 Termenul romantic a fost folosit pentru prima dată în Anglia, către sfârşitul secolului al

XVII-lea, cu înţelesul de copilăresc sau de ciudat

Romantismul este o mişcare literară şi artistică, apărută în Europa la sfârşitul secolului al XVIII-
Iea şi începutul secolului al XIX-Iea, ca reactie impotriva clasicismului, prin suprimarea regulilor
de formale, prin introducerea notelor de lirism, de sensibilitate si imaginatie si prin zugravirea de
eroi expceptionali. cu influente puternice şi în filozofie, istorie, drept, lingvistica, economie
politica etc.
Romantismul, opus Neoclasicismului, oferă rol primordial imaginației, fanteziei și libertății
sentimentelor. Se renunță la raționalitate, echilibru și măsură, în schimb se pune accent pe
originalitate, variabilitate și imprevizibilitate. În picturile cu tematică istorică se caută eroi, deseori
eroine. Acestea pot sfârși în adevărate scene mistice sau care surprind dezastre naturale ale căror
victime sunt oameni inocenți.
Romantismul a luat naştere în Germania, de unde s-a extins în Anglia şi Franţa, apoi în întreaga
Europă. Acest curent cultural s-a ridicat împotriva rigorilor, a dogmatismului estetic, a raţiunii reci
şi a ordinii, propunându-şi să iasă din convenţional şi abstract.

Romantismul a susţinut:
- manifestarea fanteziei şi exprimarea sentimentelor,
- a originalităţii, spontaneităţii şi sincerităţii emoţionale,
- promovarea libertăţii de expresie.
- Altfel spus, romantismul a pledat pentru explorarea universului interior al omului.

Originile romantismului trebuie căutate în cursul secolului XVII, atunci când cuvântul a fost folosit
pentru prima dată în zona nordică a Europei. În Anglia, cuvântul romanesque se referea la
caracterul aventuros al romanelor cavalerești medievale. Literar, cuvântul a fost atestat în spațiul
german, când frații August și Karl Schlegel au vorbit despre poezia romantică drept opusă celei
clasice. În Franța, introducerea cuvântului s-a făcut prin scierei Doamnei de Staël despre călătoriile
sale din Germania. Totuși, cuvântul rămâne în uz cu discreție.
Natura exotică și sălbatică, aventura și misterul îi inspiră pe artiștii romantici. Primul gen de
tablouri în care se afimă romantismul este peisajul, fie cel cunoscut de europeni cu munți și câmpii
din zona centrală a continentului, fie cel mai puțin cunoscut din zona nordică cu fiordurile
Norvegiei.
 Teoreticianul romantismului european este considerat Victor Hugo, care a trasat şi a
identificat direcţiile si trăsăturile acestui curent cultural în „Prefaţa” de la drama „Cromwell”
(1827), un adevărat program-manifest. Principalele idei ale manifestului sunt:
- Frumosul are o singură înfăţişare, urâtul o mie
- Întâietatea grotescului asupra sublimului
- Se prăbuşeşte în faţa raţiunii şi a gustului, arbitrara deosebire între genuri
- Să dăm cu ciocanul în teorii, în poetici şi în sisteme
- Nu există alte reguli decât legile generale ale naturii
- Unitatea de ansamblu este legea de perspectivă a teatrului
- Poetul nu are de primit sfaturi decât de la natură, de la adevăr şi de la inspiraţie
- Poetul este un copac, care-şi produce operele, aşa cum un arbore îşi produce fructele
- Drama este o oglindă în care se oglindeşte natura

Caracteristicile romantismului
-Introducerea unor noi categorii estetice: urâtul, grotescul fantasticul, macabrul, pitorescul,
feericul. Grotescul şi urâtul, susţine Victor Hugo (1802-1885), sunt trăsături caracteristici care
deosebesc tranşant romantismul de clasicism. Grotescul este „cel mai bogat izvor pe care natura îl
poate oferi artei”. Frumosul are o singură înfăţişare, urâtul, o mie.

