Sunteți pe pagina 1din 5

Romantismul a reprezentat o reacție împotriva iluminismului și raționalismului.

A pus accentul pe
psihicul uman, sentimentele extreme și forța naturii.

Romanticul cauta sa depaseasca regulile impuse de natura si sa se regaseasca in absolutul ascuns in


spatele misterelor si a fantasticului. Ca si scene de desfasurare a scenelor romantice sunt folosite
natura(elementu principal, vazuta ca o oglinda catre lumea visului, lucul unde omul se poate regasii in
forma sa primara), ruine medievale (ca semn al distrugeri, al vechimi, al timpului), vechi mituri si
povesti.

Frumusețea nu mai respecta regulile de aur ale Neoclasicimului, ci devenea sălbatică și bizară. Un
sentiment de melancolie putea fi atribuit oricărui moment al zilei, în special amurgului sau apusului
soarelui. Acestora li se adaugă tensiunea și straniul fie al personajelor, fie al naturii. Mulți dintre
artiștii romantici desăvârșiți devin modele artistice pentru impresioniștii de mai târziu. Poate cel mai
important de menționat este Joseph Mallord William Turner, specializat în scene marine și peisaje.

Peisajul găsește cel mai repede drumul romantismului. În zona peninsulară a Europei, încă din a doua
jumătate a secolului al XVIII-lea cele mai calme peisaje au fost transformate în imagini sălbatice cu
naufragii și furtuni. Artiștii au fost nevoiți să adapteze Țara Galilor noilor percepții, interesul pentru
regiune crescând în urma unor cărți de vizită publicate

MISTICUL, NATURA ȘI DEZASTRELE ÎN PICTURA ROMANTICĂ

Tema misticului în pictura romantică a reprezentat un domeniu îngust de interes pentru artiștii
secolului XIX. Apar acum primele manifestări artistice organizate sub forma frăției din Anglia, însă fără
succes. Misticul ca subiect nu a fost pur, cu combinat cu alte teme istorice sau religioase. În perioada
aceasta întâlnim numeroși peisagiști care au reprezentat fie peisaje locale, fie unele imaginare.
Dezastrele au reprezentat un subiect major în agenda pictorilor, de exemplu, artistul englez John
Martin a reprezentat în tablourile sale figuri umane înghițite de cutremure și furtuni.

Exprimarea senzatiilor extreme, paradisurile artificiale si naturaletea in aspectul sau rudimentar,


lansarea in 'aventuri' si imbarcarea in nave cu destinatia polilor, de exemplu, i-au inspirat pe anumiti
artisti ai romantismului.

Romantismul, opus Neoclasicismului, oferă rol primordial imaginației, fanteziei și libertății


sentimentelor. Se renunță la raționalitate, echilibru și măsură, în schimb se pune accent pe
originalitate, variabilitate și imprevizibilitate. În picturile cu tematică istorică se caută eroi, deseori
eroine. Acestea pot sfârși în adevărate scene mistice sau care surprind dezastre naturale ale căror
victime sunt oameni inocenți.

ISTORIA ȘI POLITICA ÎN PICTURA ROMANTICĂ

În special în Franța, romantismul a dezvoltat în pictură tendința către subiectele ce țin de trecutul
îndepărtat sau apropiat, de istorie și de politică. Aceste opere erau privite ca răspunsuri la faptele
dezagreabile ale unor clase sociale și conducători sau reprezentau triumful acestora.

Franța
Succesorul lui David, care marchează cotitura către romantism, a fost discipolul său, Antoine-Jean
Gros (1771-1835), celebru mai ales pentru portretele lui Napoleon. Colegul lui Gros, Théodore
Géricault (1791-1824) este renumit pentru redarea spectaculoasă și monumentală a evenimentelor
acelei epoci. Capodopera sa, Răpirea meduzei (1818-1819, Luvru), reliefează atât suferința
supraviețuitorilor unui naufragiu, dar și eroismul acestora. Eugène Delacroix (1798-1863) tratează
tema suferinței umane în lucrări străbătute de un intens fior dramatic, precum: Masacrul din Chios
(1822 - 1824), Libertatea conducând poporul (1830), ambele expuse la Luvru. Delacroix s-a inspirat nu
numai din literatură, precum ceilalți romantici, dar și din călătoriile întreprinse în Orientul Mijlociu.
Tehnica sa de a diviza culorile (utilizarea de picături fine de pigment pur) este reluată ulterior de
impresioniști la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Alți pictori romantici francezi și-au îndreptat atenția către peisaje pitorești și scene sentimentale ale
vieții rurale. Unul din aceștia a fost Jean-François Millet (1814-1875), care asemeni multor mari artiști,
s-a stabilit în satul Barbizon, lângă Paris. Printr-un sentiment de adorație față de natură, acesta
transforma țăranii în adevărate simboluri creștine. Jean-Baptiste Camille Corot (1796-1875), și acesta
vizitator frecvent al Școlii de la Barbizon, înfățișează aspectele lirice ale naturii prin peisaje
caracterizate printr-o tonalitate argintie a culorilor.

