaza pentru formarea interiorului. 9etezirea si finisarea peretilor se face cu o bucata de lemn numita <pieptene8 si cu o bucata de piele <potlogul8. /oate acestea se petrec cu mare repeziciune, modelarea unei strachini simple nu dureaza mai mult de un minut. *unt uimitoare trecerile prin diverse forme geometrice, sfera, trunchi de con, cilindru, etc.

scarea si arderea vaselor Dupa modelare vasele se pun la uscat, la umbra, timp de cateva zile. Dupa uscare sunt inmuiate intr-o zeama alba sau rosie, preparata din apa si huma, numita popular <albeala8, iar in limba!ul etnografilor <angoba8. 'este aceasta se astern ornamentele solar, vasele sunt stivuite, date la cuptor, iar cand se foloseste smaltul se fac doua arderi. Ornamentarea vaselor "n creatia sa plastica, olarul a folosit un repertoriu bogat de forme si simboluri, realizand structuri compozitionale de mare rafinament artistic. &stfel, pe suprafata angobata a vasului erau trasate cu a!utorul cornului sau a pensulei, motive ca meandrul, calita ocolita cu sori, creanga bradutului, aripa hultanului, pana, ochiul de iepure, sarpele, degetutele, florile campului, folosind nuante de alb, albastru si cafeniu. 6a final, vasul era impregnat cu un strat translucid de smalt, de buna calitate, ceea ce potenta rafinamentul artistic al vaselor. )ea mai raspandita tehnica de decoratie foloseste un corn de vita avand in varf o pana de gasca. 'rin corn se scurge culoarea prin pana de gasca. &vem astfel o veritabila penita. Decorurile fine se pot obtine folosind un betisor fire de par de porc mistret.

5n alt tip de decoratie se obtine prin zgarierea cu un varf metalic a vasului dupa inmuierea sa in substanta coloranta, aparand astfel culoarea pastei. . alta tehnica, intalnita in special in sudul 2omaniei, consta in aplicarea in relief a unor snururi, braie sau rozete de pasta. )romatica vaselor de ceramica pastreaza traditii stravechi. )eramica rosie din sud-vestul tarii este de provenienta romana, iar galbenul, verdele si albul din diferite centre indica traditii bizantine. /oate culorile folosite sunt naturale. Horezu - vechi centru de ceramica populara &parut spre sfarsitul sec. al >#"""-lea, centrul de ceramica de $orezu considerat cel mai important centru de ceramica din 2omania, a fost specializat initial in confectionarea strachinilor si a taierelor, apoi si-a diversificat productia prin introducerea mai tarzie a canitelor, ulcioarelor, a ghivecelor pentru flori si a borcanelor de untura.

'iese elegante reflectand pe alocuri influente orientale, vasele de $orezu, nu de putine ori, au fost destinate uzului familiilor boieresti. &%at pe productia de ceramica smaltuita, centrul a cunoscut o ?

binemeritata celebritate datorita in special, farfuriilor ornamentate cu un decor obtinut prin !iravire cu instrumente ca gaita sau cornul. "n aceasta tehnica, vasele erau <inflorite8 cu motive <penate8 sau :in lacrima8 de o mare finete, asemanatoare unei panze de paian!en. 'entru a le realiza mesterul desena pe farfuria uscata, o serie de linii colorate cu cornul din care picura incet vopseaua, dupa care, utilizand amintita gaita (o pensula subtire din fire de porc) se intervenea deplasandu-se putin culoarea inca umeda fara a rupe firul desenului. @rupat de regula in cercuri concentrice pe marginile farfuriei, decorul !iravit incon!ura un motiv central: peste, soare, cocos, spirala, biserica. &lte ornamente larg utilizate la $orezu erau cele vegetale (brad, trifoi, vre!uri), sau geometrice (zig-zag, puncte, linii). 'entru modelele mai complicate se utiliza chiar tiparul din carton cu a!utorul caruia se trageau contururile in creion. Muzeul !aranului "oman colectia de o#iecte din ceramica

'racticat timp de secole cu precadere in centre satesti dintre care aproape 65 isi continua e%istenta si astazi, mestesugul olaritului este reprezentat in -uzeului /aranului 2oman prin apro%imativ +=.000 de piese.

&cestea constituie una dintre cele mai importante colectii de obiecte din ceramica (atat din punct de vedere numeric cat si valoric) pastrata in muzeele tarii. "nitiatorul acestui fond a fost &le%andru /zigara *amurcas cel care in +?06 punea bazele -uzeului de la *osea. "n patrimoniul colectiei sunt reprezentate obiecte din aproape +00 de centre producatoare. )olectia cuprinde oale folosite la vatra pentru pregatirea alimentelor, chiupuri, plosti si ulcioare, cani, strachini, cancee, cahle si tepe de casa, iata cateva categorii de vase utilizate in gospodaria taraneasca, modelate atat in satul traditional dar si azi, bine reprezentate in colectia muzeului.

+0

5n segment aparte al acestei colectii il reprezinta obiecte aparent minore, !ucariile si miniaturile de lut. )ele peste ;00 de piese sunt reprezentative pentru productia de acest gen realizata in centre ca: #ladesti (#alcea), 'isc ("lfov), .boga (.lt) la sfarsitul sec. al >">-lea &laturi de fluericele cu caracter antropomorf sau zoomorf se afla in aceasta colectie o serie de miniaturi dupa vase de uz gospodaresc: canite, oale, ulcioare, cosulete inspirate din instrumentarul bucatariei traditionale din 1aia *prie si 1aia -are, modelate in prima !umatate a sec. al >>-lea. Sursa: CrestinOrtodo$%ro

++