1. Francisco Goya.

-Unul dintre pictorii celebri ai romantismului este Francisco Goya,de origine spaniola, nascut in
anul 1746, un nume reprezentativ pentru pictura spaniola si nu numai, fiind si un talentat creator
de gravuri.
-El marcheaza pragul intre pictura iluminismului si cea a romantismului.
-Toata linistea si ordinea care aparea in picturile sale (ca pictor al curtii regale din Spania) se
pierd odata cu boala care-l lasa fara auz. Aceasta perioada este considerata apogeul creatiilor
sale, dominate de teme triste, inspirate din realitatea epocii, motiv pentru care sunt cunoscute
precum „picturi negre”.
-Maniera dramatica a pictorului de redare a realitatii este evidenta in cele 14 scene pictate intre
anii 1821-1823, printre care se afla “Saturn devorându-si copiii” si “Doi bătrâni mâncând supă”.
-Picturiile sale ulterioare sunt umplute de ironie cum are fi „Familia lui Carol al IV-lea” –
pictura facuta pentru insusi Regele Carol din Madrid.
 2. Caspar David Friedrich

-Unul dintre cei mai reprezentativi prictori ai romantismului tanar.

-Operele sale cuprin in general peisaje din natura, natura avand adesea un caracter metafizic-
trascendent. El intrupeaza imaginea romancierului tipic. Era introvertit, legat de natura si
religios. Adesea picturile sale au un caracter melancolic.
-Simbolurile folosite de el sunt violetul – care creeaza o stare de vis, de melancolie, de depresie;
o reflexie a sufletului suferiind;
-Omul ca un copac al vietii si ca observator (ideea Copacului singuratic) care apare in picturile
„Der Wanderer über dem Nebelmeer” (Calatorul peste Marea de Ceata) si „Der Mönch am
Meer“ (Calugarul la Mare).
In pictura Der Wanderer über dem Nebelmeer figura intoarsa cu spatele este autorul si are ca
scop accentuarea atentiei acordate actiunii din fata sa. El se regaseste deplin in natura. Interesant
de adaugat ideea autoruli de liniste absoluta. Acea liniste reprezinta izolarea autorului de lume si
dedicarea sa deplina naturii.
-In tablourile sale se poate observa interesul vadit al pictorului pentru contemplarea naturii,
peisajele pictate de el fiind inspirate de nordul Germaniei. Astfel, natura artistului este de o
frumusete deosebita, unica, putand intalni in picturile sale ceata diminetilor, apusul soarelui,
copaci, dealuri sau elemente religioase.
-Extrem de important la Caspar este modul de ilustrare a religiei. De exemplu, in pictura
„Crucea de pe munte”, crucea nu reprezinta elementul fundamental al tabloului, fiind mult mai
importanti copacii de brad sau muntii. Astfel, artistul imbina, printr-o putere creatoare
desavarsita, dragostea profunda fata de religie cu dragostea fata de natura Germaniei, rezultand
opere originale si valoroase, cu toate ca alti artisti era concentrati pe expunerile religioase in prim
plan.