Anglia
Și în Anglia înflorește pictura peisajelor romantice. Debutul are loc la începutul secolului al XIX-lea cu
operele lui John Constable (1776-1837) și Joseph Mallord William Turner (1775-1851). Deși diferiți ca
stil, cei doi erau preocupați de redarea efectelor de lumină și a atmosferei. Deși avea o abordare
punctuală și științifică, Constable realizează tablouri poetice, care elogiau viața rurală liniștită. Turner
s-a orientat către sublimul fenomenelor naturii dezlănțuite. Modul în care utiliza culorile și reda
lumina avea să influențeze impresionismul francez de mai târziu.

Germania
Cel mai mare pictor romantic german a fost Caspar David Friedrich (1774-1840). Peisajele au
constituit modul său favorit de a se exprima. A combinat transcendentalul imaginii cu misticismul
religios, înfățișând pământul, natura suferind transformări și mai ales în situații-limită, cum ar fi în
lumina dimineții sau a amurgului sau în condiții de ceață etc.
În mod similar, Philipp Otto Runge și-a dedicat cariera reprezentării peisajelor mistice.

America
Primul pictor american cu adevărat romantic a fost Washington Allston (1779-1843). Picturile sale
sunt misterioase, meditative, evocative sau înclinate către reverie poetică. Ca și alți romantici, s-a
inspirat din religie și din literatură.
În perioada 1820 - 1880, se disting artiștii școlii Hudson River. Pânzele acestora exprimă admirația față
de frumusețile naturii americane. Thomas Cole (1801-1848), cel mai valoros dintre aceștia, adaugă
scenelor puternice implicații morale, lucru vizibil mai ales în seria sa de cinci picturi epic-alegorice
Evoluția imperiului ("The Course of Empire", 1836, New-York Historical Society, New York)
Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, începe să se manifeste o nouă tendință în pictura romantică
americană, numită luminism, care se caracterizează prin interesul acordat efectelor atmosferice ale
luminii difuze. John Frederick Kensett (1816-1872), Martin Johnson Heade (1819 - 1904) și Fitz Hugh
Lane (1804 - 1865) sunt câțiva din artiștii acestui nou concept. La fel ca în perioada timpurie a Școlii
Hudson River, și aici apare ideea prezenței divinității în natură.
Alti artiști, ca Frederic Edwin Church (1826-1900) și Albert Bierstadt (1830-1902), au înfățișat scene
spectaculoase din jungla sud-americană și din Vestul sălbatic.
Caspar David Friedrich, Doi oameni contemplând luna, 1819

Eugène Delacroix, Libertatea conducând poporul, 1830

PICTORI CELEBRI AI GENULUI ROMANTISM


Unul dintre pictorii celebri ai romantismului este Francisco Goya y Lucientes, de origine spaniola,
nascut in anul 1746, un nume reprezentativ pentru pictura spaniola si nu numai, fiind si un talentat
creator de gravuri. In tablourile acestuia intalnim primele exprimari romantice in pictura, datand din
perioada in care pictorul si-a pierdut auzul. Odata cu aparitia surzeniei, Goya se izoleaza si isi
exteriorizeaza sentimentele in lucrarile sale, intr-o maniera unica. Aceasta perioada este considerata
apogeul creatiilor sale, dominate de teme triste, inspirate din realitatea epocii, motiv pentru care sunt
cunoscute precum „picturi negre”. Maniera dramatica a pictorului de redare a realitatii este evidenta
in cele 14 scene pictate intre anii 1821-1823, printre care se afla “Saturn devorându-si copiii” si “Doi
bătrâni mâncând supă”. Impactul creatiilor lui este deprimant, considerate de-a dreptul macabre
pentru unii, dar valoarea lor este unica, fiind precursorul picturii moderne si o sursa de inspiratie
pentru urmasii sai.

