Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
304
Ex 6 pag.75
Evenimentele petrecute în timpul Marelui Război Patriotic au devenit subiectul multor lucrări literare,
care povestesc despre lupta grea a poporului rus împotriva invadatorilor fasciști. S-a întâmplat că
cunoștințele noastre despre faptele din aceste vremuri groaznice sunt asociate cu imaginea unui soldat
bărbat, dar, la urma urmei, soldații de sex feminin nu au luptat mai rău decât bărbații. Activitățile lor au
inclus nu numai îmbrăcarea răniților, ci și eliminarea inamicului din puștile cu lunetă, sabotajul la treceri,
extragerea de informații, bătălii aeriene și multe altele. Despre astfel de femei-eroi este descrisă cartea
Svetlanei Aleksievici „Războiul nu are chip de femeie”. S-a întâmplat ca o femeie să fie mereu asociată cu
vatra, cu creșterea copiilor, cu faptul că este fragilă și tandru și are nevoie de un umăr masculin puternic.
Dar războiul schimbă totul, iar creația fragilă a lui Dumnezeu ia armele pentru a-și proteja copiii,
pământul și țara lor, pentru a le oferi tuturor speranță pentru un viitor mai luminos. După ce am citit
povestea, nici nu se poate imagina câte femei au fost în frunte. Dar acest lucru nu este surprinzător, în
orice istorie, în orice țară, puteți găsi o mulțime de exemple când sexul slab, împreună cu bărbații, au
intrat în luptă. Și așa, în timpul Marelui Război Patriotic, ei nu numai că trebuiau să fie acolo, ci și să
omoare, nu avea de ales. Era foarte greu să te hotărăști să ucizi, chiar dacă inamicul, chiar și de cealaltă
parte a tranșeelor, inamicul rămânea om. Iar acest lucru a fost mult mai înțeles și simțit de o femeie
milostivă decât de un bărbat și este chiar imposibil de imaginat ce se întâmplă în sufletele lor când au
fost nevoiți să apese pe trăgaci. Dar toată această compasiune pentru dușmanul uman a dispărut când
și-au imaginat atrocitățile teribile pe care le-au comis naziștii, ce au făcut cu bătrânii, copiii, fără cruțare
pe nimeni, ce milă poate fi, ce milă poate fi pentru cei care sunt în viață otrăvește, arde oameni
nevinovați. Și mai rău a fost faptul că participanții la lupte erau foarte tineri, unii nu aveau nici măcar
șaptesprezece ani. Au mers pe front de la apelurile la școală, pierzând totul, visele, prima dragoste și
mulți dintre ei nu s-au mai întors niciodată. Toți au visat la ceva, de exemplu, Vera Danilovtseva a vrut să
devină actriță, dar a devenit lunetist. Și sunt nenumărate vieți distruse ca ea. Niciunul dintre ei nu era
soldat, nu era pregătit să omoare, după cursuri pregătitoare de 6 și uneori de 3 luni, au mers pe front și
nu aveau absolut nicio idee ce îi aștepta cu adevărat, știind doar despre război Din cărți, e chiar
înfricoșător să te gândești ce au avut de îndurat în prima bătălie și ce amprentă a lăsat războiul în inimile
lor. Și, deși există o oportunitate, încă mai avem timp să le mulțumim femeilor veterane, bărbați care au
sacrificat totul de dragul cerului nostru senin. Trebuie să păstrăm în inimile noastre amintirea războiului
și a faptelor eroice și să le mulțumim în fiecare secundă din viața noastră pentru ceea ce au făcut atunci,
ca să putem trăi acum.