Necula Cosmin

Importanța iertării în viața unei persoane

Adesea ni se întâmplă să fim supărați, răniți, să ne simțim ofensați de către cei din jur,
atât de cei apropiați (membrii ai familiei, cel mai bun prieten), cât și de cei ce sunt mai
îndepărtați din perspectiva încrederii și admirației (colegi, cunoștințe). Putem reacționa în
diferite moduri acestor situații, putem să-i evităm pe cei care ne-au greșit, să nu le mai vorbim,
să nu uităm ceea ce ne-au spus sau făcut, să-i tratăm cu indiferență sau le putem plăti cu aceeși
monedă, să-i facem să se simtă întocmai cum ne-am simțit noi. Însă, ar trebui să ne întrebăm,
cu ce ne ajută toate acestea? Vor reface impactul acelui eveniment, ne vor ajuta să fim ca
odinioară? Ei bine, nu. Prin urmare, consider că cea mai bună formă de răspuns – nu neapărat
imediată, căci ar putea fi foarte dificil la început – ar fi iertarea.

Iertarea poate fi definită din mai multe perspective, fie cea a simțului comun, a
teologiei, sau a domeniul nostru de studiu, a psihologiei. Astfel, iertarea poate fi definită ca
un răspuns cognitiv, emoțional și comportamental la un conflict interpersonal, sau în opinia
lui Worthington et al., ce pun accentul pe componenta emoțională, iertarea reprezintă
„suprapunerea unor emoții pozitive puternice, orientate către celălalt, peste emoțiile negative
ale neiertării”.

După cum am menționat, să-i plătim în același fel persoanei ce ne-a provocat durere,
nu ne-ar aduce mari beneficii, însă putem identifica o serie de avantaje ale iertării precum,
dezvoltarea personală, refacerea relațiilor interpersonale, o putem utiliza ca o normă de
reciprocitate, ca un mecanism de coping și nu în ultimul rând impactul iertării asupra sănătății
fizice și psihice.

În primul rând, putem privi iertarea ca o formă de dezvoltare personală, a propriei ființe,
a propriului nostru eu. O dată ce am luat în calcul tot ceea ce ni s-a întâmplat și în urma unei
analize riguroase a faptelor și consecințelor, putem descoperi în noi, o forță, o putere care ne-
ar ajuta să-l iertăm pe cel care ne-a greșit, și astfel se naște o serie de noi caracteristici a fiecărui
individ ce iartă – îngăduința, bunătate, indulgență .
Necula Cosmin

De asemenea în urma analizării acelei greșeli, ofense, aduse putem stabili dacă a fost
vorba despre o stare a persoanei sau dacă situația a fost cea care a determinat-o să adopte un
anumit comportament. Iar prin identificarea factorilor contextuali vom putea descoperi și în
alte situații asemănătoare dacă sau în ce măsură persoana a fost responsabilă în totalitate de
acel act, reducând forțele implicate în procesul de iertare, aceasta survenind mult mai repede.
Iar nivelul ridicat al tensiunii și dezechilibrului emoțional trăit va scădea ceea ce va determina
o stare de bine atât pentru propria persoana, cât și pentru cel care a greșit. Astfel, doar situațiile
noi, în care ni s-a greșit, ar fi cele care ar consuma un aport mult mai ridicat de energie în
adoptarea iertării.

În al doilea rând, relațiile interpersonale au un mare impact asupra dezvoltării fiecăruia

dintre noi, nevoia de asociere fiind una dintre cele mai importante nevoi ale ființei umane.
Astfel, iertarea poate fi modul prin care se reface o relație, poate și o modalitate de transformare
a acelei prietenii într-o prietenie mult mai puternică prin împărtășirea de noi trăiri, opinii și
dorințe. Însă nu putem ierta decât prin comunicarea cu celălalt, prin analiza evenimentelor
trăite și acordarea unei noi încrederi, încredere care nu va mai fi trădată, dacă prietenia este
una adevărată, iar prietenul de nădejde.

Cu siguranță există cel puțin un comportament al fiecărei persoane din jurul nostru care
ne-a deranjat, ne-a pus într-o situație dificilă. Ce s-ar întâmpla dacă nu i-am mai ierta pe cei
din jurul nostru atunci când ne greșesc? Am rămâne fără prieteni, fără cunoștințe de dragul
orgoliului. Astfel prin iertare, prin acordarea unei a doua șanse, acea persoană ne poate
demonstra că a fost o întâmplare și că o situație similară nu va mai avea loc, prietenia dăinuind.

Un alt tip de relație care beneficiind de iertare se va dezvolta este cea familială. Uneori
în cadrul familiei, în funcție de gravitatea faptei comise și de calitatea relațiilor, membrii
acesteia sunt mai predispuși să-l ierte pe cel care a greșit, un motiv invocat fiind legătura
puternică ce se află între aceștia.

S-a constatat în urma studiilor longitudinale faptul că iertarea, prezice calitatea

conjugală ulterioară și satisfacția conjugală viitoare. De asemenea, calitatea relațiilor părinte-
copil a fost legată de iertarea adolescenților de către părinți, care, la rândul său, a fost asociată
Necula Cosmin

cu o scădere a conflictului părinte-adolescent. Deopotrivă iertarea de către copil și mamă, a

tatălui, prezic un grad mai scăzut de conflicte, certuri; iar iertarea de către copil și tată a mamei,
prezic o mai mare coeziune între membrii familiei.