3. Eugène Delacroix
- este considerat a fi pictor romantic prin excelenta.
-In perioada de debut a sa, Delacroix era considerat un pictor cu o influenta daunatoare. De la
„Dante si Vergiliu in Infern” - debutul artistic la Salon - pana la ultimile sale tablouri, creatia lui
Delacroix este obiectul neincetatelor atacuri ale criticilor.
- In anul 1824, se poate privi la Salon tabloul „Macelul din Chios”. Sursa de inspiratie a tabloului
este de natura istorica.
-Delacroix realizeaza o revolutie in pictura. Culorile lui socheaza. Renunta la tonurile stinse ale
primelor sale panze, foloseste culori noi, pure si intense: albastru cobalt, verde smarald, rosu
aprins. Delacroix doreste sa exprime caracterul cutremurator al temei si cauta indelung o
abordare cat mai dramatica a intregii scene.
- Creeaza o compozitie zguduitoare, in care reuseste sa transmita emotii diferite: resemnarea
extrema din privirea barbatului cu legatura rosie pe cap, disperarea femeii cu turban, care sta la
picioarele lui, caracterul nemilos al cotropitorului otoman.
-Totusi pictura care l-a marcat ca o adevarata valoare este „Libertatea conducand poporul”.
Actiunea se petrece la Paris, in fundal, in partea dreapta se vede catedrala Notre-Dame. Siluetele
principale din prim-plan sunt despartite de restul revolutionarilor printr-un nor de fum. Eugène
Delacroix reda in mod realist imbracamintea si personajele. Reprezentantul orasenilor este
barbatul cu joben, imbracat in negru. In multime, in plan secund, se vede palaria in colturi a
studentului de la Politehnica. Baiatul din dreapta femeii simbolizeaza copilul parizian al strazii,
pe care Victor Hugo il va imortaliza mai tarziu in 'Mizerabilii' (1862) sub numele de Gavroche.
In partea stanga, barbatul cu sabie si taranul de la picioarele lui simbolizeaza populatia Parisului.
In felul acesta Delacroix creeaza o compozitie cu un subtext extrem de sugestiv: intregul popor
se ridica impotriva despotismului.
-realismul tuturor personajelor contrasteaza cu figura centrala a tabloului. Femeia care se catara
pe varful baricadei este foarte clasica, iar imbracamintea si pozitia in care pozeaza ne trimit la
modele antice.

4. Théodore Géricault

-Alaturi de Delacroix, un alt pictor celebru al romantismului francez este Théodore Géricault,
nascut in anul 1791, inspirat, in creatatii sale de vremurile tulburi prin care trece Franta in acea
perioada.
-O creatie a sa apreciata, pentru care primeste si medalia de aur este pictura „Ofiter de vânători
din garda imperială”, realizata in anul 1812, in care este prezentat un eroic ofiter, ce facea parte
din garda lui Napoleon. Prin pozitia pe care o are acest ofiter, este sugerat faptul ca acesta da
semnalul de atac, amintind de bataliile victorioase.
- De asemenea, pictorul iese din tiparul epocii, prin orientarea catre o singura scena si nu catre
intreaga lupta, asa cum se proceda atunci. Inspirat din accidentul vasului de razboi regal
„Meduza”, care se loveste de o stanca, in anul 1816, pictorul realizeaza „Pluta Meduzei”, la care
lucreaza o perioada de noua luni. Impresionat de povestea naufragiatilor, dedicatia pictorului
pentru a crea un tablou impresionant il determina sa discute cu acestia, pentru a intelege mult
mai bine trairile lor atunci cand se lupta pentru supravietuire. In tablou este prezentata scena in
care naufragiatii vad nava care urma sa ii salveze, ramanand o opera valoroasa a romantismului.

5. John Constable si Joseph Mallord William Turner.

Printre pictorii celebri ai romantismului din Anglia se numara John Constable si Joseph Mallord
William Turner. Primul se naste in anul 1776 si este pasionat de natura si de peisaje, ceea ce se
poate observa cu usurinta in lucrarile sale. Din nefericire, desi a fost un pictor apreciat, lucrarile
sale nu au fost foarte solicitate, bucurandu-se de mai mult succes in Franta, decat in Anglia.
Printre picturile sale se afla „”The Hay Wain” sau “Dedham Vale”, prin care artistul obtine
recunoastere. Picturile sale in acuarele au fost inspiratoare pentru numerosi artisti, precum este
creatia “Stonehenge”, din anul 1835.
Celebrul pictor romantic Joseph Mallord William Turner s-a nascut in anul 1775 si
impresioneaza prin peisajele sale marine, realizate printr-o cromatica unica, asa cum este tabloul
din anul 1796, numit „Pesacari pe mare”. Impresionat in urma celor doua excursii facute in
Italia, pictorul creeaza o serie de scene, cunoscute drept „Venetii”, care sunt de o frumusete
nemarginita, invaluind privitorii intr-o atmosfera ce domina peisajul, cu elemente impresioniste.