1.

Caracterizați teatrul pentru copii prin prizma funcției sale

educative
. Teatrul este una dintre cele mai apreciate forme de arta, prin caracterul
sau colaborativ si elementele de limbaj, miscare si expunere, care au
puterea de a transpune privitorul in centrul povestii.
Totodata, practicarea cursurilor de teatru presupune participarea in mod
activ intr-o forma de arta, care se desfasoara intr-un colectiv in care
copiii invata sa lucreze in echipa.
IMPORTANTA TEATRULUI in viata copiilor sunt spectacolele de
teatru, ca şi activităţi extracurriculare, le formează copiilor o
extraordinară capacitate de percepere, înţelegere, observare, perseverare
şi explorare a simţului abstractizării. Fie că se rezumă doar la vizionarea
de spectacole la teatru, fie că îi au ca şi protagonişti pe preşcolari,
scenetele de teatru susţin achiziţionarea unor noţiuni de socializare, dar
mai ales, ajută preşcolarii să conştientizeze propria capacitate de a
acţiona asupra realului. Prin participarea la un spectacol de teatru, prin
interpretarea unui rol, copilul îşi surprinde părinţii, educatoarea, dar,
mai ales, pe sine însuşi. Astfel, el se poate juca, dar nu aşa cum fac
adulţii, ci într-un univers adaptat la capacităţile sale de înţelegere şi
memorare.
Consider ca teatrul este indispensabil in viata preșcolarilor cât și în viața
a școlarilor, pentru că arta este una dintre principalele modalități prin
intermediul căreia reușim să evadam din cotidian, iar cunoștiințele
despre teatru și scenș, ne ajută să ne conturam și o personalitate
puternică pe parcursul anilor de copilărie adolescență și de maturitate.
Teatrul constituie de foarte multă vreme o modalitate de exprimare
artistică şi un prilej de punere în valoare a elevului, mai ales în cadrul
serbărilor şcolare. Fie că este abordat în forma sa tradiţională (teatru cu
roluri), fie că utilizează păpuşile, teatrul poate fi considerat un act
educaţional, deoarece:
- dezvoltă capacitatea de comunicare a elevilor;
- accesibilizează elevul cu însuşirea conţinuturilor literare într-o
manieră activă, prin intermediul interpretării unui rol;
- dezvoltă memoria, imaginaţia, capacitatea de analiză,
introspecţia, empatia;
- creează prilej de însuşire a unor valori morale, estetice,
sociale etc.
Arta teatrală se abordează în mod liber, fără constrîngerea
copilului; nu ierarhizează, nu compară copii; creează prilej de lucru în
echipă; îi oferă copilului situaţii de învăţare bazate pe joc; creează
ocazia de reglare a comportamentului vorbitor (în public),
diminuează timiditatea, frînează comportamentele nedorite.
Efectul educativ al teatrului unii autori îl tratează ca fenomenul
educării prin intermendiul teatrului.
Prima etapă a acestui proces educativ constă în instruirea și
educația cu ajutorul dramei. Bazele teoretice ale acestui tip de demers
le-au creat reprezentanții DIE (Drama in Education drama în educație),
o orientare engelză la începutul sec XX, care valorifică valențele
pedagogice ale dramei. (Piter Slade, Gavin Bolton, Szauder Erik)
O altă etapă a procesului educațiv este educația teatrală.
Trebuie să vedem ce înțelegem prin ”educație teatrală”. În mod
fundamental, educație teatrală este ”numitorul comun sau numele
generic al educației prin și pentru teatru”.
Totodată teatrul are valoare de act educaţional terapeutic
îndeplinind următoarele funcţii:
- funcţia de comunicare - recreează o bază psihologică care
să favorizeze adaptarea socială;
- funcţia de reglare - anulează dezechilibrul şi reface
homeostazia (prin catharsis);
- funcţia expresivă - oferă copiilor posibilitatea de a conferi
mesajului trăirile lor afective;
- funcţia persuasivă - copilul este influenţat pozitiv în timpul
participării la activitate;
- funcţia de comprehensiune simpatetică - copilul înţelege
trăirile partenerului, poate face schimb de sentimente prin intermediul
rolurilor (fără să perceapă că schimbul se realizează direct);
- funcţia de construcţie şi creaţie - „produsul" artistic este
unic şi nereproductibil, poartă expresia personalităţii copilului;

2. Descrieți funcțiile teatrului completând următorul tabel:

funcția descriere argument

gnoseologică, 1) sau de cunoaştere:
arta cercetează
lumea
 înconjurătoare,
viaţa umană (în
special universul
interior al omului);

Axiologică : arta ia o atitudine

faţă de realitate, o
apreciază din punct
de vedere valoric,
selectează din
multiplele însuşiri
ale obiectului sau
fenomenului
esenţialul,
irepetabilul, ceea ce
poartă în sine o
valoare;
2) hedonistică produce plăcere,
delectare,
satisfacţie, apare ca
un fel
de ,,anestezie”
pentru suflet,
acţionează
„tămăduitor”;
3) sugestivă: 4) sugerează omului
anumite idei,
gînduri, îi comunică
anumite sentimente,
convingeri;

5) iluministă: 6) poartă în sine şi

transmite anumite
 cunoştinţe despre
lucruri, fenomene,
evenimente,
răspîndeşte anumite
idealuri, viziuni,
concepţii etc.;

7) comunicativă: 8) prin limbajul artei

oamenii comunică
între ei, arta uneşte
oamenii, contribuie
la apropierea şi
înrudirea lor
spirituală;

