SARA PE DEAL

Mihai
Eminescu
 - timp al abolirii limitelor dintre real şi ireal, dintre terestru şi cosmic

SARA
- momentul impactului cu lumina celestă, protectoare

Liant cu transcendentul

Drum ascendent
Deal
Topos sacru, culme

Loc înalt,larg, nelimitat,predilect pentru visare

 - instrument muzical cu sonoritate gravă, arhaică;
- generează un sentiment romantic al nostalgiei depărtărilor, al
integrării în marele circuit natural,al contopirii cu ritmurile veşnice
ale naturii;
buciumul - sunetul acestuia pare a fi o chemare a lumii paradisiace, originare;

- imprimă un ton elegiac al dorului de dragoste;

- melancolia;

- dorul cosmic;
Plânsul apei - tristeţea

- se asociază cu susurul izvorului, ipostază a unui element vital,

simbolizând geneza, viaţa, mişcarea;
 - Axis mundi, centrul cadrului natural terestru
- arborele sacru al iubirii-
-simbol al vieţii în continuă evoluţie
salcâmul - simbol al ascensiunii spre cer,

- protector al iubirii
- mediator central, prezenţă privilegiată

-elemente ordonatoare ale timpului în spaţiul rural;

clopotul
toaca,
- conferă sacralitate universului visat

fluierul - accentuează trăirile, potenţează sentimentele


- Simbol al gândirii
fruntea - Simbol al dorinţei de împlinire
a dragostei
iubita
 prezenţă eterică, abia perceptibilă;
 element al unei lumi idealizate, al
unui cadru purificat de orice
intruziune care ar putea tulbura
echilibrul iniţial
 oferă dragostea terstră, supusă
timpului trecător
- simbol al cunoaşterii ,al
spiritualităţii
- reflectă sufletul mistuit de dor,
ochii - sunt simbolul feminităţii
tainice, al candorii deschise spre
perfecţiune
“Sara pe deal “– idilă cu autentice note de pastel , eul liric prezintă propriile
sentimente: dorul de dragoste,aspiraţia spre fericire plenară,, visul pentru o iubire
ideală, totul imaginat într-un cadru terestru mirific poleit de razele lunii, inundat de
susurul apei şi glasul tânguitor al buciumului
 iubirea fiind un eveniment cosmic, terestrul şi celestul tind unul spre
altul, ca în vechile mituri în care Cerul se logodea cu Pămîntul;

Erosul este o formă de atingere a absolutului, aspiratie spre ideal, trăire

înălţătoare, fundamentală pentru condiţia umană

Îndrăgostiţii sunt integraţi în ritmurile naturii veşnice, limitele impuse

condiţiei umane sunt depăşite, unitatea fiinţei refăcându-se prin iubire;
“clipa cea repede ce ni s-a dat” este trăită plenar;
 Împletirea naturii cu iubirea este un fenomen tipic romantic frecvent la
Eminescu. Întregul peisaj se construieşte, parte cu parte, ca efect al stării de spirit
determinate de febrilitatea aşteptării.Contemplaţia naturii devine, astfel, o formă
de fărâmiţare a timpului înaintea unei clipe mult aşteptate, dar şi un prilej de
potenţare a pasionalităţii erotice, prin încadrarea ei într-un spaţiu mirific.

 Erosul este o formă de atingere a absolutului, aspiratie spre ideal, trăire

înălţătoare, fundamentală pentru condiţia umană