Printre pictorii celebri ai romantismului din Germania se afla Caspar David Friedrich, nascut in anul
1774. In tablourile sale se poate observa interesul vadit al pictorului pentru contemplarea naturii,
peisajele pictate de el fiind inspirate de nordul Germaniei. Astfel, natura artistului este de o
frumusete deosebita, unica, putand intalni in picturile sale ceata diminetilor, apusul soarelui, copaci,
dealuri sau elemente religioase. Extrem de important la Caspar este modul de ilustrare a religiei. De
exemplu, in pictura „Crucea de pe munte”, crucea nu reprezinta elementul fundamental al tabloului,
fiind mult mai importanti copacii de brad sau muntii. Astfel, artistul imbina, printr-o putere creatoare
desavarsita, dragostea profunda fata de religie cu dragostea fata de natura Germaniei, rezultand
opere originale si valoroase, cu toate ca alti artisti era concentrati pe expunerile religioase in prim
plan.

Pentru Franta, un pictor celebru romantic este Ferdinand Victor Eugène Delacroix, nascut in
apropierea Parisului, in anul 1798. Primul sau tablou este pictat la varsta de 24 de ani, in anul 1822 si
se numeste „Dante si Virgiliu intrând în infern”. Acest tablou impresioneaza prin corpurile dezgolite
de femei si barbati, a caror durere se poate citi pe chip, inspirate din „Infernul” lui Dante. Asemeni
intregii arte a lui Deacroix, in care culoarea este fundamentala, si in acest tablou se ilustreaza intr-o
maniera deosebita tristetea oamenilor care incearca sa se urce in barca.
La varsta de 32 de ani acest pictor celebru al romantismului realizeaza opera „Libertatea conducând
poporul”, un tablou desavarsit, inspirat din revolutionarii anului 1830. Este considerat o pictura
reprezentativa pentru curentul romantic, fiind singura creatie de inspiratie politica din opera
artistului. Libertatea este sugerata de figura dominanta a tabloului, femeia care tine o arma intr-o
mana si steagul Frantei in cealalta mana, intreg tabloul facand o puternica trimitere la poporul care se
razvrateste impotriva conducerii.

Alaturi de Delacroix, un alt pictor celebru al romantismului francez este Théodore Géricault, nascut in
anul 1791, inspirat, in creatatii sale de vremurile tulburi prin care trece Franta in acea perioada. O
creatie a sa apreciata, pentru care primeste si medalia de aur este pictura „Ofiter de vânători din
garda imperială”, realizata in anul 1812, in care este prezentat un eroic ofiter, ce facea parte din garda
lui Napoleon. Prin pozitia pe care o are acest ofiter, este sugerat faptul ca acesta da semnalul de atac,
amintind de bataliile victorioase. De asemenea, pictorul iese din tiparul epocii, prin orientarea catre o
singura scena si nu catre intreaga lupta, asa cum se proceda atunci
Inspirat din accidentul vasului de razboi regal „Meduza”, care se loveste de o stanca, in anul 1816,
pictorul realizeaza „Pluta Meduzei”, la care lucreaza o perioada de noua luni. Impresionat de povestea
naufragiatilor, dedicatia pictorului pentru a crea un tablou impresionant il determina sa discute cu
acestia, pentru a intelege mult mai bine trairile lor atunci cand se lupta pentru supravietuire. In
tablou este prezentata scena in care naufragiatii vad nava care urma sa ii salveze, ramanand o opera
valoroasa a romantismului.

Printre pictorii celebri ai romantismului din Anglia se numara John Constable si Joseph Mallord
William Turner. Primul se naste in anul 1776 si este pasionat de natura si de peisaje, ceea ce se poate
observa cu usurinta in lucrarile sale. Din nefericire, desi a fost un pictor apreciat, lucrarile sale nu au
fost foarte solicitate, bucurandu-se de mai mult succes in Franta, decat in Anglia. Printre picturile sale
se afla „”The Hay Wain” sau “Dedham Vale”, prin care artistul obtine recunoastere. Picturile sale in
acuarele au fost inspiratoare pentru numerosi artisti, precum este creatia “Stonehenge”, din anul
1835.

Celebrul pictor romantic Joseph Mallord William Turner s-a nascut in anul 1775 si impresioneaza prin
peisajele sale marine, realizate printr-o cromatica unica, asa cum este tabloul din anul 1796, numit
„Pesacari pe mare”. Impresionat in urma celor doua excursii facute in Italia, pictorul creeaza o serie
de scene, cunoscute drept „Venetii”, care sunt de o frumusete nemarginita, invaluind privitorii intr-o
atmosfera ce domina peisajul, cu elemente impresioniste. Aceasta mare personalitate artistica, alaturi
de ceilalti pictori celebri ai romantismului, au indreptat pictura catre o directie a sentimentelor si a
trairilor profunde, printre care se afla si sentimentul de melancolie, ce ofera posibilitati felurite de
abordare a lumii.
Libertatea conducând poporul, Eugène Delacroix