9) euristică: 10) contactul cu arta nu

poate fi efectuat în
afara unei anumite
stări de creativitate,
de inventivitate, de
descoperire
personală; arta
dezvoltă anumite
potenţe şi aptitudini
de creaţie;
katharsis: arta purifică
sufletul, îl
 descătuşează şi-l
eliberează de
pasiunile „ieftine”
ale vieţii, îl înalţă
şi-l înnobilează;

estetică: cultivă simţul

frumosului, al
perfecţiunii, al
armoniei, al
echilibrului, al
măsurii

educativă, considerată ca
suprafuncţie: arta
educă sentimente
morale, calităţi
umane, cultivă sfera
spirituală a omului.
cognitivă de cunoaştere a
realităţii
estetică de reflectare a
realităţii
educativă de transformare a
realităţii

3. Caracterizați jocurile teatetrale.

Avem diverse tipuri de jocuri teatrale de
regizor:

Teatrul de masă de jucării: se utilizează diverse jucării atât gata cât

şi confecţionate de copii din materiale din natură, hârtie sau
ţesături. Cerinţa principală: în acest teatru jucăriile trebuie să fie
stabile şi să fie uşor deplasate pe
masă, în aşa mod ar putea fi prezentate poveştile: „Mănuşa”,
„Gogoaşa”, „Păcală şi Tândală”.

Teatrul de masă cu imaginile obiectelor, personajelor şi decoraţiile

sunt
confecţionate din lemn, carton şi sunt plasate pe suporturi speciale.
Imaginea
trebuie să fie reprezentată pe ambele părţi.
Acţiunile personajelor şi imaginilor în teatrul de masă sunt reduse,
principalul constă în redarea personajului, dispoziţiei lui prin
vorbire, mimică, intonaţie. Prin acest tip de teatru putem prezenta
orice poveste.
Pentru o veridicitate mai mare a acţiunilor utilizăm decoraţiile:
copaci, tufari, case, sau un fon special: albastru – râul, lacul; verde
– câmpul, pădurea etc.

Teatrul de flanele-graf. Flanele-graful include ecranul de formă

pătrată sau
dreptunghiulară cu suprafaţă – flanea şi imaginile personajelor şi
decoraţiile
din hârtie sau carton încleiate pe flanea. Personajele pot fi fixate pe
ecran, dacă
pe partea opusă e încleiată o bucăţică de hârtie abrazivă sau hârtie
catifelată.
(Cemortan S.)
Aceste personaje şi decoraţii pot fi confecţionate de copii, prin
aplicaţie
sau desen. În aşa mod poate fi prezentată orice operă literară.

Teatrul de umbre, se utilizează un ecran din hârtie

semitransparentă de
culoare neagră, personajele plate din carton de culoare neagră şi o
sursă de iluminare după ecran, datorită cărora personajele
formează umbre pe ecran. La
fel se pot crea şi personaje cu ajutorul degetelor.

Jocuri teatrale de dramatizare:

Jocuri – dramatizări de degete, personajele sunt îmbrăcate

pe degete şi copilul acţionează şi vorbeşte pentru fiecare
personaj, cu cuvintele din text. Acest fel de dramatizare se
foloseşte când trebuie să demonstram câteva personaje
concomitant

Jocuri – dramatizări cu păpuşele bibabo. În aceste jocuri

păpuşile sunt îmbrăcate pe mână şi dirijate cu ajutorul
degetelor şi mânii. Acţiunile au loc după paravan, unde se
ascunde copilul sau adultul. Acest tip de dramatizare poate
fi prezentat atât de adulţi cât şi de copii. Aceste păpuşi pot
fi confecţionate din jucării vechi.

Jocul dramatizare – improvizaţie. E cel mai interesant joc –

dramatizare, ce nu necesită o pregătire preventivă. Jocul –
improvizare e realizat într-o anumită consecutivitate:
propunerea subiectului, determinarea rolurilor, episoadele
principale, fiecare participant la joc propune varianta sa

4. Deduceți avantajele abordării teatrale a procesului

educativ.

Teatrul ca educație are o serie de funcții importante pentru

tineri. Folosind procese structurate cum ar fi tehnici de
repetiție și exerciții care implică experiența tinerilor, teatrul
poate contribui pozitiv la dezvoltărea abilităților lor,
influențând și susținând dezvoltarea intelectuală, precum și
împuternicirea acestora de a afecta schimbarea propriilor
vieți prin deschiderea oportunități de educație continuă.
Este important de menţionat că toate tehnicile teatrale îşi au
rolul şi importanţa lor, ele nu se exclud, ci, dimpotrivă, se
comple- tează şi contribuie la conturarea unui tablou cât
mai complet şi dinamic al copilului aflat în proces de
formare, iar creativitatea dezvăluie o latură a personalităţii
celui implicat în actul creator. Folosirea tehnicilor teatrale
şi de joc în munca la clasă îi face atât pe profesori, cât şi pe
elevi să perceapă procesul didactic într-un mod cu totul
diferit şi provocator. Aceste tehnici împrumutate din arta
actorului stimulează procesul de gândire, atenţia,
creativitatea, memoria, imaginaţia, ascultarea activă,
spontaneitatea şi spiritul de echipă, voinţa şi motivaţia.
Astfel, în cadrul activităţilor didactice de artă teatrală elevii
mai retraşi capătă încredere în forţele proprii, încep să se
exprime mai uşor prin intermediul rolului asumat. Am dori
ca motto-ul Descoperiţi visurile copilăriei! să devină un
îndemn pentru toţi cei care sunt chemaţi să educe
preşcolarii prin această formă de activitate, deoarece
educaţia nu se poate săvârşi fără influenţe artistico-estetice.