Dacă nu putem ierta pentru îmbunătățirea relației de prietenie sau pentru dezvoltarea
propriei noastre persoane, măcar să putem ierta pentru a fi și noi, la rândul nostru iertați. Noi
înșine nu suntem perfecți, există momente când noi am greșit față de acea persoană sau față de
ceilalți, prin urmare iertarea ar putea funcționa ca o normă de reciprocitate. Cum se poate să
vrei să fii iertat, dacă tu, ca persoană, refuzi să îi ierți pe ceilalți? Sigur că putem susține că ale
noastre greșeli nu sunt atât de grave, dar lăsând subiectivitatea deoparte, oare chiar sunt lipsite
de însemnătate? Așa cum ne-am dori ca noi să fim iertați, ar trebui să fim mai îngăduitori în
acordarea iertării celorlalți.

Atunci când cineva ne greșeste ar trebui să ne reamintim cum ne-am simțit noi în acele
momente, când nu era doar vina noastră sau poate că eram singurii vinovați, dar cu toate
acestea ne doream să beneficiem de îndurarea și bunăvoința celuilalt. Astfel, consider că ne-
am angaja mult mai repede în procesul de iertare, iar costurile emoționale și cele ale energiei
implicate în refuzul iertării și în reamintirea evenimentelor neplăcute ar scădea, iar starea de
bine și reconcilierea ar apărea mult mai repede. Putem empatiza mai mult cu cel care a greșit
și putem acorda mai multă disponibilitate în înțelegerea evenimentului și rolului jucat de
persoană. Ne putem identifica cu cel ce a greșit, analizând evenimentul dintr-o altă perspectivă,
fiind mai îngăduitori față de actul comis. Prin acest proces de recadrare, persoana jignită
reușește să privească totul în ansamblu, atât relația cu celălalt individ, cât și actul comis,
contribuind astfel la dezvoltarea propriei persoane și la dezvoltarea relației cu celălalt.

În al treilea rând, iertarea poate îndeplini și o altă funcție în viața unei persoane, cea de
macanism de coping. Și anume, iertarea reprezintă modalitatea prin care persoana face faţă
(reduce, stăpâneşte) impactul situațiilor dificile ce apar în relațiile interpersonale.

Persoana afectată de un anumit eveniment va încerca să reducă stresul pe care îl resimte

adoptând diferite mecanisme, iertarea fiind unul dintre ele. Mai întâi se vorbește despre o
iertare conservativă ce se identifică prin manifestarea unor emoții precum durerea, ura, furia.
Necula Cosmin

Însă cum aceste emoții nu ajută la refacerea relației cu cealaltă persoană și nici la dezvoltarea
eu-lui, persoana prejudiciată se va îndrepta spre a doua etapă, pentru o iertare profundă și
îmbunătățirea relației, cea transformativă. În acest moment persoana ofensată încearcă să
reevalueze situația din alt punct de vedere, să înțeleagă ce l-a determinat pe individ să
reacționeze în acel mod și să se transpună în propria lui situație. De asemenea în acest moment
persoana analizează costurile necesare neiertării, energia emoțională și cognitivă consumată,
dar și impactul benefic al reconcilierii.

Astfel, iertarea reduce starea de discomfort psihic resimțită în urma evenimentului trăit
și ajută la refacerea echilibrului atât la nivelul relației interpersonale, cât și la împăcarea cu noi
înșine.

În cel de-al patrulea rând, iertarea are impact și asupra sănătății fizice și psihice a
persoanei, aceasta corelând cu stima de sine ridicată, precum și cu un nivel scăzut al depresiei,
a anxietății ca stare și a anxietății ca trăsătură. De asemenea iertarea a fost identificată alături
de o bună satisfacție asupra vieții, iar unii cercetători susțin că iertarea poate avea rol de factor
protector împotriva bolilor coronariene. Prin urmare, putem spune că iertarea este asociată cu
o mai bună sănătate fizică și psihică.

Din cele menționate constatăm faptul că iertarea are un impact asupra sănătății, dar la
ceea ce trebuie să ne gândim este, de câte ori ar trebui să iertăm pentru a putea dobândi acele
caracteristici? Desigur nu doar iertarea unui comportament, a unui singur act ce ne-a ofensat,
ci angajarea pe parcursul vieții în astfel de momente, ceea ce va determina dezvoltarea propriei
persoane și a celui ce a greșit, prin conștientizarea greșelii și dorința de a repara situația. Unele
studii au conturat faptul că iertarea corelează cu înaintarea în vârstă. Astfel, cei cu o vârstă
înaintată sunt mai predispuși în a se angaja în iertare, și a dobândi o viață mai bună.

Ei bine, iertarea ar trebui inserată în modul nostru de a fi, de a ne comporta, precum o

trăsătură principală de caracter, chiar din momentul perioadei adulte, nu ar trebui să așteptăm
o anumită vârstă pentru a fi fericiți și împăcați cu noi înșine, dar și cu cel ce a greșit.

In concluzie, iertarea ar trebui să o practicăm mai des față de cei care ne-au greșit, asta
dacă, în concepția noastră, fapta lor nu este una atât de gravă. Impactul acestei forme de acțiune
Necula Cosmin

este unul semnificativ, date fiind informațiile prezentate mai sus, asupra noastră, dar și asupra
celorlalți, atât la nivel fizic, cât și la nivel psihic. Însă cred, că ar trebui să fim atenți cui
acordăm încrederea noastră, cui îi spunem tot ceea ce am pățit și în fața cui ne destăinuim, căci
dacă ne-am alege prietenii, cunoștințele și colegii cu care petrecem timp, mai bine și dacă știm
că putem avea încredere cu adevărat în ei, nu va fi nevoie să trăim momente în care să ne
simțim trădați sau ofensați. Prin urmare nu am fi nevoiți să ne angajăm într-un proces elaborat,
care necesită timp și energie precum iertarea.